Blogul cu povesti

EXT (in oraș) noapte.
  Sonia cutreiera străzile din oraș îngândurată.
                                 Sonia (în mintea ei)
Ce sa fac? Să mă întorc? Rudr se poarta de parcă nu mar cunoaște. Și Rahul… Rahul e atras de mine. În ce încurcătură am intrat? Nu mai înțeleg nimic. De ce nu-mi pot da seama. Dacă Rudr ar fi fost tatăl lui Roki. Normal ar fi acum sa fiu atrasa de el. Să vreau să vorbesc cu el. Sa vreau să fiu aproape de el. Dar eu… Eu nu simt nimic. Ba din contră, cel cu care îmi face placere sa vorbesc e Rahul…
  Sonia trecea prin fata unui club de noapte. În același timp avea loc un incident. Erau patru bărbați cel țineau pe Rahul de mâini cu putere. Rahul nu părea a fi conștient pe de-a-ntregul.
                                Unul din cei patru (ținea un cuțit în mână)
Spune-mi. Acum no mai faci pe supereroul cu mine ? Mai întâi mai umilit la colegiu. Când iai luat apărarea surori tale. Mai lovit în fața tuturor. Apoi teai folosit de sora mea și ai abandonat-o. Tu ce credeai? Că voi sta cu mâinile în sân și nu voi face nimic? Acum vei plăti pentru asta cu viața ta.
  Acel bărbat se repede să-l înjunghie cu cuțitul pe Rahul. Sonia care auzi acea comversatia, sa furișat lângă ei. Ia o sticla de pe masa și-l lovește cu putere pe acel bărbat în cap, înainte sa apuce să-l înjunghie pe Rahul. Ceilalți trei se repede s-o lovească pe Sonia. În depărtare se aude o mașină de poliție. Bătăuși se sperie și o iau la fugă. Rahul cade jos.
                                 Sonia (speriată)
Rahul. Ești bine? Rahul, te rog. Ce e cu tine? Vino te ajut să te ridici.
                                 Rahul (încearcă sa se tina de Sonia )
Cred că miau pus ceva în bautură. Trebuie sa ajung la spital. Nu voi rezista mult.
                                 Sonia (agitară)
Bine… Bine. Te duc la mașină. Nu te mai intreb dacă poți sa conduci… Sa conduci? Cine va conduce mașina? Eu nu am carnet.
  Rahul nui răspunde. Era din ce în ce mai inconștient. Sonia se urcă speriată la volan. Încercând să-și amintească lecțiile de șofat pe care le primise de la Rahul. Încetul cu încetul ajunge la spital fără sa provoace vriun accident.
INT (spital) noapte.
                               Sonia (coboară din mașină și intra grăbită în spital)
Doctore, e vriun doctor? E cineva? Vă rog ajutați-mă.
  De ea se apropie o asistentă.
                               Asistenta
Ce sa întâmplat? De ce țipi? Nu știi că acesta  e un spital?
                                Sonia (agitată)
Vă rog ajutați-mă. Altfel o sa moară. Vă rog.
                                 Asistenta
O sa moara? cine?
                                  Sonia (o prinde pe asistenta de mână și o trage după ia)
Vino te rog.
   Sonia o duce la mașină și il  arata pe Rahul. Asistenta se grăbește  și cheamă alți doi asistenți îl  pune  pe Rahul  pe o targă și-l duce  în spital. La scurt timp vine și doctorul.
                                Doctorul(se uită îndeaproape la Rahul)
Ce sa să întâmplat? O! Un alt drogat. A luat o supradoză?
                                 Sonia (se înfurie)
Nu e drogat… Adică nu știu dacă momentan e drogat sau nu. Cineva ia pus ceva în bautură  și a încercat să-l omoare când era în club. Crede-mă. În general Rahul nu se droghează.
                                  Doctorul
Pai dacă e așa? Acesta e un caz pentru  poliție. No să mă apropii de el pana ce nu va ajunge  politia aici. Asistentă?
                                  Asistenta
Da domnule doctor. Voi suna chiar acum.
                                  Sonia (speriată)
Ce? Voi doi vati țăcănit? Dacă o sa moara pana atunci? La asta teai gândit?
                                   Doctorul (irascibil)
In primul rand coboară tonul când vorbești cu mine. În al doilea rand fii ceva mai politicoasă.
                                  Sonia (furioasă)
Politicoasă? Vrei sa fiu politicoasă? Tu cine naiba te crezi. Dacă nu aveai degând să-ți tratezi pacienți de ce teai mai făcut doctor?
De ce nu teai făcut terorist? Ascultă-mă bine imbecilule dacă soțul meu pățește ceva, poți să-ți ei adio de la viața ta. Te voi omorât cu mâna mea. Ai înțeles? O și înainte sa fii arogant, dă-mi voie să-ți spun că el e Rahul Mhera. Din câte îmi amintesc eu, o parte din fondurile spitalului vin de la compania lui.
                                  Doctorul (se înroșește la față ca o sfeclă)
Rahul Mhera? El e Rahul Mhera? De ce nu ai spus așa de la inceput . Asistentă. O! Asistentă. Vino aici repede. D-ul în salonul  de urgentă.
  Asistenta se grăbește și-l baga pe Rahul în salon. Trecu câteva ore, din salon nu ese nici asistenta nici doctorul. Sonia devine agitată. Încearcă insistent s-o sune pe Irina pentru ai spune ce sa întâmplat. Irina își uitase telefonul în baie, deaceia nu-l auzi. În cele din urma ese și doctorul din salon.
                                Sonia (se apropie încet de doctor)
Ce e? Ce sa întâmplat? E bine?
                                Doctorul (agitat)
Da e bine? Se va trezi în câteva ore… Ascultă vroiam sa te rog… Ei bine eu vreau sa spun. Ca ceia ce sa întâmplat aici, ar fi bine sa rămână între noi… Dacă nu te superi. Te rog.
                                 Sonia (se uită lung la doctor)
Vrei sa spui… Că ai refuzat sa tratezi un pacient?
                                  Doctorul
Nu ai ideie că-ți tineri vin în fiecare zi la spital din cauza drogurilor. Dacă noi doctori  suntem politicoși cu ei va crede cai încurajăm. Deaceia suntem mai duri în privința aceasta. Te rog încearcă sa înțelegi.
                                 Sonia
Dar asta nu înseamnă că toți se droghează cu bună știință. Mai sunt și accidente. Ca cel din seara aceasta.
                                Doctorul
Promit că data viitoare voi tine cont de asta. Promit.
                                Sonia
Bine nu voi spune nimic. Atâta timp cât el e bine…

🖤❤Un parfum senzual, oriental fructat, pentru Femeia cu personalitate care vrea totul sau nimic🖤❤
💥All or Nothing, redus acum la super reducere 😱

Set pentru EL ‼️

Cine iubește renumitul parfum Amber Elixir Crystal ❓

Buna🤗

💥Setul este format din 12 produse de îngrijire personala pentru EA și conține 👇:

• Balsam multifuncțional tender care
• Parfum Giordani gold woman
  *Cremă de corp Giordani Gold Essenza
  *Deodorant spray pentru corp Giordani gold Essenza
  *Cremă hrănitoare pentru mâini și corp Milk&Honey
  *Cremă pentru tălpi cu efect de reparare a crăpăturilor de pe călcâie Feet Up Advanced
  *Mască de faţă calmantă cu ovăz şi fructe goji organice Love Nature
  *Şampon pentru păr uscat şi deteriorat cu grâu şi nucă de cocos organice Love Nature
  *Balsam pentru păr uscat şi deteriorat cu grâu şi nucă de cocos organice Love Nature
  *Cremă de mâini hrănitoare cu ulei organic de cocos Love Nature
  *Cremă de duş hrănitoare cu unt de cacao & ulei de nucă de cocos organice Love Nature
  *Ulei pentru corp & păr cu ulei de avocado Love Nature.

Un parfum sofisticat floral chypre cu faţete adânci de patchouli şi o inimă florală albă, captând alura Parisului pe timp de noapte.

🛑Crema de ochi Novage+ Bright Intense este o cremă de ochi anti-îmbătrânire, cu efect de iluminare, care vizează hiperpigmentarea, cearcănele, pungile de sub ochi și este concepută pentru a ajuta la netezirea aspectului de linii fine și riduri, pentru un look luminos şi tânăr.
🛑Crema de ochi Novage+ Lift + Firm este o cremă de ochi avansată cu acțiune multiplă, cu o tehnologie asemănătoare retinolului, dezvoltată pentru a ridica și oferi fermitate zonei ochilor, vizând totodată ridurile și semnele de oboseală, pentru un aspect împrospătat, mai tineresc și mai bine definit.
🛑Crema de ochi Novage+ Wrinkle Smooth vizează direct liniile fine și ridurile, inclusiv cele din colțul ochilor, și reduce vizibil semnele de oboseală, pungile de sub ochi și cearcănele, pentru a lăsa ochii împrospătați și luminoşi.

Testate oftalmologic. Potrivite pentru toate tipurile de ten, inclusiv pentru cel sensibil.

Ext(tabără) zi.
                                 Sonia (entuziasmată îi face cu mâna lui Roki)
Bună Ro. Ce faci?
                                 Roki (surprins)
Mom? De ce ești aici? Sa plâns instructorul de mine??
                                  Sonia (îl îmbrățișează pe Roki zâmbind )
Nu. Nici nu am vorbit cu instructorul. Îmi era foarte dor de tine… De ce sar plânge instructorul  de tine? Ai făcut ceva?
                                  Roki (agitat)
Eu?… Nu! Nu am făcut nimic.
                                   Sonia (se așează pe un buștean din apropiere )
Unde e verișoara ta? Nu o văd.
                                   Roki (se așează lângă mama lui)
E pe aici. Probabil e cu noile ei prietene.
                                   Sonia (zâmbind)
Hm. Doar ea șia făcut noi prietene? Tu nu?
                                   Roki
O fii serioasă. De ce mași împrieteni cu acești copii? Sunt atât de mici și enervanți.
                                   Sonia (oare cum încruntata)
Păi dacă nu Țiai făcut prieteni. Atunci de ce ai insistat atât să vii în tabără? Dacă nu-ți place aici, vino acasă cu mine . Voi vorbi cu instructorul.
                                   Roki (țâșnește în picioare)
Nici nu mă gândesc. Am pus pariu cu cineva. El spune că nu voi rezista nici două săptămâni în tabără. Îi voi arata eu lui!
                                  Sonia( surprinsă)
Ai pus pariu? Cu cine?
                                  Roki
Cu fratele tău. Și voi câștiga pariul. Ai să vezi.
                                  Sonia( supărată)
Ro. De câte ori să-ți spun? Pariurile sunt un obicei prost. Stai să ajung acasă, pun eu mâna pe fratele meu.
                                  Roki
O, te rog. Nui spune nimic, el crede că sunt băiatul lui mămica. Dacă afla că țiam spus, va crede că sunt un bleg. Te rog mom. Nu vreau să vin acasă.
                                 Sonia
Bine cum dorești… Ascultă Ro, nu ar trebui să-ți pese atât de mult, de ce cred alții despre tine. Eu știu cum ești, și tu știi cum ești… Ești un copil grozav. Chiar dacă uneori comportamentul tău e puțin malefic. Nu ești un bleg. Bine?
                                 Roki (își îmbrățișează mama)
Te iubesc mom.
                                 Sonia (cu lacrimi în ochi)
Și eu te iubesc. Atât… Atât… Atât de mult. Bine, dacă tot sunt aici merg sa vorbesc cu instructorul.
                                 Roki
OK, mom eu merg în cabană. Vreu săi spun verișoarei mele că ești aici.
INT (biroul instructorului) zi.
                                 Sonia (boacăne la ușă apoi deschide ușa încet )
Se poate?
                                  Instructorul (se ridică în picioare când o vede pe Sonia)
Intrați … Intrați vă rog. Luați loc Doamna Mhera . Mă bucur să vă revăd.
                                  Sonia (suspicioasă)
Păreți agitat. Sa întâmplat ceva?
                                   Instructorul ( se așează pe scaun și își șterge sudoarea de pe față cu un șervețel)
Agitat? Nu, de loc. De ce a-și fi agitat… E cald… Foarte cald. De ce sunteți aici?… Sa întâmplat ceva?
                                   Sonia
Nu sa întâmplat nimic. Eram în trecere. Am venit doar să-l văd  pe Roki… Uite domnule instructor. Eu sunt mama lui Roki, nimeni nu-l cunoaște mai bine decât mine… Dacă va făcut probleme în vriun fel vă rog să-mi spuneți.
                                Instructorul (se uită insistent spre ușă . Încercând să zâmbească )
Probleme. Nicidecum, Roki e un copil chiar foarte cuminte. Nu am nici o problemă cu el.
                                Sonia (nu prea comvinsă)
Bine. Dacă spuneți că totul e în ordine? Eu voi pleca. Să aveți o zi bună.
                                Instructorul
O zi bună și dumneavoastră Doamna Mhera.
          
                

🌟Deodorant roll-on antiperspirant Activelle Extreme

🌟Cremă de mâini cu vitaminele E & B3 Glow Essentials

🌟Gel de duş cu vitaminele E & B3 Glow Essentials

🌟Cremă de mâini revigorantă cu grapefruit roz organic Love Nature

🌟Pastă de dinţi Optifresh Maximum Fresh

🌟Cremă antiperspirantă pentru tălpi Feet Up Comfort

EXT (la lac) noapte.
Sonia arunca pietricele în lac ca de obicei. De ia se apropie Rahul.
                                Rahul(irascibil)
Ce e cu tine? De câte ori ești stresată vii aici… Nu asta e ceia ce mă deranjează. Dar de câte ori să-ți  spun? Nu mai arunca cu pietre în lac.
                               Sonia(supărată)
Scuze.
                                Rahul
Asta e tot ce ai de spus? Scuze?
                                 Sonia (lasă privirea în pământ)
Eu…. Ei bine eu….
                                 Rahul (zâmbind)
Mă întreb oare. De ce nu mă pot înfuria pe tine?… Bine, spune-mi. De ce ești atât de supărată? Ce e în neregulă cu tine?
                                 Sonia
Nu sunt supărată. Sunt doar obosită.
                                 Rahul (apropiindu-se doi pași de ia)
Dacă ești obosită, de ce nu ești în camera ta, pentru a te odihni? De ce ești aici?… Știi nu sunt fraier. Știu că ceva te supăra. Și voi afla ce anume.
                                Sonia (irascibilă strigă la Rahul )
De ce? De ce vrei să afli ce mă deranjează? Nu sunt decât o servitoare. De ce te  interesează pe tine ce se întâmplă cu viata mea personală?
                              Rahul (o prinde strâns de mână pe Sonia)
O servitoare? Dacă ai fi fost doar o servitoare, tea-și  fi concediat din prima zi. Nu ești doar o servitoare. Am sentimente pentru tine. Nu știu de ce, dar mă atragi. Am încercat, chiar am încercat să stau departe de tine. Pur și simplu nu pot. Mă simt rău dacă nu te vad într-o zi. Și tu îmi spui că ești doar o servitoare?
   Sonia se sperie foarte tare auzind asta. Încă era comfuza în legătură cu cine se căsătorise. Nu știa dacă Rahul era chiar Rahul al ei, sau Rudr îi jucase o festă.
                             Sonia (trage mâna cu putere)
Sentimente? Despre ce vorbești? Tu pentru mine nu ești decât șeful meu. Eu… Eu… Nu am niciun sentiment pentru tine… Ce ai impresia. Că sunt o puștoaică? Și  mă voi îndrăgosti de orice bărbat chipeș și bogat?
Nu sunt o puștoaică, sunt femeie, sunt mamă. Și soțul meu încă e în viață… Știi? Nu sunt o trădătoare . Ori cât de chipeș și  bogat ai fi. No să-mi trădez niciodată familia.
                            Rahul (comfuz)
Familie? Știu… Știu că ai doi copii, știu că ești mamă. Dar asta nu mă deranjează. Cât despre soțul tău. Nu spuneai tu că e un trădător?  E căsătorit cu o alta femeie. Atunci tu cui îi mai ești fidelă?
                             Sonia (cu lacrimi în ochi)
Încă îi sunt soție, indiferent de situație. Și până nu îi dau de capăt acestei probleme. Nu voi intra niciodată într-o alta relație. De și mi se pare imposibil. Se spune că nu te îndrăgostește decât o singura dată. Așa e?
                              Rahul (furios)
Fie. Fă cum dorești, și  dă-mi voie să-ți spun ceva. Până acum doar am fost atras de tine. Roagă-te să nu ajungi să fii obsesia mea.
  Rahul se întoarce și pleacă furios. Sonia rămâne tot comfuză. Uitându-se după Rahul. Și întrebându-se dacă nu cumva făcuse o mare greșeală.
INT (camera Irinei) zi.
   Dimineața la prima oră, Sonia  începe să-și  stingă toate lucrurile personale.
                              Irina (ese din baie)
Teai trezit? Bine, puneți repede uniforma și să ne apucam de treabă.
  Sonia se uită lung la Irina dar nu spune nimic.
                              Irina (curioasă)
Hei, de ce împachetezi? Pleci? Ai fost concediată? Ția spus cineva ceva? De ce nu spui nimic? Ești bine?
                              Sonia (își ridica bagajul de pe pat)
Nu am fost concediată. Și da, plec.
                              Irina (surprinsă)
Dar de ce?Am greșit eu cu ceva?
                              Sonia (supărată)
Nu ai greșit cu nimic. Și îți mulțumesc că mai ajutat când aveam cea mai mare nevoie de ajutor. Dar acum trebuie sa plec.
                              Irina
Dar de ce? Soni, te rog. Spune-mi ce te supără. Te rog.
                              Sonia (se așează pe pat)
Pentru că seara trecută la lac. Domnul Mhera mia  spus că mă place. Știi tu în felul acela.
                              Irina (zâmbind)
Și ce e nou în asta? Toți cei din casa  aceasta știu că Rahul e îndrăgostit de tine.
                              Sonia(uimită)
Teai țăcănit? Știi că sunt căsătorită și am doi copii? Cum poți spune asa ceva?
                             Irina
Da  știm că ai doi copii. Cât despre soțul tău, el e un ticălos. De ce încă te mai gândești la el? Nu spuneai tu că sa căsătorit cu o alta femeie?
                              Sonia (stresată)
E mai complicat de atât.
                              Irina
No să-ți mai spun nimic. Fa cum dorești… Ascultă Soni. De ce nu-ți ei o zi liberă. Ia-ți o zi liberă. Vizitează orașul, relacseazate nu te mai gândi atât de mult la problemele tale… Problemele sun trecătoare, crede-mă. Și dacă mâine tot mai vrei să pleci. Eu nu te voi opri.
   Sonia se lasă comvinso de Irina și-și ia o zi liberă…

