Blogul cu povesti

Adelina (supărată)
Unde e Sonia?
                                   Rahul
Cred că doarme. De ce?
                                   Adelina
Pentru că are multe explicații de dat. Suntem surorile ei mi mari. Nu era dreptul nostru să ne spună?… Noi nu am avut niciodată secrete fata de ea. Și ea?… Nu doar că e iubita ta. Dar vati și căsătorit?… Legal! Nu mi se pare corect.
   Adelina merge furioasă în camera unde trebuia să doarmă Sonia.
                                Adelina
Sonia, Soni. Unde ești?
                                Dara (o urmează pe Adelina)
Poate e la baie.
   Rahul le privește de la distanță zâmbind.
                                Rahul
Hei. Cât de fraiere puteți fi? Tocmai ce vam spus. Soni e soția  mea, logic e să doarmă cu mine. Nu?
   Dara și Adelina se uită una la alta cu gura căscată. Apoi intra în camera lui Rahul.
   Sonia încă dormea  Dara dă s-o trezească.
                             Dara (o scutura ușor pe Sonia)
Soni, Soni. Trezește-te.
                             Sonia (somnoroasă se întoarce pe partea cealaltă)
Mai lasă-mă cinci minute mamă.
                             Adelina (o scutură cu putere)
Trezește-te. Ai multe explicații de dat.
  Sonia sare din pat ca arsă. Ea se uită lung la surorile ei . Apoi lasă privirea în pământ. Rahul se apropie ușor de Sonia, o prinde de mână și încearcă săi explice.
                              Rahul
Lasă-mă să ghicesc… Ești supărată? Știu… Am spus că n-o să le spun nimic. Dar, Soni atâta timp cât sunt aici nu vreau să mă joc dea vați ascunselea cu surorile tale. Sunt aici pentru a petrece cât mai mult timp împreună cu tine . Sper că înțelegi.
                             Sonia (supărată)
Uite. Sunt obosită și somnoroasă, în momentul acesta  nu vreu să înteleg nimic. Și fii serios… Amândoi știm că tu faci mereu doar ceia ce vrei. Chiar dacă asta mă supără. Ești conștient de faptul că te iubesc foarte mult. Și profiți de asta. Oricum, momentan vreu doar să-mi fac o baie… Îți pot  folosi  baia?
   Rahul se uită lung la Sonia. Observă că e foarte supărată.
                                 Rahul
Soni, așteaptă te rog.
  Sonia pleacă furioasă în baie și ese peste o jumătate de oră. Încă e foarte stresată. Nu știe cum să dea ochi cu surorile ei. Ce să le spună.
   Rahul, Dara și Adelina erau în bucătărie. Beau o cafe împreună.
   Rahul își lăsă telefonul în cameră. În acest timp  sună Otilia.
                               Sonia (ese din baie)
Rahul, Rahul. Îți sună telefonul.
  Sonia ia telefonul de pe pat. Era foarte surprinsă să vadă numele Otiliei pe telefonul lui.
                              Sonia (furioasă)
Rahul, Rahul. Unde ești?
INT (bucătărie) zi.
                              Sonia (îi pune telefonul pe masă)
Uite, te sună amanta.
                              Rahul (surprins de atitudinea Soniei)
Amanta? Ce e cu tine? Despre ce vorbești?
   Rahul ia telefonul de pe masă.
                              Rahul (zâmbind se apropie de Sonia și o prinde în brațe)
Credeam că am terminat cu geloziile. Parcă spuneai că ai încredere în mine… Ce fel de încredere e asta? Amantă? Serios?
                            Sonia (zâmbind)
Scuze! Nu mă pot abține. Îți sună telefonul într-una. Nu răspunzi?
                            Rahul (pune telefonul pe spikr)
Hm, ce e? Dacă vezi că nu răspund, înseamnă că sunt ocupat. De ce insiști?
                            Otilia
Anda mia spus să-ți amintesc, de videoconferința de la ora zece. Scuze de deranj.
                           Rahul
Anda e secretara mea. Nu e treaba ei să-mi amintească?
                           Otilia
Așa e. Doar că e ocupată cu pregătirea ședinței. Deaceia ma rugat pe mine să-ți reamintesc. Îmi pare rău, nu voiam să te supăr.
                             Rahul
Fii serioasă, eu îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să fiu nepoliticos. Mulțumesc pentru că mai reamintit. De și nu am uitat de ședință.
  