Manu (se apropie de băieți încercând săi liniștească)
Ce se întâmplă băieți? Rudr. Deabea ai sosit și deja te ei la harță?
                               Rudr(irascibil)
Sigur. E vina mea, mereu e doar vina mea… Prințul tău nu greșește niciodată?
                                Mira (șoptește)
Vă rog Încetați. Se uită toți imvitați la voi.
                                Sonia (care surprinde  toată scena, încearcă să-și controleze emoțiile la vederea lui Rudr. Apropiindu-se ușor de Rahul )
Vinul dumneavoastră, Domnule Mhera.
  Rahul se întoarce spre Sonia. Ea paharul cu vin. Sonia da să se aplece, pentru a lua tava de jos, pe care Rahul a trântito.
                                 Rahul (o prinde pe Sonia de mână)
Ce crezi că faci?
                                 Sonia (stanjenită)
Eu… Ei bine… Eu.
                                  Rahul
Las-o acolo. Rudr o va ridica.
                                  Rudr(surprins)
Eu? De ce eu? Ai intrat în pană de servitori?
                                  Manu
Ce cu tine Rahul? Nu-ți poți umili fratele în public.
                                   Rahul (cu un zâmbet malefic)
Pariem? Doar privește. Ridică tava Rudr.
  Rudr dă să ridice tava. Dar Sonia a fost mai rapidă. Ea tava de jos și se grăbește spre bucătărie.
INT (bucătărie) zi.
                                 Irina (observă că Sonia are lacrimi în ochi)
Ce se întâmplă Sonia? De ce plângi?
                                Sonia (încercând  să zâmbească forțat)
Să plâng? Nu plâng. De ce a-și plânge?… Cred că mia intrat ceva în ochi. Sunt bine, serios!
                               Irina
Bine dacă spui tu. Doamna Mhera a cerut să i se ducă tortul. Te duci tu?… Până pregătesc eu aici.
                              Sonia(ia tortul)
Sigur.
INT (sala mare) zi.
Sonia duce tortul. Încă se simțea o tensiune între membri familiei. Cu toți se așteptau ca Rahul să explodeze. El părea prost dispus. Furios. Continua să bea vin. Un pahar după altul. Se încruntat ori de câte ori îl vedea pe Rudr. Nui plăcea deloc prezenta lui.
  Sonia duce tortul în fața lui Manu și a Mirei.
                             Sonia (zâmbind)
O aniversare fericită, Domnule și Doamnă Mhera.
                             Manu (îi pune mana pe cap Soniei)
Mulțumesc dragă.
                            Mira (zâmbind)
Mulțumim, Sonia.
De ei se apropie Rahul. Avea o cutie de cadou în mână.
                           Rahul (i se adresează tatălui său)
Știi că niciodată nu am plăcuto. Dar ce mai pot schimba acum?… După atâția ani. Oricum. O să mă străduiesc să nu vă stric aniversarea.
                            Manu (ia cadoul de la Rahul)
Îți mulțumesc din suflet.
                            Rudr (se apropie de ei)
Hm. Un cadou atât de mic. Nu mar mira să Sara ceva de-acolo… Ții minte? Când Manu sa căsătorit cu Mira. Ce iai pus Mirei în buchetul de nuntă? O! Da eu îmi amintesc. Un… Un… Ce era? Un pui de șarpe. Am dreptate?
                             Manu (îl prinde strâns  de mână pe  Rudr)
Ce e cu tine? Încetează imediat. De ce creezi tensiune? Rudr. Credeam că ai venit aici pentru a mă felicita. Nu să te cerți cu fratele tău.
                             Rahul (irascibil)
El nu e fratele meu. Nu a fost niciodată, și nici nu va fi vreodată.
  Rahul se încruntă, și pleacă în camera lui.

INT (camera Irinei) zi.
                                   Irina (se trezește cu noaptea în cap, și încearcă s-o trezească și pe Sonia scuturan-do  ușor )
Trezește-te Sonia. Sonia, Soni, trezește-te.
                                  Sonia (deabea deschide ochii. Ia telefonul de sub pernă pentru a se uită la ceas. )
Ce se întâmplă? E dimineață deja? E deabea cinci! De ce mă trezești la ora aceasta?
                                Irina (o dezveleste pe Sonia)
Pentru că am uitat. Azi e o zi specială. Doamna și Domnul Mhera  își serbează a douăzecea  aniversare de la căsătorie. Avem multe pregătiri de făcut.
                              Sonia (uimită)
Duazeci?? Oamenii chiar se suportă atât de mulți ani?
                              Irina
Hai puneți uniforma. Și termină cu prostiile. Serios Sonia, avem mult de muncă.
                              Beiluic (boacăne la ușă, avea doua uniforme noi, uniforma era formata din, o rochie neagra elegantă și pantofi cu toc înalt)
Bine, vati trezit. Uite noile uniforme.
                             Irina (surprinsă, se apropie de Beiluic și ia uniformele)
Uniforme noi? De ce avem nevoie de uniforme noi?
                             Beiluic
Nu știu. E ordinul domnului Mhera. Doar îmbrăcați uniformele și veniți… E mult de munca, vă rog nu pierdeți timpul.
                             Irina ( se uită la pantofi cu ochii mari)
Scuzami expresia Beiluic . Dar teai țăcănit la cap ? Cum crezi tu că voi munci eu pe tocurile astea?
   Sonia se înfurie rău. se ridică din pat, ea uniforma de la Irina. Și merge în sala mare, în pijamale așa cum era.
INT (sala mare) zi.
                            Sonia ( striga în gura mare irascibilă)
Domnule Mhera, Domnule Mhera.
  In sală se adunase toată familia. Manu, Mira, Ina, Rahul, Derek.
                             Manu
Ce se întâmplă? De ce strigi la ora aceasta, e deabea cinci dimineața.
                             Sonia (furioasă)
De ce strig? Ce e în neregulă cu voi? Ce fel de uniforme sunt acestea? Ți se  pare că suntem aici să ne relacsam la piscină? Cum crezi că vom munci o zi întreaga pe acești pantofi.
                             Manu (surprins)
Despre ce vorbești? Ce legătură am eu cu acești pantofi?
                             Sonia
Beiluic a spus că domnul Mhera a schimbat uniformele.
                              Rahul (zâmbind)
Cine ar fi crezut că femeilor nu le plac pantofi. Ascultă… Sonia… Parcă. Nu?
                              Sonia(încruntată)
Da numele meu e Sonia.
                               Rahul
Uniformele sunt pentru azi. Spune-mi?  Tu  chiar nu poți sta pe tocuri o singura zi? Probabil Irina ția spus ce zi e azi. Vom avea mulți invitați. Oameni speciali… Știu că voi faceți parte din personal. Dar am și eu o reputație de păstrat. Nu uita un lucru. Eu sunt Rahul Mhera. Chiar și personalul meu ar trebui să aibă clasă. Înțelegi asta? Sper că înțelegi.
                              Sonia (se încruntat și mai tare când aude numele de Rahul Mhera. Asta îi amintește de Rahul al ei )
Fie cum dorești.
  Sonia pleacă furioasă să-și pună uniforma. Rochia era puțin cam scurtă, pentru protecția ei Sonia îmbracă o pereche de pantaloni scurți de blugi pe sub rochie. Apoi merge în bucătărie pentru a se apucă de muncă. În scurt timp aproximativ toate muncile erau gata. Tortul era pregătit. Felurile de mâncare erau gata de servit. Conacul avea un decor frumos cu flori, luminițe și multe culori vii. Începu să sosească și imvitați. Era multă agitație.
INT (bucătărie) zi.
                                 Irina (pune sucul în pahare)
Sonia. Uite ia și servește imvitați cu suc. Și ai grijă să nu te împiedici. Pantofi ăștiea sunt imfernali.
                                Sonia (ia tava zâmbind)
Nu-ți face griji. Voi fi bine… Serios, voi fi bine.
  Sonia ajunge în sala mare. Începe să servească imvitați zâmbind.
INT (sala mare) zi.
                               Rahul (se apropie de Sonia)
Suc. Serios? Ascultă, adu-mi un pahar cu vin. Poți face asta? Uite, dă-mi mie tava… O și să nu dureze mult. Bine.
                              Sonia (se uită lung la Rahul, își dă seama că e foarte irascibil)
Bine domnule Mhera. Vin imediat.
De Rahul se apropie Rudr care deabea ce sosi.
                              Rudr (zâmbind)
Ce spui frate? Dacă știam că voi fi servit de tine, a-și fi venit mai devreme. Cine ar fi crezut că voi fi servit chiar de măria sa regală, Rahul Mhera.
                             Rahul (încruntat, trântește tava de pământ. Toți imvitați îi fi să cu privirea)
Tu? De ce ai vrea să fii servit de mine? Ascultă bine Rudr. Dacă vrei să ramai aici, te sfătuiesc să stai cât mai departe posibil de mine. Înțelegi asta? Altfel, te arunc afară ca pe un cartof stricat.
                             Rudr (serios face un pas înapoi)
Ou, ou. Frate, glumeam și eu. De ce ei totul așa în serios?…

INT (sala mare) zi.
                                Rahul
Adică?… A avut un accident. Și tu ai crezut că a murit? Cum vine asta? De obicei nu sunt greu de cap. Dar acum, nu înțeleg nimic. Atunci când el a suferit accidentul. Tu nu ai fost la spital cu el.
                              Sonia (tristă)
Nu. Accidentul a avut loc în fața mea. Atunci când el a fost luat cu ambulanța. Eu am leșinat. Mam trezit în spital. El a fost accidentat foarte rău… Când mam trezit, Miam auzit familia vorbind de moartea lui… Vroiam să renunț la viata mea, pentru a merge pe lumea cealaltă. Să fiu aproape de el. Dar părinți mei mau oprit. Miau spus că sunt însărcinată. Că sunt pe punctul de a deveni părinte.
                                Rahul(o fixa cu privirea pe Ina, cineva o suna insistent)
Poți pleca. Care spuneai că e numele tău?
                                Sonia
Sonia. Numele meu e Sonia.
                                Rahul (se înfurie și strigă la Ina)
Dă-mi telefonul.
                                Ina (speriată)
Frate… E doar un prieten… Vrea să mă întrebe…
                                Rahul (încruntat)
Dal încoace Ina. Nu aștepta să-ți mai spun o dată.
   Ina speriată îi dă telefonul lui Rahul. În același timp telefonul sună iar. Rahul răspunde dar nu spune nimic.
                                Străinul (prietenul Inei)
Bună iubito. Unde ești? Te aștept de ceva timp.
                                Rahul (se uită furios la Ina, apoi se rasteste la prietenul ei)
Tu. cine naiba ești? Cum îndrăznești s-o suni pe Ina? Ascultă bine ce-ți spun. Nu-mi place să repet. Doar îndrăznește s-o mai suni o singură dată, și-ți poți rezerva bilet direct pe lumea cealaltă. De data aceasta doar te avertizez. Data viitoare când te vei întâlni cu Ina, vei avea de a face cu Rahul Mhera.
   Sonia îl privi de la distanță. Și se gândi că el nu putea fi acel Rahul de care ea era îndrăgostită. Și gândul ei o conduse din nou la Rudr.
                              Sonia (Stresată)
De ce aveam senzația că el ar putea fi Rahul de care eu eram îndrăgostită. Rahul nu ar fi fost niciodată atât de crud. Asta înseamnă că Rudr… El chiar sa  dat drept Rahul? Ce se întâmplă? Nu înțeleg nimic.
Ext (la lac) noapte.
Sonia era pe marginea lacului îngândurată.  Arunca  pietricele în lac.
                               Rahul (se apropie de Sonia)
De ce îmi stresezi pești?
                               Sonia (tresare ușor)
Pești? Sunt pești în lac?
                                Rahul (se așează aproape de Sonia)
E un lac. Ai văzut vreodată un lac fără pești?
                               Sonia (zâmbește)
Credeam că sunt doar broaște în acest lac.
                               Rahul (o privește insistent pe Sonia)
Ai un zâmbet fermecător.
                               Sonia (pleacă capul timidă, și devine serioasă)
Pot să te întreb ceva?
                               Rahul
Depinde de întrebare.
                               Sonia
De ce ai fost atât de dur cu Ina și prietenul ei?
                              Rahul
Dintr-un singur motiv. Știi cum sunt adolescentele, își pierd capul ușor. Poate că Ina nu e sora mea. Dar asta nu înseamnă căi vreau răul. Vreau ca Ina să devină o femeie independenta. Atunci când va fi adult să fie pe picioarele ei. Sa nu depindă nici de mine. Nici de altcineva. Dar spune-mi tu. cum va face asta? Dacă își va pierde capul. Vreu să spun, o să se îndrăgostească. Și apoi ce?
                                Sonia
Ce e rău în a te îndrăgosti? Asta nu înseamnă că o să se căsătorească. Și va renunța la liceu.
                                 Rahul
Pariem? Bine, e adevărat nu se va căsători. Dar notele ei? Va fi la fel de concentrata ca și pana acum? Spune-mi și tu ai fost adolescentă. Ce ai făcut atunci când erai ca Ina?
                                 Sonia( stânjenit de întrebare se ridică de jos și
dă să plece)
E târziu. Trebuie să plec. Noapte bună domnule Mhera.
                                  Rahul (zâmbește)
Dacă evit răspunsul, asta nu înseamnă că ai dreptate. Noapte bună. Sonia!
INT (camera Irinei) noapte.
                                  Irina (Sonia tocmai ce intrase în cameră)
Știi că nu ai voie să te plimbi prin conac?
                                 Sonia (supărată)
Știu asta. Am fost la lac.
                                  Irina (curioasă)
Ce e în neregulă cu tine? De ce ai fost la lac??  Sonia. Nimeni nu are voie la lac. Ai ideie cât de tare sar înfuria Rahul, dacă te vede acolo? Și de ce ești atât de tristă?  Când ai venit aici erai mult mai veselă. Îți e cumva dor de copilul tău?
                                  Sonia (încearcă să zâmbească)
Așa e îmi e foarte dor de Roki. Nu am vorbit cu el de câteva zile.
                                  Irina (încearcă s-o consoleze)
Au trecut doar câteva zile. Lasă-l să se obișnuiască cu noii colegi. E un mediu nou și pentru el. Și mai sunt și noile activități. Poate nu a avut timp sa te sune… Nu-ți face   griji. Te va suna el când va avea timp.
                                Sonia (zâmbind)
Ai dreptate. Sunt îngrijorată fără motiv… Am uitat sa te întreb. Ce a pățit Maira?
                                Irina (tristă)
A alunecat și a căzut pe scări.
                                Sonia
Păi și cine o îngrijește dacă tu ești aici? Sa  accidentat tare?
                                 Irina (cu lacrimi în ochi)
Să lovit la cap. Dar nu e nimic grav, și are o gleznă fracturată. Soțul meu împreună cu sora lui are grijă de Maira. Eu nu pot risca să-mi pierd locul de muncă. Deaceia sunt aici.
                                Sonia
E trist că nu poți fi lângă ia. Oricum, e târziu ar trebui să ne odihnim. Noapte bună.
                                Irina
Noapte bună.
INT (camera lui Rahul) noapte.
                               Rahul (se plimba de colo, colo prin cameră, și vorbea singur)
Ce e în neregulă cu mine? De ce nu mă pot înfuria pe acea fată? Mia spus atâtea lucruri, și eu nici nu mam înfuriat. În mod normal a-și fi concediat până acum. Mia spus că sunt snob, arogant și ce mai era?… Nu contează. Oare îmi place de ia?…
    

INT (camera Soniei)zi.
                             Monica
He Soni. Ai vorbit cu Dara? Spunea că o să te sune .
                             Sonia
Nu. Nu a sunat. Sa întâmplat ceva?
                              Monica
Nu, e… Știi tu. Aceștia cu tabăra de vară a copiilor. Vroia sa te întrebe dacă teai răzgândit.
                               Sonia (încruntată)
Nu mamă. Nu mam răzgândit Roki e prea mic pentru a merge în tabără . Nu are decât șase ani.
                                Monica
Dar Soni. E o tabăra pentru copii de șase, șapte ani. Și Dara vrea s-o dea pe Mara în tabără, doar dacă merge și Roki.
                                Sonia
Nu știu mamă, cred că e… Nu știu… Am acea senzație de nesiguranță. Roki e tot ce mia rămas. Nu vreau să fiu neglijenta cu el.
                               Monica
Dar nici prea protectoare nu e bine să fii.
                               Sonia
OK. O să mă gândesc la asta… Vreau să spun chestia cu tabăra.
INT (supermarket)zi.
                              Roki (întra încrezător în supermarketul din apropierea casei lui)
Bună.
                              Cristina (vânzătoarea)
Bună Roki. Inainte să pleci… Vreau să spun să-ți faci cumpărăturile. Te rog golesteti buzunarele.
                               Roki (încruntat)
Ce? De ce? Ascultă ciudato. Să nu crezi că mă poți jefui , doar pentru ca am doar șase ani și ceva.
                               Cristina (serioasă)
Stai calm nu vreau să te jefuiesc. Vreau să mă asigur că nu ai gândaci, broaște, melci sau cio mai fi prin buzunare. Ții minte ce sa întâmplat data trecută, cu acea șopârlă.
                              Roki (serios)
O te rog! Nici măcar nu a fost vina mea. Și din cauza voastră miam  pierdut șopârla. Dacă stau să mă gândesc bine voi ar trebui să vă cereți scuze.
                             Cristina
O! Da sigur. Hai acum golesteti buzunarele. Și încă ceva, să știi că nu sunt ciudată.
                             Roki (începe să-și scoată lucrurile din buzunare. Nu avea decât telefonul, un breloc și un șarpe de cauciuc)
Serios. Nu ești ciudată? Atunci de ce ai capul mov asta e ceva normal?
                            Cristina (când vede șarpele sare în sus și începe să țipe)
Aoleu. Ce e acela? Ro…. Ro…. E… El.
                             Roki(încruntat)
Vrei să te calmezi. E un șarpe de cauciuc. Și mai spu că nu eși ciudată. Nu ești decât o ciudată cu par mov  și foarte fricoasă. Spune-mi acum pot merge să-mi iau sucul? Sau mi-l duci tu? Oricum nu ai nimic de făcut.
                          Cristina (încă tremura din cauza sperieturi)
Bine așteaptă aici, îți aduc sucul imediat. Apoi pleacă. Cerule cu copii ca tine prin preajmă nu mai e nevoie de teroriști.
                          Roki (se uită la ea furios)
Terorist? Tu mai făcut cumva terorist?
                          Cristina (stresată)
Ce? Nu. Eu nici măcar nu vorbeam cu tine… Vorbeam singură. Și nu am spus terorist… am spus manelist. E muzica mea preferată.
                          Roki (se uită la ea încruntat și murmură)
O serios! Las că-ți arat eu ție terorist data viitoare.
INT (acasă la Sonia)zi.
                           Roki (întra în casă)
Bună mama. Ce faci.
                           Sonia (zâmbind)
Hei iubire. Ascultă am vorbit azi cu Maia (Monica prescurtare la mamaia sau bunică)
Și ea spune că ar trebui să te las în tabără. Tu ce părere ai?
                           Roki (entuziasmat)
Serios? Mă vei lasă în tabără? Asta e super tare. Mulțumesc mom.
                           Sonia (îngrijorată)
Ascultă Ro. Te rog sa nu faci tampenii în tabără. Nu te lupți, nu te cerți, stai departe de creaturi. Cum ar fi gândaci, broaște, șopârle sau ce o mai fi. Îmi promiți.
                            Roki
OK mom. Voi încerca. Crede-mă, chiar voi încerca.

Dinu pleacă furios din spital.
                              Monica (către mama ei)
Și tu ce părere ai? Crezi că e bine ca Sonia să facă avort?
                             Ada (îngrijorată)
Nu știu ce sa spun… Hai s-o lăsăm mai întâi sa iese din acest șoc. Sa vedem cum va reacționa, când o să audă că Rahul a murit.
                           Monica (cu lacrimi în ochi)
Bine mamă.
INT (salonul Soniei) noapte.
                           Sonia (e agitată și începe să se zbată prin somn, murmurand și  strigandul într-una pe Rahul)
Rahul, Rahul… Rahul trezește-te te rog. Rahul nu poți muri. Ai promis… Miai promis că nu mă vei părăsi niciodată. Rahul… Rahul!.
   O asistentă intra în salon. O vede pe Sonia agitată și se îngrijorează.
                           Asistenta (ese grăbită din salon strigandul pe doctor)
Domnule doctor, domnule doctor. Veniți repede. Se întâmplă ceva cu pacienta din salonul doi.
  Doctorul se grăbește spre salon.
                         Monica (speriată merge spre doctor )
Ce se întâmplă domnule doctor? Sonia e bine? Fica mea e bine?
                         Doctorul(grăbit)
Îți voi spune, după ce o voi  consulta.
  Doctorul intra la Sonia. O consulta șii face o injecție pentru a o adormi la loc. Apoi ese să vorbească cu familia Soniei.
                        Doctorul (îngrijorat)
Uite, nu știu ce sa întâmplat mai exact. Dar e ceva ce o tulbura foarte tare. Cine e Rahul?
                         Ada
Rahul… Rahul e soțul ei. El… Tocmai ce a murit într-un accident de mașină.
                        Doctorul(surprins)
O! Asta e o problemă serioasă… Uite eu sunt doctor, nu pot decât săi administrez tratamentul necesar. În momentul de față, pacienta are nevoie mai mult de voi decât de mine… Nu uitați ca Sonia sa se facă bine trebuie s-o scoatem mai întâi din șoc. Și pentru asta ne vom folosi de pruncul ei.
                        Monica (mirată)
De prunc? Cum adică ne folosim de prunc?…
INT (salonul Soniei) noapte.
  Sonia se trezește. Ea își da seama ca Rahul a murit. Pentru că în opinia ei nimeni nu ar fi supraviețuit acelui accident. Deaceia ea decide să-și ia viața.
   Sonia deschide fereastra, și dă să Sara de la etajul șapte.
   Ușa  era între deschisă, Monica o vede pe Sonia și se grăbește s-o prindă.
                           Monica (speriată o prinde pe Sonia de mână și o trage înapoi)
Sonia! Ce e cu tine? Ai înnebunit? Cum poți face asa ceva, la mine nu teai  gândit?
                           Sonia (plângând)
A murit. A murit mamă. Ce pot face? Trebuie, trebuie sa merg la el. Probabil e singur. E singur pe lumea cealaltă. Nu-l pot lăsa singur.
                          Ada (fermă)
Bine. Dute,dute. Monica Las-o sa plece. Pleacă, noi nu te vom opri. Ia-ți singura viata. Dute pe lumea cealaltă. Dar înainte sa pleci, nu uita. Faci o mare greșeală. E dreptul lui să se nască. Tu nu ai niciun drept săi ei viața.
                         Sonia (surprinsă)
Despre ce vorbești? Să iau viața cui?
                         Monica (plângând pune mâna pe burta soniei)
Despre el vorbim Sonia. Despre pruncul tău. Ce vei face? Ai degând să iei viața unui copil nevinovat.
  Sonia se uită la mama ei și o îmbrățișează, plângând cât de tare putea.
                          Sonia
Ce să fac? Ce voi face? Cum voi creste un copil singură.
                          Dinu ( auzi tot ce se întâmplase, de frică să nu-și piardă fica renunță la orgoliul lui)
Singura? Cine spune că ești singură? Noi suntem chiar aici. Dacă nu te poți baza pe părinți tăi, atunci pe cine?
   Dinu se apropie de Sonia și o îmbrățișează.
    El și Monica hotărâ să n-o întrebe niciodată pe Sonia dece a făcut asta? De ce a fost atât de iresponsabilă?
De ce sa căsătorit cu Rahul fără acordul lor.
   Timpul trecea, și  Sonia nu și-l putea scoate din cap pe Rahul. Se gândea într-una la el. Erau nopți în care se trezea țipând și strigând. Avea coșmaruri în legătură cu acel accident.
    Timpul trecu repede Sonia născu un băiețel ce semăna leit cu Rahul. Era brunet cu ochișori negri ca murele. Și o atitudine de speriat .
    Trecu șapte ani de la accident. Sonia locuia impreună cu mama ei. Dinu murise cu doi ani în urma. Mama Soniei era îngrijorată în privința ei. De și Sonia era foarte tânără și frumoasă ea nu se gândi niciodată să-l înlocuiască pe Rahul…

EXT (în drum spre casă) zi.
Sonia pleacă din câmp și se îndreptă spre casă, împreună cu părinți și bunici ei, într-o trăsură trasă de doi cai.
                           Sonia (surprinsă)
Trafic? Niciodată nu e trafic. Ce se întâmplă?
                            Dinu
Cât e ceasul? Poate e ora în care ajunge trenul.  Calea  ferată e chiar în față. Ai uitat?
                            Sonia (curioasă)
Eu… Merg mai  în fața, să văd ce se întâmplă.
                             Victor (bunicul Soniei)
E ora cinci și un sfert. Nu e niciun tren la ora aceasta… Soni, mergi în fața și întreabă pe cineva ce sa întâmplat.
   Sonia curioasa din fire își ascultă bunicul și merge în fața.
                            Sonia (întreabă un șofer, ce avea geamul mașini deschis)
Scuză-mă domnule. Aveți ideie ce se întâmplă?
                            Străinul
A fost un accident la câțiva metri în față. Politia nu ne lasă să ne apropiem. Cică o mașină mică sa izbit de un camion. Sunt aici de ceva timp. Mă întreb de ce nu a ajuns ambulanța?  Am auzit că șoferul mașini e grav rănit.
                           Soția străinului
Grav rănit. Prietena mea mai din față mia spus că a murit. El zace mort în mijlocul străzi și nimeni nu se apropie de el.
   Sonia curioasă merge în față pentru a vedea ce sa întâmplat. Trei jandarmi încercau săi țină pe oameni departe de accident, avertizând – ui că mașina mică ar putea exploda dintr-o clipă în alta.
                          Sonia (întreabă pe un jandarm)
Ce sa întâmplat domnule? De ce e blocat drumul?
                          Jandarmul
A avut loc un accident. O mașină mică sa izbit de un camion. Mașina mică o sa explodeze dintr-o clipă în alta. Te rog îndepărtează.
   Sonia privi în jur. Și vede în depărtare mașina  avariată, lângă mașină un om  plin de sânge zăcând pe jos.
                           Sonia (către jandarm)
E un om. Dacă mașină va exploda. Acel om va muri.
                            Jandarmul (se răsti la Sonia)
Și? Ce ai vrea să fac eu?am chemat specialiști. Vor sosi dintr-o clipa în alta… Uite domnișoară. Nu pot pune Viața nimănui în pericol pentru a salva un singur om  care sigur a  murit deja  .
   Sonia se uită mai atent la mașină. I se părea cunoscută. Ea se apropie fără ca jandarmi să-și dea seama.
                          Sonia (începe să tremure din cap până în picioare)
R… R…. Rahul?? El… El…. E Rahul.
   Jandarmi o observă, o prinde de mâini și  o trage înapoi.
                          Jandarmul
Teai țăcănit? Ce crezi că faci? Tocmai țiam spus cât de periculos e.
                           Sonia (se zbăte să scape din mâinile jandarmilor)
E Rahul. Dă-mi drumul. Lasă-mă. E Rahul soțul meu. Lăsați-mă, dați-mi drumul. O să moară.
    In timpul acela veni și familia Sarei.
                          Dinu(uimit)
Ce se întâmplă?
                          Sonia (plângând și strigând cât putea de tare)
E Rahul. Fă ceva tată…. O să moară. Deștepți ăștea îl lasă să moară. Rahul, Rahul, Rahul. Mă auzi? Sunt eu Soni. Rahul, Rahul.
   Sonia striga și se zbătea. Dar nici măcar familia ei nu făcea nimic. Ei o țineau pe Sonia cât de stras puteau să nu cumva s-o scape.
    Rahul nu era mort. El o aude pe Sonia și se ridică în picioare.
   La câteva secunde mașină exploda și-l arunca pe Rahul doi metri în față.
   Sonia ramase statuie văzându-l pe Rahul. Părea mort. Fața îi era arsă. Avea arsuri pe mâini și pe picioare.
                             Sonia ( șocată se repede spre Rahul, dar părinți ei o opri. O țineau strâns)
Rahul! Rahul! Rahul mă auzi. Te rog spune ceva.
   Rahul ridică capul de jos și întinde o mână spre Sonia.
                            Rahul (deabea vorbind)
Sory… Sory… Sonia… Nu uita… Pe tine te  iubesc cel mai mult pe lumea aceasta.
                            Sonia (plângând)
Nu fă asta… Te rog. Te rog. Nu poți muri. Nu ai niciun drept să mori. Te rog…te rog. Rahul   nu mă părăsi. Ai promis. Ai promis că nu mă vei părăsi niciodată. Te rog, te rog iubirea mea. Voi muri fără tine… Ascultă mereu te plângi că nu țiam spus niciodată că te iubesc… Te iubesc Rahul, te iubesc atât de mult. Te rog, ridicate, te rog de dragul meu.
   Rahul căzu ca secerat. În câteva secunde ajunge și ambulanța. Îl ridica pe Rahul de jos și îl duce la spital.
   Părinți Soniei încearcă s-o ridice de jos. Doar că Sonia își pierde conștiința și cade din nou.
                          Dinu (speriat)
Sonia, Sonia, Soni. Monica adu apă s-o stropim pe față. Ce e în neregulă cu ea.
                          Monica (tremurând, încearcă s-o stropească cu apă)
Pate a leșinat din cauza plânsului. Sonia, Soni. Trezește-te draga mea .
                         Ada (bunica Soniei)
S-o ducem la spital. Tare mă tem eu, că motivul din care a leșinat e altul.
                         Monica (speriată)
Altul? Ce vrei să spui?
INT (spital) noapte.
                         Doctorul (ese din salon și se îndreaptă spre familia Soniei)
Momentan sunt bine. Atât mama cât și copilul.
  Familia Soniei se uitau uni la alți cu gura căscată.
                         Dinu (surprins)
Copil? Ce copil?
                         Monica (și mai surprinsă ca Dinu)
Sunteți sigur domnule doctor? Sonia e însărcinată?
                         Doctorul
Da e Însărcinată, are două luni de sarcină .
Asta e o perioada foarte sensibilă. Așa că vă rog. Aveți mare grija cu ea.
                         Ada (unica Soniei nu prea surprinsă)
De aste îmi era teamă. Știam, știam eu. Asta e motivul din cauza căreia a leșinat.
                        Monica (plângând se așează pe un scaun)
Ce se întâmplă? Ce ne vom face? E însărcinată? Și Rahul? Ce sa întâmplat cu el?… Rahul. Dinu… Noi nu știm nimic de Rahul.
                        Dinu (comfuz neștiind cum să reacționeze)
Ce e în neregulă cu tine? Ai văzut ce sa întâmplat. Tu crezi că Rahul a supraviețuit? Imposibil. Rahul e mort… Înțelegi asta. A murit, și nea lăsat pe noi cu o grămadă de probleme… Ascultă bine Monica. Când Sonia se va trezi, o vei comvingel să facă avort. Astfel vom scăpa de probleme…