INT (casă bătrânei) seară.
Doua luni mai târziu. Sonia era acasă la bătrână. Având grija de ea în locul surorilor. Sonia se uită la un film de groază.
  Sună telefonul fix.
                               Sonia (  sare în sus când aude telefonul , era atentă la film)
Alo.
                               Camelia (crezând că vorbește cu Adelina)
Adelina. Team sunat să-ți spun că Rahul ajunge în seara aceasta acolo. Fiți foarte atente cu el. Părea irascibil. Și atunci când e irascibil, își ese foarte ușor din fire.
                                Sonia(fericită, încearcă să-și ascundă emoțiile. Îi răspunde discret)
Da doamnă. Eu și Dara  vom fi foarte  atente.
  După ce pune receptorul jos, Sonia începe să sară  în sus de fericire.
                                Sonia (foarte fericită)
Da, da, da. Nu-mi vine sa cred! Sunt atât de fericită. Cerule! Îmi era foarte dor de el… Nu-mi vine să cred. Se întoarce Rahul. În seara aceasta? Bine, dacă tot vine cear fi săi fac o surpriză. Dar ce? Poate săi gătesc ceva?… Asta  e o tâmpenie nici nu știu cei place sa mănânce…. Să creiez o admosfera romantică?… Nu. Nici asta nu e o ideie bună. Dacă vin surorile mele înaintea lui. Ele încă nu știu de relația mea cu Rahul . Ce mă fac? Ce ar trebui să fac?
   Nu durase mult și Rahul ajunge acasă. Sonia se grăbește săi deschidă poarta.
Ext (în curte) noapte.
                             Rahul (coboară din mașină)
De ce nu mă surprinde asta?
                             Sonia
Ce anume?
                             Rahul (se apropie de Sonia
și o ia în brațe)
Să te văd pe tine aici.
                            Sonia (încruntată)
Ești dezamăgit? Pentru că pari dezamăgit.
                             Rahul (zâmbind)
Dezamăgit? Nai ideie cât de fericit sunt că ești aici. Surore tale unde sunt?
                           Sonia
În club.
  Rahul o ia pe Sonia în brate și intră în casă nerăbdător. O duce  direct în camera lui, și o sărută pasional…
INT (casă) noapte.
                               Bătrâna (avea nevoie la baie)
Adelina, Adelina.
  Sonia o aude și dă să plece. Rahul o prinde de mână.
                               Rahul (încruntat)
Întoarce-te repede. Te rog.
                               Sonia (zâmbind)
Bine.
  Sonia o ajută pe bătrână să coboare de pe pat, o duce la baie. După ce se întoarce, o așează pe pat cu grijă. Apoi o învelește. Sonia dă să plece.
                                Bătrâna
Adelina. Îmi dai un pahar  cu apă?
                                Sonia (zâmbind)
Da. Doamnă.
   Sonia îi aduce apa și o ajută să bea. Deoarece mâinile bătrânei, tremurau în permanență.
   Sonia dă să plece din nou. Era nerăbdătoare să se întoarcă la Rahul.
                                Bătrâna ( o strigă din nou)
Adelina, îmi aduci ceva să mănânc?
                                 Sonia (stresată)
Da doamnă.
  Sonia se îndreaptă spre bucătărie, săi aducă bătrânei ceva de mâncare. Rahul o vede și merge la ea.
INT (bucătărie) noapte.
                                  Rahul (apropiindu-se se Sonia)
Am lipsit două luni. Credeam că ția fost dor de mine. Dacă a-și fi știut că vei fi atât de distantă, a-și mai fi rămas în India.
                                  Sonia (supărată)
Mia fost dor de tine. De fapt îmi este dor de tine. Dar ce să fac?trebuie să am grijă de ia… Iartă-mă te rog.
                                  Rahul (o sărută pe Sonia)
Am așteptat două luni. Pot să mai aștept câteva minute… După ce termini cu ea, nu accept niciun refuz, am nevoie de multă iubire în seara aceasta. În fond ești soția mea. E dreptul meu.
                                 Sonia (zâmbind)
Bine cum dorești. Acum pot pleca?
                                  Rahul
OK… Doar câteva minute!… Soni, vino înainte să adorm. Dacă apuc să adorm, mâine voi fi irascibil. Și mă voi răzbuna pe surorile tale.
                                  Sonia (încruntată)
Asta e o amenințare?
                                   Rahul(zâmbind)
Nu dragostea mea, ăsta e adevărul.
   Sonia se grăbește săi dea mâncarea bătrânei. Ea o hrănește cu grijă. Apoi o pune la somn . După ce termină cu bătrână, merge în camera lui Rahul.
   Rahul se plimba de colo, colo ca nu cumva să adoarmă din cauza oboselii.
INT (camera lui Rahul) noapte.
                                Sonia (boacăne la ușă și intra încet)
Scuze, a durat ceva.
                               Rahul (îndreptându-se spre Sonia)
Ai ideie cât de obosit sunt? Am condus șase ore până aici. Oricum… Nu știam că vei fi aici. Dar speram să fii.
   Rahul se apropie de Sonia și o sărută. Ei doi își petrec întreaga noapte împreună. Sonia adoarme în brate la Rahul.
   A doua zi spre dimineață, se întorc surorile Soniei din club.
Ext (la poartă) zi.
                              Dara (speriată văzând mașina în curte. Ea crede că aceia e mașina Cameliei)
Adelina, e o mașină incurte. A venit Camelia? De ce nu nea sunat Sonia?
                             Adelina (stresată)
Nu știu. Să mergem să vedem.
  Fetele intra speriate în casă. Verifică discret camera Cameliei.
                            Dara
Nu e aici. Camelia nu e aici. Atunci a cui e mașina?
                             Adelina (șoptind)
Rahul. Cred că a venit Rahul. Să mergem să vedem.
                              Rahul (aparu în spatele lor)
Ce anume să vedeți?
  Cele două sari în sus ca arse .
                             Adelina
Cerule! Ce mam speriat.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
De unde veniți la ora aceasta? O, cred că știu răspunsul. Ați eșit în club, cu prieteni… Celpuțin vați distrat?
                             Dara (șoptindui Adelinei)
E furios? Pare furios, cred că e furios.
                             Rahul
Furios? Ce te face să crezi asta? Nu sunt furios. Ba din contră, vă sunt recunoscător.
Datorită vouă, am cunoscut-o pe Sonia. Și mam îndrăgostit de ia.
                             Adelina
De Sonia?? Nu te poți îndrăgosti de Sonia.
                             Rahul (curios)
De ce nu?
                              Dara
Pentru că Otilia e îndrăgostită de tine. Și încearcă să te cucerească.
                              Rahul
Șșșt. Teai țăcănit? Ai ideie ce geloasă va fi Sonia dacă află de asta?… Uite eu și Sonia suntem împreună de când neam cunoscut. Soni nu a vrut să vă spună, ca nu cumva să aveți probleme cu Camelia. Iar eu iam respectat decizia până acum… Soni nu e doar iubita mea, ea e soția mea.
                              Adelina (șocată)
Soție??? Ați înnebunit?
                              Rahul
Da am înnebunit. Sunt nebun, nebun de iubire pentru Sonia… Uite părinți voștri știu de relația mea cu Sonia. Ceia ce nu știu ei e că noi doi  neam căsătorit legal. Și momentan nu vreau să afle asta.
                              Dara
Și nouă de ce ne-ai spus, dacă nu vrei să afle nici Camelia nici părinți noștri?
                              Rahul
Având în vedere că voi locui un timp aici. Nu vreu să mă feresc de voi. Deaceia vam spus adevărul….

INT (cabina de machiaj) noapte.
   Rahul intra într-o cabină de machiaj, căutândo pe Sonia.
                             Rahul
Soni. Soni ești aici?
In acea cabina era Diana profa de franceză.          Cum îl văzu pe Rahul se repede la el  și-l sărută.
                            Rahul (o împinge cu putere și țipă la ea)
Teai țăcănit. Ce e în neregulă cu tine?
   In acel moment intra și Sonia împreună cu doua fete.
                            Sonia (surprinsă)
Hei, ce sa întâmplat?
Rahul nu spune nimic. Se uită urat la Diana și ese furios.
                             Sonia (îl urmează pe Rahul)
Rahul, Rahul. Te rog stai. Hei ce ai? De ce ești furios.
                             Rahul (furios)
De ce sunt? Tu nu ai fi  în locul meu? Ai văzut ce sa întâmplat?
                              Sonia (curioasa)
Nu. Deaceia te întreb.
                              Rahul
Aveai dreptate. Când miai spus că acea femeie se uită ciudat la mine, credeam că ești geloasă fără motiv. Chiar dacă nu am făcut-o  intenționat, tot mă simt ca un trădător. Crede-mă Soni, nici prin cap nu mia trecut să te trădez.
                             Sonia (comfuză)
Trădător? Trădare? Despre ce tot vorbești?
                              Rahul
Când am intrat în cabină, acea femeie sa apropiat de mine și ma sărutat .
                               Sonia (nu prea surprinsă)
Ce? Știam știam eu. Am văzut-o cum te urmărește… Uite știu că tu nu mai trăda, am încredere în tine. Dar te rog stai departe de ia. E o scorpie.
                               Rahul (se apropie de Sonia și o săruta)
Mă bucur să văd că ai încredere în mine. Nai ideie cât de mult te iubesc. Nu te-aș trăda niciodată. Hei te duc acasă? Mâine e duminică și am o surpriza pentru tine.
                               Sonia (curioasă)
Surpriză? Ce e?
                                Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O surpriză, e o surpriză dragostea mea.
Ext (curtea Soniei) zi.
   A doua zi Rahul veni acasă la Sonia pe la ora prânzului. Monica era în curte cu treburi.
                              Monica (surprinsă)
Rahul. Intră, mă bucur să te văd.
  Rahul intra în curte, avea în mână două pungi de cadou. În una era două sticle de vin și în cealaltă multe dulciuri pentru frați  mai mici ai Soniei.
                            Rahul (îi dă pungile Monicăi)
Bună. Aste sunt pentru voi. Dulciuri pentru cei mici, și vin pentru adulți.
                           Monica (zâmbind)
Mulțumesc. Dar nu trebuia. Ai venit s-o vezi pe Sonia?
                            Rahul
Da. Aveam de gând s-o scot în oraș. Asta dacă nu vă deranjează?
                            Dinu (se îndreptă spre ei)
Să înțeleg că-ți ceri voie de la viitoarea ta soacră?
                             Rahul (zâmbind)
Credeam că așa e politicos?
                             Dinu
Intră, vino. Nu trebuie să-ți ceri voie. Eu și Monica avem încredere în tine. Poți s-o scoți pe Sonia în oraș de câte ori dorești.
  In scurt timp veni și Sonia. Ea zâmbi larg când îl văzu pe Rahul.
                            Rahul
Părinți tai țiau dat voie. Mergem?
                            Sonia
Bine.
   Rahul o duce pe Sonia la mașină, era nerăbdător.
INT (mașină) zi.
                           Sonia (curioasă)
Unde mergem? Care e marea surpriză?
                            Rahul (serios)
Vei vedea.
Rahul o duce pe Sonia la starea civilă din oraș. El oprește mașină și coboară.
                            Sonia (stresată)
Rahul… De ce suntem aici?
                             Rahul
Uite Soni. Nu vroiam să-ți spun în felul acesta. Dar va trebui să plec un timp…. Având în vedere ce sa întâmplat seara trecută… Vreau să spun, sunt puțin stresat în legătură cu asta. Deaceia mă gândeam să ne căsătorim legal. Să fii soția mea cu acte în regulă.
                              Sonia (stresată)
Vei pleca?… Rahul înțeleg ce vrei să spui dar eu tot nu sunt majoră. Nu ne putem căsători.
                               Rahul
Nu-ți face griji, mam ocuupat eu de asta. Nu trebuie decât să semnezi… Soni dacă mă iubești vei face asta.
                               Sonia
Știi bine că te iubesc.
  Sonia îi faci pe plac lui Rahul. Ea semnase actele de căsătorie și-și schimbase numele în Sonia Mhera. Era stresată în legătură cu ce o să le spună părinților ei .
Ext (în fața primăriei) zi.
                            Sonia (stresată)
Ce le voi spune părinților?
                             Rahul
Momentan nimic. Așteaptă până ce mă voi întoarce. Apoi le vom spune împreună. Trebuie să plec trei luni în India.
                             Sonia
Trei luni? E o perioadă foarte mare de timp. Cum mă voi descurca? Dacă tatăl meu află despre căsătoria noastră o să mă omoare.
                             Rahul
Calmează-te draga mea. Nu va afla. Ce spui mai bine să petrecem ziua împreună? Doar noi doi? O te rog, schimbați atitudinea. Nu va afla. Nu ași fi plecat acum… Dar bunicul meu nu se simte bine… Vrea să-l ajut cu un proiect… Ce spui de asta voi încerca să termin acel proiect mai repede și mă voi întoarce?
                          Sonia (zâmbind)
Bine. Nu  știu de ce sunt atât de speriată de faptul că vei pleca… Te rog încearcă să te întorci repede .
                          Rahul
OK. Îți promit. Acum, unde ai vrea să merge mai întâi? Restaurant sau mol?
                          Sonia (zambind)
Restaurant. Mor de foame.
   Sonia și Rahul își petrec întreaga zi împreună. La Mall, restaurat, parcuri acvatice și multe alte locuri distractive.