INT (cabina de machiaj) noapte.
   Rahul intra într-o cabină de machiaj, căutândo pe Sonia.
                             Rahul
Soni. Soni ești aici?
In acea cabina era Diana profa de franceză.          Cum îl văzu pe Rahul se repede la el  și-l sărută.
                            Rahul (o împinge cu putere și țipă la ea)
Teai țăcănit. Ce e în neregulă cu tine?
   In acel moment intra și Sonia împreună cu doua fete.
                            Sonia (surprinsă)
Hei, ce sa întâmplat?
Rahul nu spune nimic. Se uită urat la Diana și ese furios.
                             Sonia (îl urmează pe Rahul)
Rahul, Rahul. Te rog stai. Hei ce ai? De ce ești furios.
                             Rahul (furios)
De ce sunt? Tu nu ai fi  în locul meu? Ai văzut ce sa întâmplat?
                              Sonia (curioasa)
Nu. Deaceia te întreb.
                              Rahul
Aveai dreptate. Când miai spus că acea femeie se uită ciudat la mine, credeam că ești geloasă fără motiv. Chiar dacă nu am făcut-o  intenționat, tot mă simt ca un trădător. Crede-mă Soni, nici prin cap nu mia trecut să te trădez.
                             Sonia (comfuză)
Trădător? Trădare? Despre ce tot vorbești?
                              Rahul
Când am intrat în cabină, acea femeie sa apropiat de mine și ma sărutat .
                               Sonia (nu prea surprinsă)
Ce? Știam știam eu. Am văzut-o cum te urmărește… Uite știu că tu nu mai trăda, am încredere în tine. Dar te rog stai departe de ia. E o scorpie.
                               Rahul (se apropie de Sonia și o săruta)
Mă bucur să văd că ai încredere în mine. Nai ideie cât de mult te iubesc. Nu te-aș trăda niciodată. Hei te duc acasă? Mâine e duminică și am o surpriza pentru tine.
                               Sonia (curioasă)
Surpriză? Ce e?
                                Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O surpriză, e o surpriză dragostea mea.
Ext (curtea Soniei) zi.
   A doua zi Rahul veni acasă la Sonia pe la ora prânzului. Monica era în curte cu treburi.
                              Monica (surprinsă)
Rahul. Intră, mă bucur să te văd.
  Rahul intra în curte, avea în mână două pungi de cadou. În una era două sticle de vin și în cealaltă multe dulciuri pentru frați  mai mici ai Soniei.
                            Rahul (îi dă pungile Monicăi)
Bună. Aste sunt pentru voi. Dulciuri pentru cei mici, și vin pentru adulți.
                           Monica (zâmbind)
Mulțumesc. Dar nu trebuia. Ai venit s-o vezi pe Sonia?
                            Rahul
Da. Aveam de gând s-o scot în oraș. Asta dacă nu vă deranjează?
                            Dinu (se îndreptă spre ei)
Să înțeleg că-ți ceri voie de la viitoarea ta soacră?
                             Rahul (zâmbind)
Credeam că așa e politicos?
                             Dinu
Intră, vino. Nu trebuie să-ți ceri voie. Eu și Monica avem încredere în tine. Poți s-o scoți pe Sonia în oraș de câte ori dorești.
  In scurt timp veni și Sonia. Ea zâmbi larg când îl văzu pe Rahul.
                            Rahul
Părinți tai țiau dat voie. Mergem?
                            Sonia
Bine.
   Rahul o duce pe Sonia la mașină, era nerăbdător.
INT (mașină) zi.
                           Sonia (curioasă)
Unde mergem? Care e marea surpriză?
                            Rahul (serios)
Vei vedea.
Rahul o duce pe Sonia la starea civilă din oraș. El oprește mașină și coboară.
                            Sonia (stresată)
Rahul… De ce suntem aici?
                             Rahul
Uite Soni. Nu vroiam să-ți spun în felul acesta. Dar va trebui să plec un timp…. Având în vedere ce sa întâmplat seara trecută… Vreau să spun, sunt puțin stresat în legătură cu asta. Deaceia mă gândeam să ne căsătorim legal. Să fii soția mea cu acte în regulă.
                              Sonia (stresată)
Vei pleca?… Rahul înțeleg ce vrei să spui dar eu tot nu sunt majoră. Nu ne putem căsători.
                               Rahul
Nu-ți face griji, mam ocuupat eu de asta. Nu trebuie decât să semnezi… Soni dacă mă iubești vei face asta.
                               Sonia
Știi bine că te iubesc.
  Sonia îi faci pe plac lui Rahul. Ea semnase actele de căsătorie și-și schimbase numele în Sonia Mhera. Era stresată în legătură cu ce o să le spună părinților ei .
Ext (în fața primăriei) zi.
                            Sonia (stresată)
Ce le voi spune părinților?
                             Rahul
Momentan nimic. Așteaptă până ce mă voi întoarce. Apoi le vom spune împreună. Trebuie să plec trei luni în India.
                             Sonia
Trei luni? E o perioadă foarte mare de timp. Cum mă voi descurca? Dacă tatăl meu află despre căsătoria noastră o să mă omoare.
                             Rahul
Calmează-te draga mea. Nu va afla. Ce spui mai bine să petrecem ziua împreună? Doar noi doi? O te rog, schimbați atitudinea. Nu va afla. Nu ași fi plecat acum… Dar bunicul meu nu se simte bine… Vrea să-l ajut cu un proiect… Ce spui de asta voi încerca să termin acel proiect mai repede și mă voi întoarce?
                          Sonia (zâmbind)
Bine. Nu  știu de ce sunt atât de speriată de faptul că vei pleca… Te rog încearcă să te întorci repede .
                          Rahul
OK. Îți promit. Acum, unde ai vrea să merge mai întâi? Restaurant sau mol?
                          Sonia (zambind)
Restaurant. Mor de foame.
   Sonia și Rahul își petrec întreaga zi împreună. La Mall, restaurat, parcuri acvatice și multe alte locuri distractive.

EXT (în curte) noapte.
Când Rahul ajunge acasă la bătrână, era cu adevărat surprins. Cu toți erau îmbrăcați elegant. Camelia, soțul ei Henri cele doua fice ale ei, surorile Sarei, chiar și bătrâna. Dar nu de asta era surprins Rahul. El era surprins să-și vadă întreaga familie acolo. Tatăl lui (Manu), mama vitregă (Mira),sora și fratele vitregi ( Ina și Șiv), inclusiv cel mai bun prieten al lui Rahul, Mateo.
  Rahul era ud, murdar și extrem de irascibil.
                                Rahul (furios)
Ce naiba se întâmplă? Dacă aveați degând să dați o petrecere, puteați să-mi spuneți. Ași fi rămas la hotel.
                               Mateo (avea aceiași vârstă cu Rahul ei erau prieteni încă de la grădiniță)
Hei prietene. De ce ești furios? Dacă mă întrebi pe mine eu ar trebui să fiu supărat. Nuci măcar nu miai spus că ai o iubită. Familia ta ma invitat direct la logodna ta. Nu știam că ai asemena sentimente pentru Otilia. Dar cum sunt un bun prieten, mă bucur pentru tine.
                               Rahul (se preface surprins când aude de logodnă)
Ai înnebunit? Despre ce vorbești? Cine se logodeste cu cine?
Cu toți erau surprinși când auzi ce spusese Rahul.
                             Manu
Rahul. Uite știu că nu-ți place să fim aici. Noi doi nu ne mai înțelegem de foarte mult timp. Dar sunt tatăl tău. E dreptul meu să fiu acum aici.
                          Rahul (devine puțin agresiv)
Ai înnebunit? Da ai dreptate, nu vreu să fii aici. Nici tu, nici familia ta aiurită. Dar spre curiozitatea ta, nu mă logodesc cu nimeni. De unde va venit ideia stupidă că mași logodit?
Otilia face câțiva pași înapoi de rușine.
                       Camelia (nedumerită)
Rahul, Otilia mia spus că vrei să te logodeste cu ea… Uităte la ea, era extrem de fericită. A spus că ai cumpărat și inelul de logodnă. Era lângă tine când ai comandat acel inel săptămâna trecută.
                        Rahul(răstit)
Așa e, am cumpărat un inel. Dar când am spus eu că e pentru ea?… Uite nici unul dintre voi nu e în măsură să mă tragă pe mine la răspundere. Cumpăr ce vreau, când vreu și pentru cine vreau eu. Acel inel nu e pentru Otilia. Să vă fie clar un lucru. Eu și Otilia avem o relație profesională și atât.
                               Otilia (plângând)
Îmi pare rău. Am înțeles eu greșit. Atunci când l ai comandat inelul, eram în apropiere. Apoi ai pus-o pe secretara ta să mă cheme. Deaceia credeam că e pentru mine. Iartă-mă te rog.
                               Mira(încercând să liniștească apele)
Ce a fost a fost. Acum nu mai putem schimba nimic… Din câte știm. Tu Rahul nu ești îndrăgostit de nimeni, și poate acel inel era pentru iubita unui angajat, sau a unui prieten… Dacă tot suntem cu toți aici, de ce nu te logodeste cu Otilia? Oricum nu iubești pe nimeni.
                             Rahul (avea o privire de parcă vroia so strângă de gat pe Mira)
Teai țăcănit femeie? Uite mam saturat de tot circul ăsta. Aveți cinci secunde să dispăreți cu toți.
INT (casă) noapte.
Rahul plecă furios în camera lui. El își făcu un duș și se schimbă de haine. Mateo boacăne la ușă.
                              Rahul (furios)
Dispari oricine ai fi.
                              Mateo
Sunt eu, Mateo.
                               Rahul
Intră. De ce ești aici? Dacă ai degând să mă înfurii cu ce sa întamplat. Mai bine pleacă.
                               Mateo
Nu. Vroiam să te întreb cine e? Știi tu cea căreia iai cumpărat un inel de logodnă… Fii serios Rahul, te cunosc de când eram mici. Știu că se întâmplă ceva cu tine. Altfel nu ai rămâne aici la țară atât de mult timp.
                               Rahul (zâmbind)
O te rog. Ce tea făcut să crezi că e cineva?…Bine, știi că nu team mințit niciodată. E cineva, nu știu de ce dar încă de când am văzut-o prima dată, am avut un sentiment ciudat. E o atracție ciudată, un sentiment ce nu-l pot controla. Atunci când o văd vreau să fiu lângă ea. Și când nu e acolo îmi este dor de ea. Știi… Soni nu e ca acele fete din preajma noastră. E… Diferită. Simplă, uneori vorbește ciudat, în anumite circumstanțe e timidă.
                                 Mateo (curios)
Și o să-mi faci cunoștință cu ea?
                                Rahul
In seara aceasta? În niciun caz.
                                 Mateo
Te rog frate. Știi, nu pot sta mult, sunt aici pană mâine dimineață. Și sunt foarte curios în privința ei. Cine e femeia care a reușit să-ți cucerească ție inima?
                                 Rahul(zâmbind)
Încetează Mateo. Nu o pot deranja în seara aceasta. În fond, și eu sunt foarte obosit. Dar promit co să-ți fac cunoștință cu ea data viitoare… Promit! Ce e nu ai încredere în mine?
                                Mateo
Șii bine că am încredere în tine…. Slavă cerului că nu teai logodit cu Otilia. Între noi  fie vorba, nu-mi place deloc de ea. Auzi… Nu ai nicio poza cu Soni pe telefonul tău.
                                Rahul (zâmbind)
Ce e cu tine? De ce ești atât de curios? Bine o să-ți arat.
Rahul își ia telefonul de pe masă și da să-l deschidă.
                               Rahul
Frate ce ghinion. Se pare că nu-ți este dat s-o cunoști acum. Privește nici telefonul nu se deschide. Cred că am rămas fără baterie.
                              Mateo (pus pe șotii )
Bine frate ține-o doar pentru tine. Sau îți este frică să-mi faci cunoștință cu ea?Crezi că se va îndrăgosti de mine, și o să te părăsească, pentru unul mai chipeș. Adică eu.
Rahul ia o pernuță de pe pat și o arunca spre Mateo. Care se îndreptă spre ușă să meargă în camera lui.
Ext (acasă la Sonia) zi.
                                Rahul (intra în curte și se întâlnește cu tatăl Soniei)
Bună. Sonia e? Sau a plecat deja la liceu?
                                 Dinu (surprins să-l vadă pe Rahul)
Bună. Nu Sonia încât nu a plecat. Defapt e foarte obosită. Nu a putut dormi toată noaptea. A avut coșmaruri din cauza acelui incident… Vino, intră. Să te servesc cu ceva? Un ceai, o cafea?
                               Rahul
Nu mulțumesc. Dacă nu vă supărați, a-și putea s-o vad pe Soni?
                               Dinu(îl conduce pe Rahul în camera Soniei )
Da sigur, vino te conduc.
INT (camera Soniei) zi.
Rahul intră încet în camera fetei. Sonia dormea. El se apropie ușor de ia șii pune mana pe cap. Apoi se întoarce și dă să plece.
                              Sonia (somnoroasă)
Dacă tot ai venit măcar salutamă.
                               Rahul (îngrijorat se întoarce și se așează lângă ea)
Hei. Cum ești?

Rahul se pune în fata Soniei.
                             Rahul (hotărât)
Încetați. Care e problema? Toate fetele de vârstă ei au iubit… E adevărat, suntem împreună. Nu-mi place termenul iubit, deaceia am făcut-o pe Sonia logodnica mea… Se pare că vouă vă scăpa ceva din vedere. Dacă nași fi fost acum aici, cine ar fi scos-o pe Sonia din apă? Ea ar mai fi fost în viață acum? Soni  îmi aparține mie, doar mie.
                                  Dinu (surprins de atitudine lui Rahul)
Nu spun că Sonia nu ar trebui să ese cu nimeni. Doar că noi nu știam nimic de asta. Îți suntem recunoscători că ai salvat-o pe Sonia. Ai dreptate nici unul din noi nu știe să înnodate. Nu știu cum am fi scos-o pe Sonia de acolo. E bine datorita ție… Eu nu am nimic inpotriva relației voastre. Din partea mea, sunteți binecuvântați.
                             Monica (stresată)
Dar cum rămâne cu Otilia?
                             Rahul (puțin irascibil)
De câte ori sa vă spun? Nu am nimic cu Otilia. Serios Soni, nu știu de ce acele femei cred că mă voi căsători cu Otilia. Și serios acum… Ai văzut-o vreodată pe Otilia? Pariez că nu. Dacă ai fi văzut-o ai ști de ce tu ești alegerea mea…poate ai înțeles tu greșit?
                          Sonia
Serios? Tu crezi că a-și înțelege asta greșit? E vorba de tine Rahul. Nu ași înțelege niciodată greșit. Dar bine, vrei o dovadă? Atunci ascultă.
  Sonia îsi scoate telefonul din buzunar. Dar din cauză că a căzut în apă, telefonul nu mai era activ, curgea apa din el. Ea se întoarce spre mama ei șii cere telefonul.
                             Sonia
Mom, îmi dai te rog telefonu tău?
Monica nu spune nimic ea îi face pe plac Soniei. Sonia ia telefonul și o sună pe Dara.
                            Sonia (pune telefonul pe spikr)
Hei soro.
                            Dara
Bună Sonia. Ce faci? Ați terminat treaba în câmp?
                            Sonia
Da am terminat. Dar voi ați terminat pregătirile pentru logodna Otiliei? Rahul a ajuns?
                            Dara
Nu, nu a ajuns. Camelia și familia ei îl așteaptă. Au făcut multe pregătiri. Au decorat chiar și curtea.
                           Sonia(uitându-se cruciș la Rahul)
Hei, vrei să-mi mai spui odată? Cred că nu am înțeles eu bine. Cine se logodeste? Otilia cu cine?
                         Dara
Ce e cu tine Soni? Nu am timp de toate astea. Țiam spus, Otilia se logodeste cu Rahul. Acel Rahul pe care lai cunoscut aici. Șeful Cameliei. Ai uitat.
                         Sonia
Nu am uitat. Scuze doar te tachinam.
                          Dara
Uite  nu am timp de toate astea. Trebuie sa închid.
                          Sonia (se uită urat la Rahul)
Încă crezi că mă înșel?
                           Rahul (apropiindu-se încet de Sonia)
Îmi pare rău draga mea. Nu știu de ce Otilia crede că mă voi logodit cu ea. Dar te rog, ai încredere în mine… Știi cât de mult te iubesc? Nu te-aș trăda niciodată. Crede-mă.
                            Sonia
Te cred. Dar ce pot să fac, nu mă pot controla să nu fiu geloasă…. Ascultă sunt udă și mor de frig, înainte să facă pneumonie. Te rog putem merge acasă.
                           Rahul (zâmbind)
Bine, dar mai întâi trebuie să te schimbi. Am o rochie în mașină… Dar nu putem merge cu mașina. Miam scăpat cheile în rău.
                         Sonia(zâmbind)
Asta nu e o problemă, vom merge cu căruța  bunicului. Ai mers vreodată cu căruța?
                          Rahul (uitându-se cu ochi mari la Sonia)
Vrei să spui că vom merge cu asta?
                           Sonia (tremurând de frig)
Da. Ce e? Îți este frică?
                            Rahul
O te rog! Eu sunt Rahul Mhera, nu-mi este frică de nimic. Nici măcar de acel șarpe, care se îndrepta spre tine în apă.
  Ext (în căruță) zi.

                       Sonia (speriată)
Vrei te rog să încetezi? Uităte la mine, tremur și acum. Dacă nu mași fi înecat, mar fi omorât acel șarpe. Sau invers, dacă nu mă omora șarpele mași fi înecat… Oricum ar fi fost tot a-și fi…
                           Rahul
Nu îndrăzni s-o spui. Tu no să mori înaintea mea, nu te las eu.
                            Sonia
Asta nu depinde de mine sau de tine.
                             Rahul (supărat)
Azi a depins de mine. Așa e?… Oricum lasă asta. Mai bine spune-mi cum decurg lucrurile la liceu?
                              Sonia (lăsând calul în jos)
Eu… Ei bine… Eu…
                               Rahul
Ce e? Ori de câte ori începi să vorbești așa, ai o problemă. De ce eziți să-mi spui?
                               Sonia
Nu știu. Eu nu am mai fost la liceu.
                               Rahul (surprins)
Ce? De ce?
                               Sonia
Nu știu ce se întâmplă. Am impresia că cu toți mă evită în mod intenționat. Nici măcar prieteni mei, nu-mi mai vorbesc ca înainte.
                               Rahul (furios)
Ce? Adică teu exclus? Cum au îndrăznit?
                              Sonia (încercând să-l calmeze)
Re rog, nu te certa cu ei. Nu vreu să nu-mi mai vorbească deloc. Mai am un an până să termin liceul. Te rog Rahul. Te rog.
                              Rahul (încruntat)
Fie cum dorești.
   Comversatia celor doi a fost întreruptă de telefonul lui Rahul.
                             Sonia (surprinsă)
Hei, ție cum de-ți merge telefonul? Nu-l aveai în buzunar, când ai intrat în apă după mine?
                             Rahul
E rezistent la apă. Camelia? De ce mă sună?
Sonia se uită cruciș la Rahul. Rahul răspunde la telefon.
                              Camelia(agitată)
Bună. Domnule Mhera, sau să-ți spun Rahul?
                               Rahul (serios)
Spune-mi cum vrei. Ce e? De ce mai sunat?
                                Camelia (nerăbdătoare)
Vroiam să te întreb când ajungi? Otilia tot întreabă de tine. E foarte nerăbdătoare.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
Cred că în jumătate de oră.
Sonia nu-și schimba privirea. Era tot mai geloasă.
                             Rahul (o cuprinde pe Sonia în brațe)
Credeam că ai spus câ ai încredere în mine?
                             Sonia (supărată)
Am, am încredere…. Dar asta nu înseamnă că nu doare. Doare foarte tare. Te rog… Te rog tare mult, nui spune Cameliei despre relația noastră. Nu vreau să creadă, că din cauza mea…. Tu , și… Acea Otilia…
                             Rahul
Calmează-te Soni, țiam spui, no săi spun nimic.

Rahul o prinde pe Sonia în brate și începe sa danseze, Sonia se lasă dusa de val. Chiar și ea începu să-l iubească foarte mul pe Rahul.
   A doua zi de dimineață Rahul plecă în oraș cu treburile lui, avea sa se întoarcă trei zile mai târziu. La liceu pregătirile pentru concurs erau în toi. Toate fetele se apucase de muncă, pentru a creia rochii care mai de care mai frumoase. Ele se bazau mai mult pe rochiile de gală. Dar Sonia avea și alte treburi, ea muncea la câmp cu familia ei. Era zezonul în care se culegea porumpi.
Ext (în câmp) zi.
Sonia era cu părinți și bunici ei în câmp la cules de porumbi. Era spre seară.
                            Sonia (sună telefonul)
Alo.
                             Rahul
Bună iubito. Ajung în sat într-o oră. Ne putem întâlni?
                             Sonia
Ce? Nu, nu pot. Sunt în câmp cu ai mei.
                              Rahul
Bine draga mea. Sunt la volan nu pot vorbi mult.
    Dar planul lui era altul. Rahul se luă după locația telefonului Soniei. Și intenționa săi facă o surpriză.
    In apropierea grădini era un rău uriaș dar și periculos. Sonia se apropie de rău pentru a savura priveliștea. De partea cealaltă a râului. Se apropie o mașină, spre surprinderea Soniei era Rahul. El coboară din mașină șii face semn cu mana Soniei. Sonia era surprinsă dar și foarte aproape de rău. Cum Rahul îi face semn cu mana Soniei, bucata de pământ de sub picioarele ei se prăbuși în rău  odată cu Sonia.
                               Monica ( mama Soniei, striga cât putea de tare)
Ajutor, s-o ajute cineva nu știe să înnodate.
Atunci cu toți se apropie de rău și începu s-o strige pe Sonia. Numai Rahul se repede fără sa stea pe gânduri și sare în rău după ea. Sonia se afunda tot mai tare…. Rahul  se scufunda după ea încercand s-o prindă. Când Rahul ajunge la Sonia o prinde de mână încercând s-o aducă la suprafață. El vede că Sonia nu mai avea deloc oxigen asa că se grăbi. Când ajunge la suprafață, și o scoate pe Sonia din rău. Aceasta în loc săi mulțumească ea îl respinge, și îl împinge.
                             Sonia (supărată)
Nu mă atinge. De ce ești aici? Tu ce crezi? Dacă mai salvat, asta înseamnă că-ți sunt recunoscătoare. Nu îndrăzni să te mai apropii de mine vreodată.
                            Rahul (surprins)
Hei, ce e cu tine? Ția ajuns apa la creier? De ce te porți așa?
                            Sonia (geloasă)
Eu? Eu mă port așa? Pai și tu cum te porți? Pe de o parte îmi spui mie iubita ta, și pe de alta parte te logodesti cu Otilia. Se pare ca tu ai uitat că surorile mele lucrează acasă la Camelia. Camelia ma sunat de dimineață să merg să le ajut pe fete la treburi. Vrei să știi de ce? Pentru că ea sune că în seara aceasta e logodna ta cu fica ei Otilia.
                              Rahul (șocat)
Teai  sclantit? Eu și Otilia? De unde și până unde?
                             Sonia(furioasă)
Tu să-mi spui. Otilia spune că iai cumpărat și inelul de logodnă.
                              Rahul (încercând s-o liniștească pe Sonia)
Nu e adevărat, singurul inel de logodnă pe care lam cumpărat, e cel pe care ți lam dat ție. Crede-mă spun adevărul.
  Rahul îi scoate mănușa Soniei .
                            Dinu (tatăl Soniei)
Logodnă? Inel? Sonia când teai logodit? Și cinei băiatul ăsta? Spune-mi, e o glumă?
                            Sonia
Nu e o glumă, el e Rahul….  Și da tată neam logodit.
                             Monica (furioasă)
Ai înnebunit? De ce ai făcut asta? Sonia nici măcar nu ești majoră.

Sonia găsise o scuză, să ese din casă. Spunândui, tatălui ei că merge la surorile ei mai mari. Rahul o aștepta pe Sonia în apropierea casei.
Ext (în apropierea casei Sarei) noapte.
                               Rahul (nerăbdător)
Grăbeștete.
                               Sonia
Bine. Care e graba?
                              Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O, Grăbeștete Soni.
Sonia urca în mașină surprinsă de atitudinea lui Rahul, dar și de nerăbdarea lui.
INT (mașină) noapte.
  Rahul se apropie de Sonia și o leagă la ochi cu o eșarfă.
                              Sonia (stresată)
Ce faci? Unde mergem? Și cei cu atâta mister?
                               Rahul (pornește mașina)
Vrei sa nu te mai stresezi atât? Țiam spus de la început, e o surpriză.
                              Sonia (încercând sa chicească unde o duce Rahul)
După felul în care ai întors mașina…. Cred că ne îndreptăm spre….. Te rog spune-mi că e o glumă? Nu ne îndreptăm spre….
                               Rahul
Spre ce?
                               Sonia(speriată)
Rahul… În direcția aceia e o pădure. De ce…. De ce mergem în pădure. Locul acela e înfricoșător mai ales noaptea. Spune-mi… Spune-mi te rog că mă înșel.
                                Rahul
Te înșeli.
                                Sonia
Spui asta doar să mă liniștesc?
                                Rahul
De ce îți este atât de frică? Soni. Ești cu mine. Nu are de ce să-ți fie frică. Doar nu crezi că ția-și face ceva rău?
                                Sonia (zâmbind)
Ăsta ar fi ultimul lucru la care mași gândi.
                                Rahul
Bine. Am ajuns. Așteaptă și nu trage cu ochiul. Altfel mă supăr rău pe tine.
   Rahul coboară din mașină. Sonia avea dreptate erau în pădure. Într-o poieniță din pădure. Rahul a organizat o admosfra romantică pentru Sonia. Era o masă pusa în mijlocul poieniței. Pe masa era un tort și o sticla de șampanie pusa la ghiată. Lângă masa doua scaune, pe un scaun un cadou împachetat. Erau luminițe aprinse în jurul poieniței. Rahul coboară din mașină și o prinde pe Sonia de mână, să nu se împiedice. O conduce pana aproape de masă.
Ext (în pădure) noapte.
                            Rahul (o dezleagă la ochi pe Sonia).
Acum poți deschide ochi.
Sonia deschide ochi încet. Ea nu avea cuvinte de uimire. Îi trecuse chiar și frica de a se afla în pădure.
                            Rahul (apropiindu-se de Sonia s-o sărute)
La mulți ani dragostea mea.
                            Sonia (uimită)
Ce e cu tine? Azi  nu e ziua mea.
                             Rahul (zâmbind)
Știu asta. Azi a fost ziua mea.
                             Sonia
Ce?? Și tu acum îmi spui?
                              Rahul
Fii serioasă iubirea mea. Tot ce-mi doresc e sa fiu cu tine. Ascultă, vrei să-mi faci o favoare.
                              Sonia
Ce anume?
                              Rahul (ia cadoul de pe scaun)
E o rochie. Ai vrea s-o porți în seara aceasta pentru mine?
                            Sonia (ia rochia de la Rahul și se îndreaptă spre mașină)
Sigur, așteaptă.
  Sonia merge în spatele mașini și-și pune rochia. Era o rochie superba de gală. Când se îndreptă spre Rahul, acesta o privi cu ochi mari de uimire.
                              Rahul (apropiindu-se de Sonia, el o prinde de mână. Sonia se așează pe scaun. Rahul o încalță cu o pereche de sandale negre de culoarea rochiei)
Arăți superb.
                             Sonia (se ridică în picioare zâmbind)
Mulțumesc.
                             Rahul (scoate ceva din buzunar și se așează în genunchi în fața Soniei)
Acum, adevărata ta surpriză. Ai vrea te rog sa fii soția mea.
                             Sonia (șocată)
Soție…. Dar… Dar…
                             Rahul (se ridică în picioare)
Știu ce gândești iubire. Ești prea tânără, e prea devreme. Dar nu-ți cer să ne căsătorim acum, putem face asta mai încolo. Ca de exemplu când devii majoră…. Deci răspunsul tău e?
                             Sonia (zâmbind)
Da… Da… Da.
   Rahul îi pune inelul pe deget, o ia în brațe și o sărută.
                             Rahul (pune muzică de la mașină)
Ai vrea să dansam?
                            Sonia (sfioasă)
Dans? Dar… Dar. Scuze nu știu să dansez. Și nai vrea să te calc pe picioare încercând.
                             Rahul (zâmbind)
Pariem?

Regele îi deschide Sarei un portal, ce o teleporta  direct la fermă. Cum o văzu fermierul se repede la Sara. Ochi îi sclipeau în cap de nervi
– Unde ai fost? Se rasti el, team cautat peste tot. Am crezut că ai pățit ceva. Ai ideie ce îngrijorat am fost?
  Sara se uită uimită la el, ea observă că era ceva schimbat la față tatălui ei. El era foarte furios. Sara nu spuse nimic, ea nu știa ce să  răspundă.
– Vorbesc cu tine. Tu chiar nu auzi? Unde ai fost? Spune ceva. De ce stai ca o statuie?… Sara. Strigă el la fată.
– Tată, ești bine? Ai devenit mov la față, și ochi tăi arată ciudat. Spuse Sara în cele din urmă.
   Fermierul încercă să se calmeze, astfel încât să revină la normal.
– Ascultă tată, mâine vom avea un musafir special. Așa că te rog, să nu-l fugărește. Te rog tată, el e foarte special pentru mine.
– Un musafir? Cine e Sara? Credeam că am  fost înțeles când țiam spus să nu-ți faci deloc prieteni.
– Te rog tată. Promitemi că vei fi politicos. Te rog.
   Fermierul fu  deacord cu Sara, dar planurile lui erau altele.
– Lasă-l să vină, căi arat eu lui. No să ese întreg de aici. Își spuse fermierul în sinea lui.
   A doua zi de dimineață Sara se pregătea de vizita regelui. Era foarte entuziasmată. Ea trebaluia toată dimineața, ca  totul să fie în ordine. Ea luă un costum și îl dete tatălui ei.
– Vrei te rog să porți costumul ăsta?
– Vri să port un costum? Dar hainele mele ce au? Spuse fermierul irascibil.
– Te rog tată, te rog. Spuse Sara încercând să-l comvingă.
    Fermierul se uită lung la Sara. El luă costumul și plecă mormaind.
– Ce noroc pe capul tă că iam făcut acea promisiune mamei tale, altfel nimeni nu ar fi îndrăznit să vină aici.
   Sara se uită după el.
– Ai spus ceva tată?
– Nu draga mea. Spuse fermierul cu un zâmbet malefic pe față…lasăl să vină o săi smulg capul su totul. Își spuse el în sinea lui.
    Nu trecu mul și musafiri veni la fermă. Erau Regele, Lion și trei gărzi regale. Ei erau cu toți îmbrăcați în haine normale astfel încât să nu ese în evidență, de sor întâlni cu cineva.
    Cum îi văzu Sara merse săi întâmpine.
-Bună. Spuse ia rușinată.
-Bună. Spuse Regele și dete s-o prindă de mână.
   Sara îl văzu pe tatăl ei venind, și trage mâna.
   Fermierul veni furios cu gânduri de război. Dar cum îl văzu pe rege pe dată și încremenit.
   Regele se apropie de fermier uimit.
-Generale? Spuse Regele.
   Fermierul ingenunche în fața regelui.
– Majestate. Spuse el.
– Ridicăte. Spuse Regele. Deci asta sa întâmplat cu marele meu general, toate creaturile știu că le este interzis să treacă prin portal. Și tu? Ai îndrăznit să trăiești aici . Ce ai de spus în apărarea ta generale?
– Iartă-mă Majestate. Eu nu știu ce ma apucat. Poți să mă pedepsești pe mine cum vrei, dar te rog cruțămi fica, ea nu are nici o vină.
– Fica? Sara e fica ta? Știam eu, știam că nu e om pe întregime. Dacă era om nu ar fi putut trece prin portal, nici măcar cu amuleta magică pe care iam dat-o. Portalul are un scut de protecție, nici un om nu poate trece de partea cealaltă… Spune-mi ce sa întâmplat? cum ai ajuns aici?  Și cum de ai o fică cu un om?
– Asta a fost greșeala  mea Majestate. Când am pierdut  războiul cu giganti. Mia fost rușine să mă întorc la palat. Atunci mam refugiat aici în lumea oamenilor. Aici am întâlnit-o pe mama Sarei, mam îndrăgostit de ia și am hotărât să rămân aici,să trăiesc ca un fermier.
– Ai fost sincer cu ia? Iai spus cine ești de fapt? Sau mai exact ce ești. Pentru că din câte miam dat seama Sara nu știe din ce familie se trage. Habar nu are cine sunt strămoși ei…

Regele întinde o mână spre vrăjitoare și o absoarbe de puteri.
– Om. Asta e cea mai bună pedeapsă pentru o vrăjitoare. Sa trăiască ca un om. Spuse una dintre creaturi.
– Să trăiască ca un om, să trăiască ca un om. Strigă mulțimea și o târâ pe vrăjitoare până la portal, și o aruncă de partea cealaltă.
   Regele își întoarce privirea și se uită la Sara.
– Nu știu cum să-ți spun asta. Spuse Regele puțin agitat… Ascultă Sara știu cât de mult te iubește Lion, dar și tu ai dovedit căl iubești pe el foarte mult, venind aici . Și nu voi nega adevărul. Chiar și eu te plac foarte mult. Întrebarea mea e. Ai vrea să rămâi aici cu noi? Știu că suntem foarte diferiți față de tine. Dar nu ai de ce să-ți faci griji. Voi avea mare grijă de tine.
  Regele o prinde tandru de mână, uitându-se în ochi ei.
– Adevărată  mea întrebare e… Ai vrea să te căsătorești cu mine?
   Sara se uită nedumerită neștiind ce să raspu dă.
– Spune da, spune da. Se auzi o voce cunoscută. Era zână.
   Sara se uită la ia zâmbind.
– Spune da. Spuse Lion, și o prinde pe Sara de mână.
    Sara se uită la rege.
-Nu știu ce să răspund… Ași vrea să pot spune da. Dar nu-l pot lăsa pe tatăl meu singur. Și nici măcar nu sunt majoră. Cum să mă căsătoresc?
– Cine spune că trebuie să fii majoră? Pentru mine ești perfectă așa cum ești. Dar dacă tu crezi că e prea devreme? Atunci bine, voi aștepta să devii majoră. Cât despre tatăl tău, nu ai de ce să-ți faci griji, voi vorbi eu cu el. Spuse Regele.
– Vei vorbi cu tata? Nu, nu se poate. Spuse Sara stresată. Nu ai ideie cum reacționează  tatăl meu, când aude de căsătoria mea.
– Dar eu știu. Spuse Lion zâmbind.
– Să înțeleg că răspunsul tău e nu? O întreabă Regele pe Sara.
– Ași vrea, chiar ași vrea să pot spune da.
– Bine atunci, vin mâine să vorbesc cu tatăl tău,despre căsătoria noastră.