Rahul (intra în clasa fetelor)
Soni are dreptate. Nu contează din ce clase faceți parte. Ținutele sunt cele ce contează. Pentru că, vor fi prezentate mai întâi rochiile. Și nu doar voi doua veți îmbracă acele rochii. Toate fetele care au fost selectate… Mai întâi vom prezenta rochiile de gală. Apoi băieți își vor prezenta costumele… În timp ce băieți își vor prezenta costumele, voi veți avea timp suficient să îmbrăcați costumele de plajă. Apoi băieți vor prezenta costumele lor de plajă. După care voi veți prezenta costumele de damă create de a noua și a zecea.
                            Mihaela (comfuză)
Să înțeleg. Noi, toate cele zece fete  care am fost selectate vom fi îmbrăcate în rochiile noastre superbe, și vom defila pe podium. În timp ce băieți se pregătesc cu costumele lor, apoi tot noi fetele vom îmbraca costumele de baie pentru defilare…
                              Rahul
Exact. Și nu vreau nicio greșeală.
                               Mihaela
Avem totuși o problemă.
                               Rahul
Și anume?
                               Mihaela
Noi suntem zece fete și douăsprezece rochii și costume.
                               Diana ( tocmai ce  intrase în clasă)
A-și  putea să mă alătur și eu?
                               Rahul
Excelenta ideie. Soni tu ce spui? Ai putea să te alături și tu.
                               Sonia
Eu… Nu prea cred.
                               Gabriel
Ba s-o crezi. Va trebui să te alături. Nu ai de ales.
                               Rahul (apropiindu-se de Sonia. O ia în brate și se uita fics în ochi ei)
Ai vrea te rog să-mi spui ce te supără?
                                Sonia (timidă)
Nu e vorba că nu vreau să particip…. Dar… Nu știu… Nu ași vrea să îmbrac un costum de baie.
                                Rahul (zâmbind)
Ai văzut costumele? Soni un costum de baie nu e neapărat format din lenjerie și sutien. Am văzut costumele sunt costume lejere de plajă. Formate într-o bustieră și o fustă. Crede-mă îți va plăcea  costumele.
                              Sonia
Atunci, bine. Fie voi participa.
EXT (curtea liceului) seară.
  Prezentarea de moda avea loc în curtea liceului. Câțiva elevi,  au așezat o cabină în apropierea liceului. De-acolo puteau fi  cumpere biletele , pentru cine dorea să vină. Evident venise părinți frați sau rudele elevilor. Curtea era decorată , podiumul arenjat, fetele și băieți  erau în cabinele de machiaj pregătindu-se pentru marele moment. Au ajuns chiar și invitați speciali. Ei erau așezați la masa juriului. Înafara de rudele elevilor venise și mulți străini. Se vânduse toate biletele.
   Prezentarea a decurs fără probleme. Totul a decurs excelent. Chiar mai bine decât se aștepta Rahul. Ținutele, machiajul, cuafurile chiar și mersul de fotomodel. Totul a eșit    perfect.
La final elevi au eșit cu toți pentru o reverență.
                           Mihaela (mai îndrăzneață)
Domnule Mhera. Ași putea să pun o întrebare juriului.
                           Rahul (curios)
Sigur… Da.
                           Mihaela
A-și vrea să vă întreb. Ce va plăcut mai mult? Rochiile de gală? Sau costumele de baie?
                            Vlad (unul din dizainari)
In calitate de bărbat, evident miau plăcut costumele de plajă. Dar în calitate de dizainari, ar trebui să recunosc. Sunt curios cine a creia colecția  rochiilor  de gală?
                            Șivania  (bunica lui Rahul)
Miai luat vorba din gură. Și eu vroiam să pun aceiași întrebare.
                             Mihaela(încântată)
Asta înseamnă că vau plăcut  mai nult rochiile?
                              Șivania
E adevărat am fost atrasă și încă sunt de acele modele. Dar nu neg miau plăcut foarte mult și costumele de plajă. Acum am putea vedea și cine au creat modelele?
                              Rahul
Da, sigur. Îi rog pe cei care au muncit la costumele de plajă să vină aici.
   Pe scenă urcă toate fetele din clasa a douăsprezecea.
                             Șivania
Recunosc. Sunt impresionantă, de munca voastră. Mult succes în continuare.
                             Rahul
Acum cei care au lucrat la costumele de damă.
    Pe scenă urcă fete din clasele a noua și a zecea.
                            Șivsnia
Miau plăcut foarte mult costumele create de voi. Lucratura e perfectă. Și modelele sunt elegante. Bravo vouă. Am fost profund impresionată .
                            Rahul
Cred că e rândul baietilor . Ei sunt cei ce au creat costumele lor. Sincer să fiu și eu am fost impresionat.
                           Șivanua.
Ai dreptate Rahul. Sincer acum. Nu mă așteptam, să fiu impresionată de niște elevi care încă sunt la liceu .
                            Rahul
Și cei ce au lucrat la rochii?
   Fetele din clasa a unsprezecea urcase pe scenă, cu excepția Soniei.
                            Rahul
Soni? Vrei te rog să vii?
  Sonia se uită la fete. Se simțea puțin stânjenită. După părerea ei. Credea că nu a muncit deloc la rochii. Fetele îi făceau semn cu mana să urce pe scenă.
                           Rahul
Soni. Te rog.
                           Sonia (îndreptându-se spre Rahul)
Eu… Ei bine…. Eu.
                            Șivania
Uite voi fi directă. Vreau să știu cine a creia rochiile de gală pentru că vreau să le cumpăr. Rahul ai vrea te rog să-mi răspunzi la întrebarea aceasta?
                             Rahul (uitându-se spre Sonia)
Din câte am înțeles, întreaga colecție de rochii a fost creată de Sonia.
                             Sonia (timidă)
Ce? Nu e așa… Adică da eu am făcut schițele… Adică am conceput modelul. Dar colegi mei sunt cei care Lea croit. Ei sunt cei care au muncit la ele. Deaceia nu vroiam să urc pe scenă . Nu vreau să-mi asum meriatul pentru munca altcuiva.
                             Șivania
Asta e părerea ta? Știi pentru un dizaibar e mai greu să conceapă acele schițe decât să le croiască. Pentru că, draga mea e foarte greu să te gândești la modele noi în fiecare zi decât să le croiește. Dar da și acolo e foarte mult de muncă. Ai nevoie de îndemânare și pricepere pentru a obține un rezultat foarte bun. Spune-mi dragă dacă-ți fac o oferta bună îmi vei vinde Colecția ta?
   Sonia se uită lung la Rahul, apoi la colegele ei. Cu toți dădeau din cap în semn  de da zâmbind. Sonia Nu avea alta opțiune decât să fie deacord .
                          Sonia
OK. Suntem deasa cord.