– Acum că tot ești aici, nu poți pleca. Trebuie să aștepți până mâine. Spuse Regele hotărât.
– Cum dorești… majestatea ta regală. Spuse Sara supărată.
   Sara se uită la Lion.
– De ce nu ai venit? Dacă ești bine de ce nu ai venit?
– Tata nu mia dat voie. Scuze Sara, trebuie să-mi ascult tatăl.
– Înțeleg asta. Totuși, ești bine? Vreu să spun , spiritual?
– Sunt bine. Tata insistă cu antrenamentele. În rest sunt bine. Trebuie să pleci, gărzile te conduc în camera ta. Stai liniștită vin la tine în cinci minute. Șopti Lion.
   Sara zâmbi și plecă cu două dintre gărzile regale.
    La câteva minute după ce Sara ajunse în cameră Lion se duse la ia. Cum îl văzu Sara se repede și-l strânge tare în brațe.
– Ce pedeapsă crezi că va primi mătușă mea? O întreabă Lion pe Sara.
– Din câte am auzit, o să rămână fără cap.
– Asta era înainte să vorbești tu cu tatăl meu. Acum sunt sigur că sa răzgândit.
– Tu crezi că discuția mea cu regele face vrio diferență? Eu nu cred asta. Oricum, mulțumesc de ajutor.
– Ajutor? Despre ce vorbești? Nu team ajutat cu nimic. Spuse băiatul mirat.
– Asta crezi tu. Cine mia spus de portal? Sau de floarea roșie?
– Așa e team ajutat. Dar de ce trebuia să vii aici? Ai ideie cât de periculos e pentru tine?
– Păi… Mam descurcat, oarecum. Ascultă. Am întâlnit două fete. Adică vroiam să spun creaturi. Sunt ciudate dar și prietenoase. La început credeam că o să mă mănânce. Dar apoi liam spus adevărul.
-Ce adevăr?
– Știi tu… Cum că sunt om.
– Te referi la zână însângerată, și femeia șarpe? Spuse Lion zâmbind.
-Dar tu de unde știi? Îl întreabă Sara nedumerită.
-Eu și tata team urmărit de când ai trecut prin portal.
-Glumești? Cum mati urmărit? Doar nu prin bolul de apă?
   Lion se uită la Sara zâmbind. Cei doi stătură mult de vorbă. Glumea și zâmbeau amândoi. A doua zi se adună multe creaturi în curtea palatului, pentru a asista la decapitarea vrăjitoarei. Cinci gărzi o aduceau legată în lanțuri. Gărzile o așeză în locul unde urma să fie decapitată.
– Să moară vrăjitoarea, să moară vrăjitoarea. Strigă mulțimea.
   Când călăul urma săi taie capul Regele se ridică în picioare și ridică o mână în sus.
– Opriți-vă. Spuse el. Aseară am avut o discuție cu cineva. Acea femeie mia reamintit că viața unei persoane, nui aparține doar acelei persoane. Ci viata unei persoane aparține mai degrabă părinților, fraților, surorilor, și tuturor celor dragi. Părinți mei nu au greșit cu nimic. Atunci de ce sai pedepsesc? Eu sunt rege, nu pot fi nedrept cu nimeni. Deaceia prințesa își va primi pedeapsa. Dar va fi o pedeapsă numai pentru ea. Puterile de vrăjitoare ale prințesei îi vor fi luate și va fi exilată în lumea oamenilor, va trăi acolo ca un om de rând, și nu va spune nimănui niciodată de unde vine și cine a fost. Asta e pedeapsa ei. Spuse Regele hotărât…

– Îmi puteți face o armură?– Da putem. Vera îți face armura. Dar cum te vei descurca singură?– Nu vă faceți griji pentru mine, voi fi bine.   Vera începu să lucreze la armura Sarei. Nui luă mult timp s-o termine. Când armura fu gata, fetele o ajută pe Sara s-o îmbrace. Apoi Sara porni spre […]

Sara și puiul de demon 11

– Asta e tot ce mai lipse. Să mai scoată și flăcări pe nas. Nu sun suficient de periculoși și așa?
– Uite acolo e palatul. Spuse Cora. În curtea palatului va fi decapitata vrăjitoarea mâine.
– Și ce vom face până mâine? Întreabă Sara. Eu trebuie să ajung la Lion. Sunt îngrijorată pentru el.
– Dar nai de ce. Spuse zână. Lion e în siguranță cu regele.
– Dacă e așa? De ce na venit în pădure? Cum nea fost înțelegerea?
– Poate Regele nu la lăsat sa ese, având în vedere ce sa întâmplat data trecută. Oricum Lion nu are voie să părăsească palatul fără gărzile regale.
– Gărzile regale… asta e. Dacă arat ca una din gărzile regale voi putea ajunge la Lion, foarte ușor.
– Cu armura putem rezolva noi.spuse Vera. Eu pot face o armură cu magia mea. Dar cum te vei descurca? Armura e foarte grea și nici nu cunoști palatul. Cum vei ajunge tu la prințul Lion?

– Lai ajutat? Tu? Un om?. Cum ar putea un om să ajute un demon? Demoni sunt creaturi foarte puternice.
    Cora se uită cu ochi aprinși la Sara.
– Doar nu ai degând să-mi iei sângele? Așa e? Spuse Sara stresată.
– Bineînțeles că nu, nu am gustlat niciodată sângele uman. Doar am auzit zvonuri. Cum că ar fi foarte bun.
– Glumești? Nu e bun deloc. E scârbos și sărat la gust. Crede-mă.
– Țiai gustat propriul sânge?
– Nu e așa. Mam lovit într-o zi și am băgat degetul în gură. Crede-mă e foarte scârbos.
– Chiar de nar fi. Tot nu ția-și  face nimic. Ai protecția regelui. Acel medalion indică faptul că ești protejată de rege. Nicio creatură din regat nu ar îndrăzni să-ți facă rău.
– Asta e bine de știut. Spuse Sara încantată
– Nu fi prea încantată, spuse zână. Mai sunt și creaturi care îl sfidează pe rege, ar face orice să-l facă să sufere. Dacă acele creaturi ar afla că ești protejata de rege tear omorâ doar săi facă lui în ciudă.cum ar fi Dina, sora lui. Apropo, cum ai oprit tu un simplu om. Cea mai puternică vrăjitoare din ținut?
-Lion mia spus cum s-o opresc. El mia spus care e slăbiciunea ei.
– Care e? Întrebă Cora curioasă.
– Apa sfințită (aghiazma). Apa sfințită a oprit-o să nu intre în fermă tatălui meu.
– Frmă? La ferma ta sunt și oi? Întreabă zână entuziasmată.
– Da am… Oi, vaci, capre, purcei multe păsări…. De aceia se numește fermă.
– Bine, bine. Dacă te ajutam sa ajungi la Lion… Îmi aduci și mie o oaie? Am auzit că sunt foarte bune .
– E adevărat. Pastrama de oaie e foarte bună. Și dacă pot s-o trec prin portal atunci o să-ți aduc.
– Dacă ei îi aduci o oaie? Vreau și eu ceva.
– Ce anume?
-Vreu un cățel.
– Cățel? Voi nu aveți nici măcar căței?
– avem multe feluri de animale. Dar sunt diferite de cele din lumea voastră.
– Pai și ce fel de animale aveți voi?
– Avem dragoni, dinozauri, crocodili…
– Și la noi sunt crocodili, sunt foarte periculoși.
– Serios? Și ai voștri scot foc pe nas?…

– Dar oameni? Cum credeți că sunt oameni? Întreabă Sara.
– Cum să fie? Delicioși. Spuse femeia șarpe. Am auzit că sângele lor e foarte dulce.
   Sara începu să tremure.
– Uite satul. Spuse zână și artă cu m aâna  într-o direcție. Trebuie să trecem prin sat apoi ajungem, aproape de castel.
– Vom avea mult de mers până la castel? Întreabă Sara.
– E ceva de mers. Dar pentru mine nu e o problemă, doar am aripi. Și nici pentru Cora nu e o problemă. Dar tu? Tu ce ești mai exact? Eu sunt zână, Cora e pe jumătate șarpe, și tu ce ești? Ești cumva vrăjitoare.
– vrăjitoare…. M da sunt, un fel de vrăjitoare.
– Ce vrei să spui? Se miră Cora. Cum adică un fel. Ori ești, ori nu ești?
– Bine sunt. Mama mea a fost vrăjitoare, dar eu nu iam moștenit puterile.
– Pai și tatăl tău?
– Nu știu. Nu știu ce e tata, sau ce a fost. Le  minți Sara pe cele două.
   Și din una în alta ajunse în sat, era un sat ciudat pentru Sara. Ea nu mai văzu niciodată asa ceva. Spiriduși ce conduceau o brutărie. Vrăjitoare la tarabe cu bijuterii, giganti constructori. Toată lumea munceau în felul lor. Cu toți erau puși în mișcare. Dar mai marei fu surprinderea când îi văzu pe prichindei. Copii de creaturi ce jucau jocuri pe o alee.
– Pari surprinsă. De parcă nu ai mai întrat în sat niciodată.
– Sunt surprinsă. Spuse Sara încercând să fie sinceră.
– Ce vrei sa spui? Tu nu ai trăit în sat. Te porți de parcă ai fi fost crescuta la palat.
– Nu e adevărat. Am crescut la fermă. Doar eu și tata.
– Tatăl tău? Nu spuneai că nu lai cunoscut? Se miră cele două.
-Am mințit. Spuse Sara cu capul în pământ. Am venit aici pentru Lion. Credeam că dacă vă spun adevărul mă veți servi la cină.
– La cină? Drept cine ne crezi. Tu chiar nu ști regulile. Creaturile nu se devorează între ele.
– Mi-a spus Lion despre asta. Bunicul lui a fost omorât de rege, pentru că a devorat o zână.
– Așa e. Spuse zână. Aripile noastre accelerează puterile unui demon. Dar tu de ce credeai că noi te vom devora.
– Pentru că sunt om. Șopti Sara.
– Ce Ai înnebunit? Nu poți fi om. Oameni nu pot trece prin portal. Ei nu au magie.
– Așa e. Dar am un obiect magic. Un medalion. Regele mi la dat, pentru că lam ajutat pe Lion să scape de mătușă lui. Regele spune că voi fi protejată, în cazul în care acea femeie, o să încerce să se răzbune pe mine .
– Stai tu ești cea care la salvat pe prinț? Spuse Cora.
– Nu lam salvat. Doar lam ajutat…

Sara văzu că Lion nu mai vine, începu să se îngrijoreze pentru el.
– Să merg oare? Își spuse ia. Lion mia spus cum se întra în lumea lui. Dar și ce periculos este… Nu am ce să fac, Lion e prietenul meu, e copil, e foarte mic, nu-l pot lăsa cu acea vrăjitoare.
Spuse ia stresată. Și merge în direcția celor doi copaci bătrâni de care îi spusese Lion. Sara se apropie de copaci stresată, neștiind ce să facă, ea pași cu un picior între cei doi copaci, și că prin magie piciorul fetei dispăru. Ea trage piciorul înapoi speriată.
– Vai de mine… Vai de mine. Ce e asta? Bine, bine… Sunt calmă, sunt calmă.
   La palat Regele se amuza.
– Lion! Vino aici, vreau să vezi ceva. Spune el zâmbind.
– Ce e tată?
     Regele îl pune pe Lion să se uite într-un vas mare cu apă. Ce proiecta imagini cu Sara.
– Erai sigur că acea fată va veni? Privește aici. Îi este frică și să treacă prin portal, cum crezi tu că va trece de creaturi, sau de gărzile mele.
– Poți să razi cât vrei. Știu sigur că va veni. Spuse Lion supărat.
   Între timp Sara își adună curajul și trecu prin portal. De partea cealaltă, pădurea dispăru ramase doar o priveliște înverzit și cei doi copaci bătrâni. Copaci nu erau deloc verzi erau uscați. Sara se uită în jur și nu vede pe nimeni.
-Nu e nimeni. Asta e bine, cum ar fi să intalnesc un vampir, sau vârcolac? Ce toată sunt mă speri singura. Bine ce e de făcut? Mai întâi să caut floarea care îmi ascunde mirosul. Apoi satul. Cât de greu poate fi să găsesc o floare roșie?
   Sara se uită de jur împrejur, dar nu vede nici o floare roșie.
– Hm, Lion spunea că florile sunt aproape de portal, trebuie să fie aici. Rosu, rosu, unde e oare… Aha, uităte.
   Spuse ea încântată. Sara ridică floarea de jos și o miroase.
– Iu, miroasă foarte urât. Chiar trebuie să o mănânc?
   În timp ce Sara se strâmbă la floare, ea observă două creaturi ce se apropiau de ia.  Speriată, nu mai sta deloc pe gânduri și-și îndeasă floarea în gură. Cele două creaturi erau o zână și o femeie cu coada de șarpe.
– Șarpe? Nu, nu, nu. Urăsc șerpi. Își șopti Sara. Ce să fac? Ceo să mă fac? Oare mirosul meu de om a dispărut?
– Bună. Spuse zână politicoasă
   Sara ramase cu gura căscată de uimire. Nu era o zână ca în poveștile pentru copii de care auzi ea. Zână aceasta avea dinți ascuțiți ca de vampir și unchiile lungi de vrăjitoare, aripile ei erau negre și parul ciufulit în cap.
– Ce zână e asta? Spuse Sara în gândul ei.
– Ce sa întâmplat? Ai înghițit o broască? Spuse femeia șarpe văzând că Sara nu răspunde.
– Eu.. Nu… De ce să înghit broaște?
– Atunci nu ști să saluți? Spuse zână irascibilă.
   Regele încă o urmarea pe Sara.
– Lion, prietena ta șia făcut cunoștințe. E o zână însângerată și o femeie șarpe. Spuse el zâmbind.
   Lion se grăbi să vadă ce se întâmplă.
– De ce faci asta tată. Dacă vrei să te căsătorești cu ea, înseamnă că și tu o placi. Atunci de ce o chinui.
– Ai dreptate Lion o plac. Dar ăsta  e un motiv să mă căsătoresc cu ea? Nu uita sunt rege. Cum să mă căsătoresc cu o femeie căreia îi este frică de poporul meu. Soția mea va deveni regină peste ținut. Regatul nu are nevoie de o regină slabă, fricoadă.
– Sara nu e fricoadă. Ea a înfruntato pe mătușa mea. Nu uita asta. Va veni.
    Între timp Sara încerca din răsputeri să-și învingă frica.
– Ce faci aici? De ce te învârti pe lângă portal? Se rasti la ia zână. Tu nu știi că nici o creatură nu are voie să treacă prin portal.
– Portal… Eu… Nu… De ce a-și vrea să trec prin portal? De fapt a-și vrea să ajung la palat. Varul meu lucrează acolo. Mă puteți ajuta?
– Sigur. Și noi mergem la palat. Sora regelui va fi decapitată mâine în zori.
– Soră regelui? De ce?
– De ce? Cum adică de ce? Spuse femeia șarpe. Pentru că la răpit pe printul Lion, și la vândut unui circ ambulant, în lumea oamenilor.
– A.. Lumea oamenilor! Ce paradis. Spuse zână cu zâmbetul pe față și ochi sclipitori în cap.
– De ce crezi că lumea oamenilor e un paradis? O întrebă Sara curioasă.
– De ce? Pentru oameni cresc oi. Îți vine să crezi oi.
– Nu o baga în seamă, Vera e înnebunită după carnea de oi. Spuse femeia șarpe.
  Sara răsuflă ușurată, crezând că zâna o să răspundă altceva.
– Dar oameni? Întrebă Sara. Cum credeti că sunt oameni?…

A doua zi Lion dă să ese din palat…
– Unde crezi că pleci? Îl întreabă Regele.
– Iam promis Sarei că merg să o văd astăzi. Spuse Lion.
– Te referi la înțelegerea voastră?
– Știi despre asta? Se arată  Lion surprins.
– Ce se întâmplă cu tine Lion? Cât timp ai petrecut în lumea oamenilor? Ai uitat de rădăcinile noastre? Se rasti Regele la el. Uiți că noi avem puteri supraomenești? De ce nu le mai folosești? Bine răspunde-mi la asta. Când Țiai folosit puterile ultima dată?
– Am făcut-o… Miam folosit puterile de multe ori, când eram cu Sara.
– Serios? Atunci dovedeștio.Transformate într-un rinofant.
– Rinofant? Ce e acela? Se mira Lion.
– Lion. Se rasti Regele. La ce anume lucram noi înainte sa plec? Cum ai putut uita de antrenamente. Ce e în neregulă cu tine?
– Îmi pare rău tată. Te rog lasă-mă sa plec. Promit să mă antrenez când mă voi întoarce.
– Nu pleci nicăieri. Mergi chiar acum la antrenamente.
– Dar tată dacă nu mă duc… Dacă nu mă duc Sara o să creadă că am pățit ceva, și o să vină ea aici, să mă caute.
– Cum o să facă asta? Spuse Regele în timp ce se așeză pe tronul regal. Ea nu știe nimic despre portalul magic din pădure, și chiar de ar ști. Nu are puteri magice, nu-l poate folosi.
– Așa crezi tu.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Sara știe de portal, și poate să treacă prin el, datorită medalonului magic pe care i lai dat tu.
– Nar îndrăzni. Nu iai spus că unele creaturi din lumea asta, sunt obsedate de sângele și carnea de om?
– Iam spus asta. Și iam mai spus și cum ar putea trece neobservată de acele creaturi. Cum să-și ascundă mirosul de om… Înțelege majestate Sara va veni aici dacă nu merg astăzi în pădure.
– Vom vedea. Spuse Regele sceptic. Bine sa spunem că va trece de portal, și de creaturile însângerate din lumea asta. Dar cum va trece de gărzile mele? Cum va ajunge la tine? Nu uita ești un prinț.
– Va veni tată, sunt sigur. Sara o să vină.
– Îți place atât de mult de acea fată? Ești sigur că ia te iubește atât de mult, încât e în stare să-și riște propria viață pentru tine?
– Da sunt sigur. Spuse Lion hotărât. Sunt sigur de asta, Sara o sa vină. Vei vedea.
– OK. Ce spui de asta. Dacă Sara va veni aici. Fix aici în sala tronului. Atunci eu personal o s-o incoronez ca regină a ținutului nostru.
– Te vei căsători cu ea? Se arată Lion foarte entuziasmat.
– Dacă va accepta…atunci da.
– Va veni tată, sigur va veni, o să vezi. Spuse Lion agitat.

Trecu aproape o lună de când Lion locuia cu Sara…Era o zi obișnuită ca oricare alta. Sara se trezi de dimineață să-și ajute tatăl la treburi, în timp ce Lion se transforma în tot felul de animale, și se ținea scai de ia. El lua forma unei maimuțici. Un cățel, o pisica, un șoricel, sau alt animal familiar, astfel încât fermierul să nu bănuiască nimic. Într-una din zile, Lion observă că domul care îl ținea în siguranță, sa spart. El îi faci semn Sarei să-l urmeze. Lion se transforma înapoi în băiețel.
– Vezi asta Sara? Vezi?
– Ce e Lion? Nu vad nimic neobișnuit. De ce ești atât de speriat.
– Tu chiar nu vezi? Sa spart domul. Cineva a spart domul de aghiazmă. Spuse Lion tremurând. Tem văzut cu ochi mei când ai făcut cercul. Atunci cum sa spart? Cine să-l fi spart?
– Calmează-te Lion. Fac altul chiar acum.
   Dar nu apuca Sara bine de vorbit, că înspre ei se și  repezi un șarpe cu viteza vântului, și nu era orice șarpe, era un anaconda uriaș. El se ridică deasupra capului Sarei și dădu s-o înghită cu totul.
– Oprește-te. Striga Lion. Oprește-te te rog. Și se puse în fața Sarei.
    Sara era înmărmurită. Ea nu se mișcă deoc, șarpele a hipnotizato. Lion ingenunghe  în fața șarpelui și-l rugă săi dea drumul fetei.
– Te rog, te rog. Dai drumul. Nu poți fi atât de egoist. Sara e cea care ma salvat de mătușă. Ea a făcut acel dom pe care tu lai spart. A făcut domul ca mătușă mea să nu poată intra.
   Atunci Lion începu săi povestească cum mătușă lui îl ținu flamand și îl va du unui circ ambulant… Șarpele își schimba forma și în fața Sarei nu mai era un șarpe era Regele demon în persoană. El se uita profund în ochi fetei și ea își reveni în simțiri.
   Sara îl prinde de mână pe Lion tremurând de spaimă.
– Cine e Lion? Îl cunoști? Îi șopti ea.
– Lion? Tu i te adresezi pe nume unui prinț? Părinți tai nu teau învățat chiar nimic? Se rasti Regele la ea. Ai noroc că lai ținut în siguranță pana acum. Altfel teși  fi învățat eu cum să i te adresezi unui prinț.
– Încetează tată o sperii. Spuse Lion cu un zâmbet larg pe față.
    Fermierul îi observă pe cei trei de la distanță. Și merse să vadă cine sunt străini cei i calcase proprietatea.
– Sara. Cine sunt cei doi? Nu iam mai văzut pana acum.
   Sara se uită lung la tatăl ei. Ea  nu știa ce sai răspundă.
– Ei bine… Ei sunt… Vreau sa spun… Nu sunt din sat. Sunt veniți de la oraș. Ai venit în vizita la o rudâ, și sau rătăcit. Cautau îndrumare .
– Pai bine. Unde vreți să ajungeți? Întreabă fermierul politicos.
– La primărie. Spuse Lion. Eu și tata am venit la primar. Sara are dreptate, neam rătăcit.
– Bine atunci. Eu am multe treburi de terminat. Dar vă poate conduce Sara pana acolo. Dacă vreți?
– Sigur. Spuse Lion incantat.
– Ajutăi tu draga mea. E mult de mers până acolo, e posibil să se mai rătăcească o dată.
– Bine tată. Spuse Sara și plecă cu cei doi.
   Sara se uită la Lion, și nu știa dacă să-l întrebe  sau nu.
– Ce ai Sara? O intră Lion. Pare că ai vrea să mă întrebi ceva.
– Nu e nimic. Doar că tatăl meu a fost foarte politicos cu voi. Tatăl tău la hipnotizat și pe el?
– Nu fi ridicolă spuse Regele. De ce a-și face asta?

Regele îi întinse Sarei un medalion. Era un lănțișor de aur cu un medalion.
– Uite îmi cunosc sora mai bine ca oricine. Sigur o să încerce să se răzbune pe tine, pentru că lai ajutat pe Lion și iai stricat planurile, ia medalion acesta. Nu e un medalion obișnuit. Atâta timp cât îl vei purta vei fi ascunsa de ochi surori mele. Vei fi imvizibilă pentru ea. Nu uita. Dacă vrei să ramai în viată. Poarta acest medalion.
   Sara se uită urat la rege . Și nui spuse nimic. Ea a luat lănțișorul, și la pus în jurul gatului , după care îl trăge pe Lion deoparte să vorbească cu el.
– Ești sigur că e tatăl tău? Dacă e un truc pus la cale de mătușă ta?  Spuse  îngrijorată.
– Ce vrei să spui? E tata. Spuse Lion sigur pe el.
– Bine, dar eu tot am îndoielile mele. Ce spui de asta? Vimo mâine în pădure unde ne întâlneam de obicei. Dacă vei veni, înseamnă că e cu adevărat tatăl tău. Dar dacă nu vei veni, înseamnă că eu am dreptate, și tu ai probleme. Atunci voi veni să te caut. Bine?
– OK Sara. Voi veni mâine doar să-ți dovedesc că te înșeli. Spuse Lion
    Lion și Regele plecă spre pădure. În pădure era un portal secret de care știa doar câteva creaturi importante . Sara se îndreptă și ea spre casă îngândurată.
– Oare am făcut bine că lam lăsat să plece? Se întrebă ea . Nu știu de ce am un sentiment neplăcut în legătură cu asta. Ori e faptul  că nu-mi place pentru că  Lion trebuie să plece.

Derec își luă rămas bun de la Sara și plecă mulțumit. Lion era transformat într-un  șoricel și ascun în buzunarul Sarei, el auzi toată comversatia celor doi. După ce plecă Derec. Lion eși din buzunarul fetei și reveni la înfățișarea lui de băiețel.
– Să nu ai încredere în el Sara. O atenționă Lion. Acel bărbat are gânduri rele, nu doar că lam auzit dar lam și văzut. Ochi lui sunt întunecați. Știi cum se spune. Că ochi unui om sunt oglinda către suflet. Dacă ochi îi  sunt întunecați, asta înseamnă că are și sufletul întunecat.
– Oau Lion. De și ești așa mic, ești foarte înțelept. De unde scoți toate cuvintele astea pompoase?
– Nu sunt pompoase. Asta e adevărat, bunica mia spus, să nu am niciodată încredere, în cei cu ochi întunecați.
– Ai o bunică?… Și un bunic?
– Nu am doar o bunică. Pe bunicul la omorât tatăl meu. Pentru că a devorat o zână.
– O zână? Bine acum mai făcut curioasă. Cum e de fapt lumea ta?
– Ai vrea să vezi? O întreabă Lion entuziasmat.
– Poți să-mi arăți? Cum?
– Simplu. Îți pot arata imagini într-un vas cu apă.
– Ca vrăjitoarele?
– Da ca vrăjitoarele. Știi străbunica  mea a fost vrăjitoare. Deci noi demoni putem face vrăji la fel ca și vrăjitoarele.
– Bine îți aduc un bol mare cu apă. Deabea aștept să văd.
    Sara se grăbi șii aduce lui Lion un bol mare cu apă. Lion se apropie de bol. Pu e mâinile deasupra bolului și spune niște cuvine magice în gândul lui . În apă aparu o imagine cu castelul. Era un castel uriaș cu multe gărzi cel păzeau. Avea gărzi la fiecare ușă, poartă și colț a castelului. Castelul era înconjurat de o gradină uriașă, cu tot felul de plante și copaci nemaivăzut de Sara.
– Oau! Se mira fata. Nu am mai văzut așa ceva niciodată. E minunat.
– Stai să vezi satul. Spuse Lion.
     Și în apă aparu alta imagine. Era din sat Lion îi arată Sarei brutăria, magazinul de haine,casele spiridușilor ,ținutul zânelor ,si multe alte minunății.
– Toate astea sunt reale? Întreabă Sara surprinsă.
– Da Sara. Totul e real.
– Nu Lion. Vroiam să spun dacă chiar se întâmplă în acest moment ceia ce miai arătat. Ca de exemplu în castel era un spiriduș. Și în sat brutarul tocmai scotea pâinea de la cuptor.
– Da Sara. Spiridușul e servitor regal. Și brutarul are pâine caldă. Spuse Lion. Dar de ce întrebi?
– Uite Lion, Dacă poți vedea ce se întâmplă în lumea ta, în fiecare secundă. Nu poți vedea și ce face tatăl tău ?
– Cum de nu mam gândit la asta? Pot face asta Sara. Am fost atât de stresat încât nu mam gândit la așa ceva.
   Nici nu termina bine de vorbi, și Lion își pune din nou mâinile deasupra bolului, rostește cuvintele știute doar de el. În apă aparu imaginea unor giganti uriași ce se luptau cu armata regelui.
– Vezi Sara? Cu cine se lupta tatăl meu. Cu armata giganților.
– Dar Lion, sunt uriași! Acum înțeleg de ce mătușă ta e sigură că tatăl tău o sa piardă războiul.
– Sunt uriași Sara. Asta e puterea lor. Stai să-l găsesc pe tata.
    Lion muta imaginile în dreapta și în stânga, dar nu dădu deloc de tatăl lui.
– Nu e, nu e Sara. Tatăl meu nu e. Spuse băiatul speriat. Dacă a murit?
– Calmează-te Lion. Încearcă Sara să-l conseze. Mai caută, nu are cum să fie mort. Gândește. Războiul se termină odată cu moartea regelui. Dacă războiul nu sa terminat înseamnă că Regele nu e mort.
– Ai dreptate. Cum de nu mam gândit. Dacă nu am dat de el înseamnă că protejat. Vrăjile nu-l pot găsi .
   Lion se mai liniști. Apoi cei doi eși afara și începu să termine treburile pe la animale. Lion o întreba pe Sara în timp ce munceau.
– Ce ai degând să faci cu balul? Vei merge ?
   Sara se uită lung la Lion șii zâmbi.
– Am încredere în tine Lion. Dacă tu spui că nu e bine să merg. Atunci nu voi merge.
   Timpul trecea Sara și Lion se înțelegeau de minune. Sara îl ținea ascuns pe Lion de fermier, și nu uita niciodată ca în fiecare dimineață, să reînnoiască cercul de aghiazmă din jurul fermei.

Sara ramase înmărmurit de cele văzute .
– E real? E real Lion… ceia ce tocmai am văzut?
– Da Sara, aceia e mătușă mea. Spuse copilul supărat. Ai auzit? Ai auzit ce tocmai a spus ? Tata no să se întoarcă niciodată.
– Părea foarte sigura de asta! Crezi că a făcut ea ceva? Îl întreabă Sara pe Lion.
– Ce ar putea sai facă? Nimeni nu se compara cu tatăl meu. Nu e creatură mai puternică de cât el. Știi Sara nici măcar apa asta nu lar putea opri pe tata, atât de puternic este.
– Bine Lion, te cred… Acum vino să mănânci.
   Cei doi plecară, Sara intră în bucătărie. Acolo era tatăl ei.
– Bună dimineața tată. Spuse Sara.
– Bună și ție draga mea. Spuse bărbatul. Ascultă Sara, eu trebuie sa merg în sat am câteva lucruri de cumpărat. Așa că te rog pe tine să  termini ce mai e de făcut.
-Bine tată. Spuse fata.
-Mă întorc pe la ora prânzului. Te rog să ai grija de tine, și fii atenta la capcanele din jur. O atentionă fermierul pe Sara.
– Nu-ți griji pentru mine tată. Mergi liniștit. Spuse Sara zâmbind.
   Fernierul plecă cu treburile lui lăsând-o pe Sara singura acasă. Sașa credea el.
– Lion vino la micul dejun. Îl striga Sara pe Lion.
– Credeam că n-o să mai mănânc azi. Spuse băiatul.
    El se așeză la masă și începu să mănânce. Dar nu ca ultima data, de data aceasta era manierat și ordonat, asemeni unui prinț.
– Impresionant. Spuse Sara. Ce se întâmplă? Azi ești foarte ordonat.
– Eu mereu sunt ordonat. Doar sunt prinț. Spuse băiatul cu un zâmbet pe față.
– Scuzele mele majestatea. Spuse Sara aplecanduși   capul în semn de respect.
– Ha. Razi cât vrei, e adevărat sunt prinț. Spuse Lion irascibil.
– OK, ok, ai dreptate…auzi și tu? Parcă ar fi cineva. Cred că a scăpat vreun animal. Merg să verific. Tu așteaptă aici Lion.
– Stai Sara. Nu e niciun animal, e om.
– Om? Ești sigur?
– Uiți cumva că am puteri magice? Îți  spu  e om, îl simt.
– Bine atunci, merg să văd cine e, și ce vrea.
   Sara ese afară să vadă cine o vizitează. Era un bărbat din sat, cam de vârstă ei. Era fiul primarului Derec.
– Tu? Ce faci aici? Dacă ai venit să vorbești cu tata, el e plecat în sat.
– Bună Sara. Spuse bărbatul. De fap e bine că tatăl tău nu e aici, am venit să vorbesc cu tine.
– Cu mine? Spuse fata surprinsă.
– Da. Știi, mâine seară se dă un bal mascat am venit să te imvit. Ve veni la bal? Spuse barbatul timid.
– Un bal mascat? Nu știam de el. Ei bine… Îmi voi întreba tatăl. Dacă el îmi dă voie, voi veni.
– OK, uite țiam adus un costum. Sigur o să-ți vină.
– un costum pentru mine? Ce e?
– Evident, un costum de prințesă. Spuse bărbatul zâmbind.
– Mulțumesc. Spuse Sara. Și lua costumul de la el…

Fermierul da din cap aprobator. În timp ce Sara se grăbi să vadă ce face Lion. Avea multe întrebări pentru el.
– Aveai dreptate Lion. Spuse Sara stresată. Era o femeie și un bărbat, femeia spunea că e mama ta. Ai ideie cine sunt cei doi?
– Da Sara. Era mătușa mea și proprietarul circului. Ei doi ar face orice să mă prindă . Dacă eu voi muri mătușă mea ar deveni regină peste ținutul creaturilor. Cât despre directorul circului… Dacă mă prinde, voi deveni noua lui atracție principală. Acum înțelegi Sara?
– Da Lion. Dar nu uita de tatăl tău. Când se va întoarce mătușa  ta nu va mai avea atâta autoritate. Nui așa?
– Așa e Sara… Dar mătușa e sigură că el no să se mai întoarcă niciodată. Deaceia mă torturează… Bine acum mor de foame. Ce mâncăm?
– Tu să-mi spui. Eu nu știu ce mănâncă demoni… Sau copii lor.
– Crede-mă, nici nai vrea să afli asta. Spuse Lion.
– Bine Lion! Dar tot trebuie să mănânci ceva. Tu mănânci mâncare gătită?
– Doar nu suntem animale! Nornal că mâncăm mâncare gătită. Ascultă Sara, înainte de asta, va trebui să facem ceva.
– Ce anume? Întreabă Sara.
– Știi apa aceia sfințită, pe care o folosesc oameni, să alunge spiritele rele?
– Te referi la aghiazmă? Ce e cu ea?
– Ei bine. Ca și mine mătușă mea se poate transforma în animale. Ea poate veni aici în orice moment. Și tu nu est suficient de puternică pentru a te lupta cu ea. Avem nevoie de apa aceia.
– Bine Lion, am aghiazmă în casă. Dar asta n-o să-ți facă rău și ție?
– Nu dacă n-o ating. Spuse băiatul.
– Bine, cum  s-o  folosim?
– Simplu. Vei înconjura toată fermă cu acea apă, în felul acesta eu nu voi putea eși din fermă și mătușa nu poate intra.
– OK așa am să fac. Vii cu mine?
– Bine vin. Dar ține  minte nu trebuie să apropii apa de mine.
    Atunci Lion se transformă într-o veveriță și se ținea după Sara. Sara luă o sticlă mare de aghiazmă, și începu să facă o dungă umedă, de jur împrejurul fermei. Sara mai avea cam un metru de mers, pentru a încheia cercul, când în fața ei aparu ca din senin aceiași femeie ce o vizită dis-de-dimineață.
– Grăbește-te Sara, grăbește-te. Strigă Lion. Nu uita Sara, nici unul dintre noi  nu e suficient de puternic pentru a se lupta cu ea.
   Sara nu stătu deloc pe gânduri și se grăbi să închidă cercul. Femeia se transformă într-un șarpe și se repede la Sara. Dar Sara era deja înăuntrul cercului, femeia dă să intre dar cum pune piciorul pe dunga de aghiazmă se arde la picior. Ea sari în sus de durere.
– Ce e asta? Strigă ea.
     Și încearcă din nou. Dar inzadar cum dădu să între se izbi ca de un zid invizibil.
– Cum ai făcut asta? O întreabă femeia pe Sara. Cum ai reușit să mă oprești? Tu ai fost așa e? Tu lai luat pe Lion? Ascultă copilă, asta n-o  să mă oprească prea mult timp. Voi găsi o soluție, și atunci nimeni nu te poate salva de mine. Încă mai e timp, dămil pe Lion și no să-ți fac nimic ție. Îți promit.
– Serios! Ea spunemi promisiunile unui demon valorează ceva? Spuse Sara
– Demon? Ha. Ce te face să crezi că sunt demon? Și tu nu știi că demoni trăiesc doar în basmele pentru copii?
   Lângă Sara stătea Lion, el se transformă înapoi în băiețel și se uită urat la mătușă lui.
– Lion, dragul meu copil. De câte ori țiam spus să stai departe de oameni? Spuse femeia cu lacrimi de crocodil. Uite dragul meu copil fără minte, acum te transformat în animaluțul ei.
– Încetează mătușă. Se răsti Lion la ea. Sara no asculta. E malefică, îți spun e malefică.
– Nu o voi crede Lion. Încercă Sara să-l liniștească pe băiat.
– Ascultă mătușă, așa cum tu țiai  făcut un aliat tot la fel și eu Miam făcut o prietenă, ce mă va tine în siguranță, până se întoarce tatăl meu.
– Tatăl tău? Ha, ha, ha, începu femeia a râde. Eați gândul băiete, tatăl tău nu se va mai întoarce niciodată. Cât despre tine… De data asta, n-o să te mai vând circului ambulant. O să te fac bucăți cu mâinile mele. Spuse femeia furioasă. Apoi se întoarce cu spatele se transformă într-o cioară  și-și ia zborul…

   La marginea unui sat se afla o fermă. În fermă locuiau doar fernierul. Un om de șaizeci și ceva de ani. El era ursuz și nui plăcea deloc vizitatori. Și fica lui Sara. Sara era o fată frumoasă, blândă și harnică, ei îi plăceau foarte mult animalele. În fermă erau nenumărate animale. vaci, boi, capre, purcei, un măgăruș…Și foarte nulte păsări. Găini, curci, struți… Ferma era vecină cu o pădure dseasă și misterioasă. În ultima lună se întâmplau  lucruri străini la fermă. În fiecare dimineață fermierul găsea cotletele descuiate și nici urmă de ouă. Iar vacile nui mai dădeau deloc lapte dimineața. Fermierul mulgea câte o găleată plină de lapte seara, iar dimineața nici un strop. De parcă le mulgea cineva. Într-o dimineață se gândei și mormăi de unul singur. Sara îl văzu si merse săi vorbească.