EXT (în curte) noapte.
Când Rahul ajunge acasă la bătrână, era cu adevărat surprins. Cu toți erau îmbrăcați elegant. Camelia, soțul ei Henri cele doua fice ale ei, surorile Sarei, chiar și bătrâna. Dar nu de asta era surprins Rahul. El era surprins să-și vadă întreaga familie acolo. Tatăl lui (Manu), mama vitregă (Mira),sora și fratele vitregi ( Ina și Șiv), inclusiv cel mai bun prieten al lui Rahul, Mateo.
  Rahul era ud, murdar și extrem de irascibil.
                                Rahul (furios)
Ce naiba se întâmplă? Dacă aveați degând să dați o petrecere, puteați să-mi spuneți. Ași fi rămas la hotel.
                               Mateo (avea aceiași vârstă cu Rahul ei erau prieteni încă de la grădiniță)
Hei prietene. De ce ești furios? Dacă mă întrebi pe mine eu ar trebui să fiu supărat. Nuci măcar nu miai spus că ai o iubită. Familia ta ma invitat direct la logodna ta. Nu știam că ai asemena sentimente pentru Otilia. Dar cum sunt un bun prieten, mă bucur pentru tine.
                               Rahul (se preface surprins când aude de logodnă)
Ai înnebunit? Despre ce vorbești? Cine se logodeste cu cine?
Cu toți erau surprinși când auzi ce spusese Rahul.
                             Manu
Rahul. Uite știu că nu-ți place să fim aici. Noi doi nu ne mai înțelegem de foarte mult timp. Dar sunt tatăl tău. E dreptul meu să fiu acum aici.
                          Rahul (devine puțin agresiv)
Ai înnebunit? Da ai dreptate, nu vreu să fii aici. Nici tu, nici familia ta aiurită. Dar spre curiozitatea ta, nu mă logodesc cu nimeni. De unde va venit ideia stupidă că mași logodit?
Otilia face câțiva pași înapoi de rușine.
                       Camelia (nedumerită)
Rahul, Otilia mia spus că vrei să te logodeste cu ea… Uităte la ea, era extrem de fericită. A spus că ai cumpărat și inelul de logodnă. Era lângă tine când ai comandat acel inel săptămâna trecută.
                        Rahul(răstit)
Așa e, am cumpărat un inel. Dar când am spus eu că e pentru ea?… Uite nici unul dintre voi nu e în măsură să mă tragă pe mine la răspundere. Cumpăr ce vreau, când vreu și pentru cine vreau eu. Acel inel nu e pentru Otilia. Să vă fie clar un lucru. Eu și Otilia avem o relație profesională și atât.
                               Otilia (plângând)
Îmi pare rău. Am înțeles eu greșit. Atunci când l ai comandat inelul, eram în apropiere. Apoi ai pus-o pe secretara ta să mă cheme. Deaceia credeam că e pentru mine. Iartă-mă te rog.
                               Mira(încercând să liniștească apele)
Ce a fost a fost. Acum nu mai putem schimba nimic… Din câte știm. Tu Rahul nu ești îndrăgostit de nimeni, și poate acel inel era pentru iubita unui angajat, sau a unui prieten… Dacă tot suntem cu toți aici, de ce nu te logodeste cu Otilia? Oricum nu iubești pe nimeni.
                             Rahul (avea o privire de parcă vroia so strângă de gat pe Mira)
Teai țăcănit femeie? Uite mam saturat de tot circul ăsta. Aveți cinci secunde să dispăreți cu toți.
INT (casă) noapte.
Rahul plecă furios în camera lui. El își făcu un duș și se schimbă de haine. Mateo boacăne la ușă.
                              Rahul (furios)
Dispari oricine ai fi.
                              Mateo
Sunt eu, Mateo.
                               Rahul
Intră. De ce ești aici? Dacă ai degând să mă înfurii cu ce sa întamplat. Mai bine pleacă.
                               Mateo
Nu. Vroiam să te întreb cine e? Știi tu cea căreia iai cumpărat un inel de logodnă… Fii serios Rahul, te cunosc de când eram mici. Știu că se întâmplă ceva cu tine. Altfel nu ai rămâne aici la țară atât de mult timp.
                               Rahul (zâmbind)
O te rog. Ce tea făcut să crezi că e cineva?…Bine, știi că nu team mințit niciodată. E cineva, nu știu de ce dar încă de când am văzut-o prima dată, am avut un sentiment ciudat. E o atracție ciudată, un sentiment ce nu-l pot controla. Atunci când o văd vreau să fiu lângă ea. Și când nu e acolo îmi este dor de ea. Știi… Soni nu e ca acele fete din preajma noastră. E… Diferită. Simplă, uneori vorbește ciudat, în anumite circumstanțe e timidă.
                                 Mateo (curios)
Și o să-mi faci cunoștință cu ea?
                                Rahul
In seara aceasta? În niciun caz.
                                 Mateo
Te rog frate. Știi, nu pot sta mult, sunt aici pană mâine dimineață. Și sunt foarte curios în privința ei. Cine e femeia care a reușit să-ți cucerească ție inima?
                                 Rahul(zâmbind)
Încetează Mateo. Nu o pot deranja în seara aceasta. În fond, și eu sunt foarte obosit. Dar promit co să-ți fac cunoștință cu ea data viitoare… Promit! Ce e nu ai încredere în mine?
                                Mateo
Șii bine că am încredere în tine…. Slavă cerului că nu teai logodit cu Otilia. Între noi  fie vorba, nu-mi place deloc de ea. Auzi… Nu ai nicio poza cu Soni pe telefonul tău.
                                Rahul (zâmbind)
Ce e cu tine? De ce ești atât de curios? Bine o să-ți arat.
Rahul își ia telefonul de pe masă și da să-l deschidă.
                               Rahul
Frate ce ghinion. Se pare că nu-ți este dat s-o cunoști acum. Privește nici telefonul nu se deschide. Cred că am rămas fără baterie.
                              Mateo (pus pe șotii )
Bine frate ține-o doar pentru tine. Sau îți este frică să-mi faci cunoștință cu ea?Crezi că se va îndrăgosti de mine, și o să te părăsească, pentru unul mai chipeș. Adică eu.
Rahul ia o pernuță de pe pat și o arunca spre Mateo. Care se îndreptă spre ușă să meargă în camera lui.
Ext (acasă la Sonia) zi.
                                Rahul (intra în curte și se întâlnește cu tatăl Soniei)
Bună. Sonia e? Sau a plecat deja la liceu?
                                 Dinu (surprins să-l vadă pe Rahul)
Bună. Nu Sonia încât nu a plecat. Defapt e foarte obosită. Nu a putut dormi toată noaptea. A avut coșmaruri din cauza acelui incident… Vino, intră. Să te servesc cu ceva? Un ceai, o cafea?
                               Rahul
Nu mulțumesc. Dacă nu vă supărați, a-și putea s-o vad pe Soni?
                               Dinu(îl conduce pe Rahul în camera Soniei )
Da sigur, vino te conduc.
INT (camera Soniei) zi.
Rahul intră încet în camera fetei. Sonia dormea. El se apropie ușor de ia șii pune mana pe cap. Apoi se întoarce și dă să plece.
                              Sonia (somnoroasă)
Dacă tot ai venit măcar salutamă.
                               Rahul (îngrijorat se întoarce și se așează lângă ea)
Hei. Cum ești?

Rahul se pune în fata Soniei.
                             Rahul (hotărât)
Încetați. Care e problema? Toate fetele de vârstă ei au iubit… E adevărat, suntem împreună. Nu-mi place termenul iubit, deaceia am făcut-o pe Sonia logodnica mea… Se pare că vouă vă scăpa ceva din vedere. Dacă nași fi fost acum aici, cine ar fi scos-o pe Sonia din apă? Ea ar mai fi fost în viață acum? Soni  îmi aparține mie, doar mie.
                                  Dinu (surprins de atitudine lui Rahul)
Nu spun că Sonia nu ar trebui să ese cu nimeni. Doar că noi nu știam nimic de asta. Îți suntem recunoscători că ai salvat-o pe Sonia. Ai dreptate nici unul din noi nu știe să înnodate. Nu știu cum am fi scos-o pe Sonia de acolo. E bine datorita ție… Eu nu am nimic inpotriva relației voastre. Din partea mea, sunteți binecuvântați.
                             Monica (stresată)
Dar cum rămâne cu Otilia?
                             Rahul (puțin irascibil)
De câte ori sa vă spun? Nu am nimic cu Otilia. Serios Soni, nu știu de ce acele femei cred că mă voi căsători cu Otilia. Și serios acum… Ai văzut-o vreodată pe Otilia? Pariez că nu. Dacă ai fi văzut-o ai ști de ce tu ești alegerea mea…poate ai înțeles tu greșit?
                          Sonia
Serios? Tu crezi că a-și înțelege asta greșit? E vorba de tine Rahul. Nu ași înțelege niciodată greșit. Dar bine, vrei o dovadă? Atunci ascultă.
  Sonia îsi scoate telefonul din buzunar. Dar din cauză că a căzut în apă, telefonul nu mai era activ, curgea apa din el. Ea se întoarce spre mama ei șii cere telefonul.
                             Sonia
Mom, îmi dai te rog telefonu tău?
Monica nu spune nimic ea îi face pe plac Soniei. Sonia ia telefonul și o sună pe Dara.
                            Sonia (pune telefonul pe spikr)
Hei soro.
                            Dara
Bună Sonia. Ce faci? Ați terminat treaba în câmp?
                            Sonia
Da am terminat. Dar voi ați terminat pregătirile pentru logodna Otiliei? Rahul a ajuns?
                            Dara
Nu, nu a ajuns. Camelia și familia ei îl așteaptă. Au făcut multe pregătiri. Au decorat chiar și curtea.
                           Sonia(uitându-se cruciș la Rahul)
Hei, vrei să-mi mai spui odată? Cred că nu am înțeles eu bine. Cine se logodeste? Otilia cu cine?
                         Dara
Ce e cu tine Soni? Nu am timp de toate astea. Țiam spus, Otilia se logodeste cu Rahul. Acel Rahul pe care lai cunoscut aici. Șeful Cameliei. Ai uitat.
                         Sonia
Nu am uitat. Scuze doar te tachinam.
                          Dara
Uite  nu am timp de toate astea. Trebuie sa închid.
                          Sonia (se uită urat la Rahul)
Încă crezi că mă înșel?
                           Rahul (apropiindu-se încet de Sonia)
Îmi pare rău draga mea. Nu știu de ce Otilia crede că mă voi logodit cu ea. Dar te rog, ai încredere în mine… Știi cât de mult te iubesc? Nu te-aș trăda niciodată. Crede-mă.
                            Sonia
Te cred. Dar ce pot să fac, nu mă pot controla să nu fiu geloasă…. Ascultă sunt udă și mor de frig, înainte să facă pneumonie. Te rog putem merge acasă.
                           Rahul (zâmbind)
Bine, dar mai întâi trebuie să te schimbi. Am o rochie în mașină… Dar nu putem merge cu mașina. Miam scăpat cheile în rău.
                         Sonia(zâmbind)
Asta nu e o problemă, vom merge cu căruța  bunicului. Ai mers vreodată cu căruța?
                          Rahul (uitându-se cu ochi mari la Sonia)
Vrei să spui că vom merge cu asta?
                           Sonia (tremurând de frig)
Da. Ce e? Îți este frică?
                            Rahul
O te rog! Eu sunt Rahul Mhera, nu-mi este frică de nimic. Nici măcar de acel șarpe, care se îndrepta spre tine în apă.
  Ext (în căruță) zi.