-Ce sa întâmplat tată? Ești bine?

-Nu sunt…Nu sunt bine deloc. Uităte și tu de câteva săptămâni nu am luat niciun ou de la păsări, și ce să mai spun de vaci, nu dau deloc lapte dimineața, de parcă lear mulge cineva.

-Crezi tată? Cine ar îndrăzni să treacă de câinele nostru Arcan. Nu uita. Arcan nu suportă deloc străini.

-Așa e dragă. Dar niciun animal nu ar putea face atâtea pagube. Sigur e vorba de un hoț, deaceia voi pune capcane peste tot. Sigur îl vom prinde când va veni la furat.

-Hoti? Fii serios tată. Dacă ar fi vreun hoț de ce ar fura doar ouă și lapte?
-Atunci cine ar face asta? Zi și tu? Nu e o pagubă minoră.
-Ai dreptate…Fie fă cum vrei, atâta timp cât nu sunt rănite animalele, poți pune capcane. Poate e vrin animal ciudat din pădure.
   Zis și făcut. Fermierul se apucă de treabă, el puse capcane în apropierea cotetelor, dar și în apropierea gradului. Să fie sigur că-l va prinde. El o avertiză pe Sara cu privire la zonele periculoase ca ea să nu se rănească. A doua zi de dimineață fermierul își dete seama că hoțul nu era prost deloc. El a dezactivat toate capcanele și provoacă aceleași pagube.

-Uite vezi Sara. Țiam spus că e hoț, a dezactivat toate capcanele. Îi spuse fermierul ficei sale. Dezamăgit de eșecul lui. Un animal nu e atât de inteligent încât să dezactiveze o capcană.

-Nu-ți fă griji tată, bine că nu provoacă pagube mai mari. Ar putea să ne fure animalele sau mai rău să le omoare. Sigur vom găsi noi o soluție. Încercă fata să-l liniștească.

-Ai dreptate. Ar putea fi mai rău, cum de nu mam gândit la asta.

-Ascultă tată, voi merge în pădure să adun ierburi de leac. Mă întorc până la prânz. Tu te descurci singur?

-Sigur draga mea. Dar te rog fii atentă.

-Mereu sunt atentă. Spuse fata zambind.

   Sara se îndrepta spre pădure, iar fermierul ramase pe gânduri. Cum să scape de hoț?…Sara se afundă în pădure. Culegând tot felul de plante medicinale. Ea nu observă că după ea se ținea o maimutică, era mult prea concentrată pe plante. Sara se întoarse acasă pe la ora prânzului fără să-și dea seama că maimuțica era tot pe urmele ei.  Când se apropie de casa ea îl auzi pe fermier țipând și-l văzu cum îi fugare pe doi bărbați cu o greblă în mână.

-De vă mai prind pe aici, vă rup picioarele și le dau de mâncare lupilor  din pădure. Striga fermierul cât îl ținea gura.

-E nebun. Spuse unul dintre bărbați în timp ce alerga de mama focului.

-Ce sa întâmplat tată? Spuse Sara stresată. Sunt hoți?

-Hoți? Sunt mai răi ca hoți. Auzi la ei, au îndrăznit să vină să te ceară în căsătorie.

-Serios? Care dintre ei? Spuse fata amuzată.

-Amândoi.

-Amândoi! Spuse fata mirată. Cum să mă căsătoresc cu doi?

-Nu-ți face griji draga mea. Atâta timp cât sunt în viață nimeni nu o să-ți facă vriun rău. Asta e promisiunea tatălui tău.

-Mulțumesc tată. Se emotionă fata. Ascultă merg să pun plantele la uscat. Ai nevoie de ajutor?

-Nu. Am făcut toată treaba, pe la animale. Tu mergi și relaxează-te. Ai grijă la noile capcane tocmai ce leam pus. Să vedem cum va mai  scapa  hoțul acum?

-Bine tata! Aclamă fata și plecă în treaba ei

    La scurt timp după aceia Sara eși să-și vadă animalele.  Ea auzi vaicarelile uni copil în apropierea grajdul. Se apropie ușor să vadă ce se întâmplă. Un copil de vrio șase ani, se prinse în una dintre capcanele fermierului . Sara nu stătu mult pe gânduri și se repezi să-l ajute.

-Așteaptă. Spuse ia. Te scot eu de aici.

   Piciorul băiatului sângera.

-Au. Mă doare, fii mai atentă. Se răsti el.

-Scuze, încerc. Spuse Sara stresată. Gata ești liber. Așteaptă să te pansez.

   Sara rupse o fâșie din fusta ei șii panasă piciorul intrusului.

-Cine ești tu? Și cum ai ajuns aici? Ești din sat?

-Din sat? … A da sunt din sat. Eu sunt Lion.

-Mă bucur să te cunosc Lion, eu sunt Sara.

-Ești frumoasă Sara. Miaș dori să am o mamă ca tine…. Mormăi Lion.
Mulțumesc pentru ajutor.

-Ce vrei să spui? Cum e mama ta?

-Eu nu am o mamă. Ea a murit când eu mam  născut.

-Îmi pare rău să aud asta. Să știi că nici eu nu am o mamă, și a mea a murit când eram foarte mică.

-Ai vrea să fim prieteni Sara? Spuse Lion.

-Miar plăcea tare mult. Ascultă Lion, merg să-mi anunț tatăl că merg în sat. Apoi te duc acasă. Ești rănit și nu poți merge singur. Așteaptămă aici mă întorc repede.

   Sara nu-și dădu seama că băiatul deveni neliniștit. Ea se grăbi să-și anunțe tatăl. Lion profită de faptul că Sara plecase și se grăbi să plece și el. Când Sara se întoarse băiatul nu mai era acolo. 

-Lion? Lion, Lion, Lion. Începu să-l strige și să-l caute peste tot, dar nici urmă de copil. Lion plecase deja. 

   A doua zi fermierul merse din nou să verifice capcanele, dar nimic. Hoțul era mai inteligent decât fermierul. Așa că bietl fermier se gândi la un alt plan de al prinde pe hoț. El se gândi să stea seara la pândă cu câinele lui credincios Arcan lângă el. 

-Ce faci tată? Îl întrebă Sara văzându-l că nu avea degând să iese din șură. 

-Voi inopta aici. De data asta îl voi prinde. Spuse fermierul hotărât. 

-Ei hai tată. De ce te tot plângi? Nu-ți cauzează o pagubă chiar atât de mare. 

-Nu-mi pasă Sara. Asta e proprietatea mea. Și cineva mi-o încalcă în fiecare noapte. Nu voi permite așa ceva. 

-Bine, fă cum vrei. Spuse Sara și se întoarce să plece. Sara văzu o umbra in apropiere cotețelor,ea merge tiptil ca nu cumva să o simntă hoțul. 

-Tem prins. Spuse ia și-l prinde de haină. Sara ramase cu gura căscată când îl văzu. Lion? Tu ești hoțul? Dar ești asa de mic. Ce faci cu toate astea? 

-Te referi la ouă? Le împart cu prieteni mei. Iartă-mă Sara nu mă pot abține. Știu că e ferma ta, și animalele sun ale tale. 

-Nu e ferma mea Lion. E ferma tatălui meu, și lui nui plac hoți. El a pus acele capcane. Și tu te-ai rănit în ele. Vrei te rog să nu mai faci așa ceva? Tatăl meu sta de vege în șură, dacă te prinde nu știu ce o să-ți facă. 

-Scuze Sara voi încerca să nu mai vin. 

– Uite cum facem. Tu spune-mi unde locuiești și eu o să vin mâine dimineață să-ți aduc ouă și lapte. Ești deacord? 

-Bine, vino mâine dimineață în margine păduri. Te voi aștepta acolo. La zece e bine? 

-E ok. Voi fi acolo la zece. Spuse Sara fără sau pună alte întrebări.

-Să nu întârzii, nu-mi place deloc să aștept. Spuse Lion

-Voi fi acolo Lion. Acum te rog să Pleci. Ce e în neregulă cu mine? Să trimit   un copil așa mic, singur la o distanță așa mare. Iartămă Lion. Vino te duc eu în sat. 

-Nu e nevoie. Prieteni mei mă așteaptă. Ne vedem mâine. 

    Și Lion plecă înainte ca Sara să insiste. 

-OK… Spuse Sara
    A doua zi de dimineață Sara se grăbi să-și termine trebure.. După care își puse lapte și ouă într-un coșuleț, și merse în locul prestabilit. Lion o aștepta, el era singur și nerăbdător.

-De ce nu te grăbești? Nu am mâncat nimic de dimineață. Strigă Lion la Sara.

-Iartă-mă, mia luat mult timp să-mi ternin treburile. Se scuză fata. Uite țiam adus ouă și lapte. Sunt proaspete.

-Bine, dale în coa.

   Și băiatul se repede săi ia coșul din mână. După ce se uită în el. Se uită urat la Sara.

-Numai atât? Întreabă el nemulțumit.

– Îmi pare rău Lion. Doar atât am putut să-ți aduc. Promit că data viitoare îți voi aduce mai mult. 

   Băiatul nu mai spuse nimic. El începu să înghită ouăle de întregi unul după altul. Sara se uita la el cu gura căscată de uimire.

-Lion. Ești bine? Îl întreabă ea îngrijorată. 

   Lion dădu din cap în semn că da. Nu se uita deloc la expresia fetei și bău tot laptele pe care il aduse Sara. 

-Fii atent. Spuse Sara îngrijorată. O să te doară burtica. 

-Nu e adevărat. Am băut laptele la trei vaci, și nu am pățit nimic. Spuse băiatul. 

-De la tei vaci! Se miră Sara. Nu e adevărat, nu are cum! 

  Lion se uita la Sara. El își dădu seama că făcuse o greșeală și încercă să o repare. 

-Așa e, nu are cum, am glumit doar. Acum trebuie să plec mă așteaptă mătușă mea. Pe curând Sara. Nu uita să vii mâine. 

   Sara și Lion se întâlneau în fiecare zi în marginea păduri la aceiași oră. Până într-o zi când Lion nu mai aparu. Lion nu veni trei zile la rand, Sara îngrijorată se gândi să meargă în sat să-l caute. Să vadă dacă e bine sau nu. Ea întrebase mulți săteni dar nimeni nu-l cunoștea pe Lion, el era un mister pentru Sara. Dezamăgită că nu aflase nimic de Lion,  Sara se gândi să meargă acasă. În drumul ei dădu peste un circ, era nou în sat. Sara se gândi să tragă puțin cu ochiul, pentru a vedea animalele. Ea trecu pe lângă un elefant, o maimuță, trei pinguini, o girafă,si era în apropierea unui pui de leu. Leul nu era unul obișnuit, era un leu negru cu ochi roșii aprinși. 

-Sara, Sara îi  șopti o voce cunoscută. 

   Sara se uită în colo și în coace dar nu văzu pe nimeni. 

-Aici Sara în față. Se auzi din nou. 

    Sara se uită mai atentă și văzu puiul de leu. 

-Sara sunt eu Lion. Te rog scoatemă de aici. 

-Lion! Se miră fata. Cum e posibil? 

    Atunci Lion se transformă în băiețelul pe care îl cunoscu Sara. Sara era șocată nu știa ce să facă. Ea se apropie ușor de cușcă și sparse lacătul cu o piatră. Lion eși repede și o prinde pe Sara de mână. 

-Sara eamă  de aici. La ferma  ta vom fi în  siguranță. 

-Bine. Dar tu ai multe explicații de dat. Spuse fata șocată.

   Cei doi se grăbi să ajungă la fermă. Acolo Lion se transformă într-un vițel și bea tot laptele de la cele trei vaci. Sara se uita la el mirată. Nu știa dacâ e adevărat, sau dacă doar visează. După ce Lion a terminat de băut laptele, Sara îl furișă în camera ei. 

-Prima și singura regulă Lion, e să nu te vadă tatăl meu. Ori ceai face ferește-te de el. 

-Bine Sara, așa voi face. Ești foarte drăguță… Tu nu te temi de mine? Nu mai întrebat nimic. 

-Nu Lion nu mă tem de tine. Dacă vroiai să-mi faci ceva rău, ai fi făcut-o până acum. Totuși sunt curioasă cum ai ajuns în acea cușcă. 

   În timp ce vorbeau Sara îi pregăti patul ei pentru Lion. Îl bagă în pat și-l înveli. 

-Mătușă mea. Sara ea mia făcut asta, ma vândut unui circ ambulant.  Sara pot sta cu tine până se întoarce tatăl meu?

-Da Lion. Voi avea grijă de tine, dar și tu va  trebui să respecți câteva reguli.

-Reguli? Ce reguli?

-Prima țiam spus-o deja. Nu te lasă văzut de tatăl meu, a doua regulă, nu eși din camera mea fără să-mi spui, a treia, nu intra în grajd fără mine. Știu cât de mult îți place laptele. Dar va trebui sa te abții, tatăl meu a pus capcane peste tot. Și nu am vrea să te rănești. Ești deacord?

-Da bine. Am înțeles. Aprobă băiatul somnoros.

    A doua zi de dimineață, Lion sari din pat.

-Sara, Sara. Trezește-te. Trezește-te Sara, sunt aici.

-Ce se întâmplă Lion? Cine e aici?

-Cei de la circ. Au venit aici, îi simnt. Tu nui auzi? Sunt aici mă caută. Sigur o să mă găsească. Nu sunt normali, nu sunt oameni normali Sara. Sunt creaturi.

-Creaturi? Ce tot spui acolo Lion? Nu mai înțeleg nimic.

-Gândește-te. Eu sunt demon nui așa? Dacă eu sunt o creatură? la fel sunt și ei.

-Demon? Tu ești demon?

-Te rog Sara, te rog, salveazămă. Trebuie să mă ascunzi undeva.

-Bine, vrei te rog să te calmezi?ascultă o să merg să văd dacă sunt aici cu adevărat. Sau doar îți imaginezi tu.

   Sara ieși afară. Afară erau doi oameni ce vorbeau cu tatăl ei. Când o văzu fermierul se gândi s-o intrebe și pe Sara dacă la văzut sau nu pe băiat.

-Sara ei sunt părinți unui băiețel. El sa rătăcit. Lai văzut prin preajmă. Poate ieri când ai fost în sat.

   Sara era șocată. Lion avea dreptate, cineva îl cauta.

-Nu îmi amintesc tată, cum arata băiețelul? ce vârstă avea?

-E cam atât de înalt. Arată femeia puțin mai sus de mijlocul ei. E brunet și are ochi negri. E îmbrăcat cu haine închise la culoare. Numele lui e Lion. E fiul meu. Mă întreb unde o fi. Spuse femeia cu lacrimi de crocodil pe față. 

-Îmi lam văzut. Încercă Sara să fie cât se pate de sinceră.

-Bine, dar dacă auziți ceva vă rog să-mi spuneți. Vom sta ceva timp în sat. Ne găsiți la circul ambulant…