                       Sonia (speriată)
Vrei te rog să încetezi? Uităte la mine, tremur și acum. Dacă nu mași fi înecat, mar fi omorât acel șarpe. Sau invers, dacă nu mă omora șarpele mași fi înecat… Oricum ar fi fost tot a-și fi…
                           Rahul
Nu îndrăzni s-o spui. Tu no să mori înaintea mea, nu te las eu.
                            Sonia
Asta nu depinde de mine sau de tine.
                             Rahul (supărat)
Azi a depins de mine. Așa e?… Oricum lasă asta. Mai bine spune-mi cum decurg lucrurile la liceu?
                              Sonia (lăsând calul în jos)
Eu… Ei bine… Eu…
                               Rahul
Ce e? Ori de câte ori începi să vorbești așa, ai o problemă. De ce eziți să-mi spui?
                               Sonia
Nu știu. Eu nu am mai fost la liceu.
                               Rahul (surprins)
Ce? De ce?
                               Sonia
Nu știu ce se întâmplă. Am impresia că cu toți mă evită în mod intenționat. Nici măcar prieteni mei, nu-mi mai vorbesc ca înainte.
                               Rahul (furios)
Ce? Adică teu exclus? Cum au îndrăznit?
                              Sonia (încercând să-l calmeze)
Re rog, nu te certa cu ei. Nu vreu să nu-mi mai vorbească deloc. Mai am un an până să termin liceul. Te rog Rahul. Te rog.
                              Rahul (încruntat)
Fie cum dorești.
   Comversatia celor doi a fost întreruptă de telefonul lui Rahul.
                             Sonia (surprinsă)
Hei, ție cum de-ți merge telefonul? Nu-l aveai în buzunar, când ai intrat în apă după mine?
                             Rahul
E rezistent la apă. Camelia? De ce mă sună?
Sonia se uită cruciș la Rahul. Rahul răspunde la telefon.
                              Camelia(agitată)
Bună. Domnule Mhera, sau să-ți spun Rahul?
                               Rahul (serios)
Spune-mi cum vrei. Ce e? De ce mai sunat?
                                Camelia (nerăbdătoare)
Vroiam să te întreb când ajungi? Otilia tot întreabă de tine. E foarte nerăbdătoare.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
Cred că în jumătate de oră.
Sonia nu-și schimba privirea. Era tot mai geloasă.
                             Rahul (o cuprinde pe Sonia în brațe)
Credeam că ai spus câ ai încredere în mine?
                             Sonia (supărată)
Am, am încredere…. Dar asta nu înseamnă că nu doare. Doare foarte tare. Te rog… Te rog tare mult, nui spune Cameliei despre relația noastră. Nu vreau să creadă, că din cauza mea…. Tu , și… Acea Otilia…
                             Rahul
Calmează-te Soni, țiam spui, no săi spun nimic.

Rahul o prinde pe Sonia în brate și începe sa danseze, Sonia se lasă dusa de val. Chiar și ea începu să-l iubească foarte mul pe Rahul.
   A doua zi de dimineață Rahul plecă în oraș cu treburile lui, avea sa se întoarcă trei zile mai târziu. La liceu pregătirile pentru concurs erau în toi. Toate fetele se apucase de muncă, pentru a creia rochii care mai de care mai frumoase. Ele se bazau mai mult pe rochiile de gală. Dar Sonia avea și alte treburi, ea muncea la câmp cu familia ei. Era zezonul în care se culegea porumpi.
Ext (în câmp) zi.
Sonia era cu părinți și bunici ei în câmp la cules de porumbi. Era spre seară.
                            Sonia (sună telefonul)
Alo.
                             Rahul
Bună iubito. Ajung în sat într-o oră. Ne putem întâlni?
                             Sonia
Ce? Nu, nu pot. Sunt în câmp cu ai mei.
                              Rahul
Bine draga mea. Sunt la volan nu pot vorbi mult.
    Dar planul lui era altul. Rahul se luă după locația telefonului Soniei. Și intenționa săi facă o surpriză.
    In apropierea grădini era un rău uriaș dar și periculos. Sonia se apropie de rău pentru a savura priveliștea. De partea cealaltă a râului. Se apropie o mașină, spre surprinderea Soniei era Rahul. El coboară din mașină șii face semn cu mana Soniei. Sonia era surprinsă dar și foarte aproape de rău. Cum Rahul îi face semn cu mana Soniei, bucata de pământ de sub picioarele ei se prăbuși în rău  odată cu Sonia.
                               Monica ( mama Soniei, striga cât putea de tare)
Ajutor, s-o ajute cineva nu știe să înnodate.
Atunci cu toți se apropie de rău și începu s-o strige pe Sonia. Numai Rahul se repede fără sa stea pe gânduri și sare în rău după ea. Sonia se afunda tot mai tare…. Rahul  se scufunda după ea încercand s-o prindă. Când Rahul ajunge la Sonia o prinde de mână încercând s-o aducă la suprafață. El vede că Sonia nu mai avea deloc oxigen asa că se grăbi. Când ajunge la suprafață, și o scoate pe Sonia din rău. Aceasta în loc săi mulțumească ea îl respinge, și îl împinge.
                             Sonia (supărată)
Nu mă atinge. De ce ești aici? Tu ce crezi? Dacă mai salvat, asta înseamnă că-ți sunt recunoscătoare. Nu îndrăzni să te mai apropii de mine vreodată.
                            Rahul (surprins)
Hei, ce e cu tine? Ția ajuns apa la creier? De ce te porți așa?
                            Sonia (geloasă)
Eu? Eu mă port așa? Pai și tu cum te porți? Pe de o parte îmi spui mie iubita ta, și pe de alta parte te logodesti cu Otilia. Se pare ca tu ai uitat că surorile mele lucrează acasă la Camelia. Camelia ma sunat de dimineață să merg să le ajut pe fete la treburi. Vrei să știi de ce? Pentru că ea sune că în seara aceasta e logodna ta cu fica ei Otilia.
                              Rahul (șocat)
Teai  sclantit? Eu și Otilia? De unde și până unde?
                             Sonia(furioasă)
Tu să-mi spui. Otilia spune că iai cumpărat și inelul de logodnă.
                              Rahul (încercând s-o liniștească pe Sonia)
Nu e adevărat, singurul inel de logodnă pe care lam cumpărat, e cel pe care ți lam dat ție. Crede-mă spun adevărul.
  Rahul îi scoate mănușa Soniei .
                            Dinu (tatăl Soniei)
Logodnă? Inel? Sonia când teai logodit? Și cinei băiatul ăsta? Spune-mi, e o glumă?
                            Sonia
Nu e o glumă, el e Rahul….  Și da tată neam logodit.
                             Monica (furioasă)
Ai înnebunit? De ce ai făcut asta? Sonia nici măcar nu ești majoră.

Sonia găsise o scuză, să ese din casă. Spunândui, tatălui ei că merge la surorile ei mai mari. Rahul o aștepta pe Sonia în apropierea casei.
Ext (în apropierea casei Sarei) noapte.
                               Rahul (nerăbdător)
Grăbeștete.
                               Sonia
Bine. Care e graba?
                              Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O, Grăbeștete Soni.
Sonia urca în mașină surprinsă de atitudinea lui Rahul, dar și de nerăbdarea lui.
INT (mașină) noapte.
  Rahul se apropie de Sonia și o leagă la ochi cu o eșarfă.
                              Sonia (stresată)
Ce faci? Unde mergem? Și cei cu atâta mister?
                               Rahul (pornește mașina)
Vrei sa nu te mai stresezi atât? Țiam spus de la început, e o surpriză.
                              Sonia (încercând sa chicească unde o duce Rahul)
După felul în care ai întors mașina…. Cred că ne îndreptăm spre….. Te rog spune-mi că e o glumă? Nu ne îndreptăm spre….
                               Rahul
Spre ce?
                               Sonia(speriată)
Rahul… În direcția aceia e o pădure. De ce…. De ce mergem în pădure. Locul acela e înfricoșător mai ales noaptea. Spune-mi… Spune-mi te rog că mă înșel.
                                Rahul
Te înșeli.
                                Sonia
Spui asta doar să mă liniștesc?
                                Rahul
De ce îți este atât de frică? Soni. Ești cu mine. Nu are de ce să-ți fie frică. Doar nu crezi că ția-și face ceva rău?
                                Sonia (zâmbind)
Ăsta ar fi ultimul lucru la care mași gândi.
                                Rahul
Bine. Am ajuns. Așteaptă și nu trage cu ochiul. Altfel mă supăr rău pe tine.
   Rahul coboară din mașină. Sonia avea dreptate erau în pădure. Într-o poieniță din pădure. Rahul a organizat o admosfra romantică pentru Sonia. Era o masă pusa în mijlocul poieniței. Pe masa era un tort și o sticla de șampanie pusa la ghiată. Lângă masa doua scaune, pe un scaun un cadou împachetat. Erau luminițe aprinse în jurul poieniței. Rahul coboară din mașină și o prinde pe Sonia de mână, să nu se împiedice. O conduce pana aproape de masă.
Ext (în pădure) noapte.
                            Rahul (o dezleagă la ochi pe Sonia).
Acum poți deschide ochi.
Sonia deschide ochi încet. Ea nu avea cuvinte de uimire. Îi trecuse chiar și frica de a se afla în pădure.
                            Rahul (apropiindu-se de Sonia s-o sărute)
La mulți ani dragostea mea.
                            Sonia (uimită)
Ce e cu tine? Azi  nu e ziua mea.
                             Rahul (zâmbind)
Știu asta. Azi a fost ziua mea.
                             Sonia
Ce?? Și tu acum îmi spui?
                              Rahul
Fii serioasă iubirea mea. Tot ce-mi doresc e sa fiu cu tine. Ascultă, vrei să-mi faci o favoare.
                              Sonia
Ce anume?
                              Rahul (ia cadoul de pe scaun)
E o rochie. Ai vrea s-o porți în seara aceasta pentru mine?
                            Sonia (ia rochia de la Rahul și se îndreaptă spre mașină)
Sigur, așteaptă.
  Sonia merge în spatele mașini și-și pune rochia. Era o rochie superba de gală. Când se îndreptă spre Rahul, acesta o privi cu ochi mari de uimire.
                              Rahul (apropiindu-se de Sonia, el o prinde de mână. Sonia se așează pe scaun. Rahul o încalță cu o pereche de sandale negre de culoarea rochiei)
Arăți superb.
                             Sonia (se ridică în picioare zâmbind)
Mulțumesc.
                             Rahul (scoate ceva din buzunar și se așează în genunchi în fața Soniei)
Acum, adevărata ta surpriză. Ai vrea te rog sa fii soția mea.
                             Sonia (șocată)
Soție…. Dar… Dar…
                             Rahul (se ridică în picioare)
Știu ce gândești iubire. Ești prea tânără, e prea devreme. Dar nu-ți cer să ne căsătorim acum, putem face asta mai încolo. Ca de exemplu când devii majoră…. Deci răspunsul tău e?
                             Sonia (zâmbind)
Da… Da… Da.
   Rahul îi pune inelul pe deget, o ia în brațe și o sărută.
                             Rahul (pune muzică de la mașină)
Ai vrea să dansam?
                            Sonia (sfioasă)
Dans? Dar… Dar. Scuze nu știu să dansez. Și nai vrea să te calc pe picioare încercând.
                             Rahul (zâmbind)
Pariem?

Lapis Lazuli Proprietati – Piatra Adevărului și a Înțelepciunii
15 Martie 2022 | Informații pietre semiprețioase

Lapis Lazuli Proprietati – Piatra Adevărului și a Înțelepciunii
Numele lapis lazuli înseamnă „piatră albastră”, iar culoarea sa deosebită a atras atenția artiștilor de mii de ani. Pictorii măcinau piatra lapis lazuli pentru a obține ultramarin, un pigment albastru folosit în vopselele tempera pentru redarea cerului și a mărilor în lucrări, înainte de apariția vopselelor pe bază de ulei. Datorită nuanței sale uimitoare de albastru, brăzdat de puncte aurii, precum cerul înstelat, a fost considerată de către civilizațiile antice un dar de la zei și folosită în bijuterii cu lapis lazuli pe întreg mapamondul. Haide să aflăm cum a reușit să seducă de milenii o lume întreagă si care sunt principalele sale proprietati!

Lapis Lazuli Proprietati Fizice

Cele mai multe pietre semiprețioase sunt apreciate pentru proprietățile lor fizice, dintre care culoarea este cel mai important aspect. Când vine vorba de piatra lapis lazuli proprietati, cu cât este mai albastră, cu atât mai bine! O culoare uniformă, intensă de albastru, uneori cu subtonuri violete, este cea mai căutată. Lapis lazuli are aproape întotdeauna pete sau incluziuni de calcit alb și pirită aurie. Pietrele fără pete de calcit sunt evaluate la un preț mai mare, pe când cele cu incluziuni de pirită (“aurul prostului”), frumos răspândite pe suprafața pietrei, sunt mai valoroase.

Lapis Lazuli este o rocă, nu un mineral ca majoritatea pietrelor semiprețioase. Este un agregat de mai multe minerale, precum lazurit, pirita, calcit, feldspat, sodalit, diopsid și altele. Lazuritul este responsabil de culoarea albastră, iar în pietrele de calitate, conținutul său depășește 25%. Fiind o piatră semiprețioasă opacă, lapis lazuli este de cele mai mult ori șlefuită cabochon, sub formă ovală sau rotundă, atunci când este folosită în bijuterii. Duritatea pe scara Mohs este una medie, cuprinsă între 4-6 (in funcție de cât calcit și câtă pirită conține).

lapis-lazuli-proprietati

Lapis Lazuli Proprietati Metafizice

Lapis lazuli este o piatră cu proprietati excelente pentru directori, jurnaliști, avocați și psihologi, stimulând înțelepciunea și buna judecată în lumea practică.
creează noi idei pentru inventatori și scriitori. Această piatră semiprețioasă albastră te ajută în luarea deciziilor, mai ales dacă ai un rol de conducere. Cine nu are nevoie de înțelepciune în luarea deciziilor?
sporește abilitățile psihice și te va îndruma în călătoria ta spirituală.
stimulează dorința de cunoaștere, adevăr și înțelegere și ajută în procesul de învățare.
deschide și echilibrează chakra gâtului, fiind de un real ajutor în comunicare, eliminând teama de a vorbi în public.
te va învăța puterea cuvântului rostit, îmbunătățind comunicarea cu membrii familiei, cu colegii de birou și cu oamenii din jurul tău, în general.
intensifică puterea de concentrare și poate fi purtată în timp ce susții un test, pentru a te alinia la cunoștințele universale, accesibile tuturor.
benefică în special pentru integrarea subiectelor mai complexe și științifice ale învățământului superior.

Ești femeie? Atunci sigur găsești ceva ce o să-ți placă.

Atunci comandă.

  
    Elina era o mamă singură. Locuia în India împreună cu cei doi copii ai ei. Rudr și Radik. Elina lucra ca și savant la o companie mare din Mumbai. Pasiunea ei fiind tehnologia, mecanica și chimia. Putea face minuni combinandule pe toate trei. Rudr și Radik erau în clasa a doua. Copii aveau un program strict de urmat. După școală aveau cursuri de înnot dans și carate.

1. Int (casă) zi                                         1
           
                         Rudr (tocmai ce se întoarse de la școală)
Hei beto, sa  întors mama de la muncă?

                         Betovan (câinele copiilor)

Nu. Și nu mă fă să vorbesc, dădaca voastră e aici.
                        Rudra (supărat)
Credeam că am scăpat de acea bătrână stupidă.
                        Dădaca (în vârstă de 55-ani)
Rudr, tu ești?
                         Rudr
Da.
                         Dădaca (venind spre Rudr)

Unde e Radik? Veniți la masă.
                         Rudr
Radik nu a venit e la cursul de înnot… Și nu-mi este foame, es în grădină cu betovăn.
                         Dădaca
Bine, ai grijă să nu te lovești.

Rudr își arucă ghiozdanul pe canapeaua din sala mare, îl ia pe betovăn și se îndreaptă spre grădină. Gradina era un mare cu mulți copaci și plante, în mijlocul grădini era o fântână arteziană.

2 Ext (în grădină) zi.                                 2
                       Betovăn (curios)
Nu trebuia să fii cu Radik la cursul de înnot?
                       Rudr
Nu știu dacă vreau să mai fac acel curs.
                       Betovăn (dând cu laba pe ureche)
Ce vrei să spui? Știi cum reacționează Elina dacă n-o asculți.
                       Rudr (încruntat)
Știu asta. Hei ce ai? Nu mai da cu laba la ureche. O să-ți deranjezi cipul, și no să mai poți vorbi.
                     Betovăn
Și ce vrei să fac? Mă mănâncă de dimineață.
                     Rudr
Hei, uite a ajuns mama.
  Betovăn aleargă în fața mașini lătrând.
                     Elina (încruntată)
De câte ori țiam spus să nu mai alergi în fața mașini? Într-o zi no să te văd și vei ajunge direct pe lumea cealaltă . Rudr? De ce ești acasă? Nu trebuia să fii la înnot?
                      Rudr(supărat)
Eram obosit, am venit acasă. Mom de câte ori să-ți spunem că nu avem nevoie de o dadacă. Chiar de nu ești acasă, e betovăn aici și robotul de bucătărie. Dacă ne e foame avem robotul să ne servească, și Betovan ția demonstrat de multe ori ce responsabil e. Atunci de ce e nevoie de acea bătrână? Oricum nu face nimic, doar se relansează.
                        Elina (zâmbind)
Așa e Rudr. Nu avem nevoie de dadacă. Doar gândește. Ce vor spune vecini vazanduvă singuri acasă pe tine și sora ta . Nu uita… Nimeni nu știe că betovăn vorbește ca un om, datorită acelui cip. Cât despre robotul nostru, nu am vrea să-l vadă cineva. Nui așa?
                           Rudr
Dar de ce mom? De ce nu poate vorbi betovăn cu oricine? Și de ce ținem robotul Nostru ascuns de vecini?
                           Elina
Pentru că uni oameni ar face orice pentru bani. Cipul lui Betovan ar putea scoate milioane de euro. Iar uni oameni sunt în stare să și omoare pentru bani. Îi ținem ascunși pentru siguranța noastră… Une e sora ta? Ea nu a venit cu tine?
                          Rudr
Nu Radik sa dus la cursul de înnot, o va aduce șoferul. Ca de obicei.
                          Elina
Bine. Merg să văd ce face Dădaca. Când ajunge Radik să vii și tu. Pregătesc masa.
                          Rudr
OK mom.

3 Int (în casă) zi.                                   3

  Elina intra în casă, dădaca  era în sala mare se uită la un film cu roboți.
                         Elina (salută politicos)
  Bună.
                         Dădaca (sări în sus)
  Cerule ce mam speriat. Elina? când ai venit? Să știi că Rudr nu a vrut să mănânce nimic când a ajuns.
                          Elina
  Știu. Cred că e ceva la școală ce îl supăra. Altfel nu ar lipsi de la un curs….acum că sunt aici puteți pleca. Și nu uitați să veniți mâine la timp.
                          Dădaca (stresată)
  Elina, pot să-ți spun ceva? Dar te rog nu te supăra pe mine.
                          Elina
  De ce maș supăra? Știți că-mi puteți spune orice.
                        Dădaca
  Ascultă Elina, nu știu de ce, dar în fiecare zi când sunt aici, aud tot felul de voci, de și nu e nimeni în casă… Știu e o casă mare, și probabil se aude ecoul de afară. Dar nu știu de ce am senzația ciudată că e cineva prezent aici în casă. Deaceia mă gândeam să chemi preotul, pentru o slujbă de purificare a casei.
                           Elina (râzând cât de tare putea)
Ha, ha, ha, ha. Vorbești serios? Tu crezi că am fantome în casă?… Fii serioasă, știi că nu cred nici în zei, fantome, demoni sau ce or mai fi. Casa mea nu e bântuită. Poate a făcut betovăn gălăgie și ție ți sa părut altceva .
                          Dădaca (serioasă)
  Bine Elina razi cât vrei. Dar când va veni o fantomă să-ți mănânce capul. Să nu spui că nu team avertizat.
  Dădaca se ridică și pleacă supărată.

Aștept păreri.

  Salut tuturor celor care îmi vizitează blogul. Știu, e un blog slab. Asta e părerea mea. Credeam că oamenilor le place să-și dea cu părerea. Dar nu… Eu nu am primit niciun comentariu, nici o critică de și miar fi plăcut să mi se spună unde am greșit, unde greșesc. Cât de proastă e povestea mea, sau așa ceva. Poate deaceia am două povesti începute, și nici una terminată Dar să nu credeți că mă plâng. Încă nu mam dat bătută. Acum am să încep ceva nou…. Da e o nouă poveste. Am început-o deja dar încă nu am publicat-o…. Dcă e cineva interesat de continuarea celorlalte povesti, vă rog să îmi spuneți.

Aștept comentarii. Serios chiar nu vă tentează deloc, Să-mi criticați poveștile? ⛄☃️☃️☃️☃️☃️☃️☃️☃️☃️☃️❄️❄️❄️❄️☃️☃️☃️☃️☃️☃️☃️ Asta e starea mea de spirit. În sfârșit ninge. Credeam că n-o să mai vad zăpadă iarna asta.

Aștept păreri

Regele îi deschide Sarei un portal, ce o teleporta  direct la fermă. Cum o văzu fermierul se repede la Sara. Ochi îi sclipeau în cap de nervi
– Unde ai fost? Se rasti el, team cautat peste tot. Am crezut că ai pățit ceva. Ai ideie ce îngrijorat am fost?
  Sara se uită uimită la el, ea observă că era ceva schimbat la față tatălui ei. El era foarte furios. Sara nu spuse nimic, ea nu știa ce să  răspundă.
– Vorbesc cu tine. Tu chiar nu auzi? Unde ai fost? Spune ceva. De ce stai ca o statuie?… Sara. Strigă el la fată.
– Tată, ești bine? Ai devenit mov la față, și ochi tăi arată ciudat. Spuse Sara în cele din urmă.
   Fermierul încercă să se calmeze, astfel încât să revină la normal.
– Ascultă tată, mâine vom avea un musafir special. Așa că te rog, să nu-l fugărește. Te rog tată, el e foarte special pentru mine.
– Un musafir? Cine e Sara? Credeam că am  fost înțeles când țiam spus să nu-ți faci deloc prieteni.
– Te rog tată. Promitemi că vei fi politicos. Te rog.
   Fermierul fu  deacord cu Sara, dar planurile lui erau altele.
– Lasă-l să vină, căi arat eu lui. No să ese întreg de aici. Își spuse fermierul în sinea lui.
   A doua zi de dimineață Sara se pregătea de vizita regelui. Era foarte entuziasmată. Ea trebaluia toată dimineața, ca  totul să fie în ordine. Ea luă un costum și îl dete tatălui ei.
– Vrei te rog să porți costumul ăsta?
– Vri să port un costum? Dar hainele mele ce au? Spuse fermierul irascibil.
– Te rog tată, te rog. Spuse Sara încercând să-l comvingă.
    Fermierul se uită lung la Sara. El luă costumul și plecă mormaind.
– Ce noroc pe capul tă că iam făcut acea promisiune mamei tale, altfel nimeni nu ar fi îndrăznit să vină aici.
   Sara se uită după el.
– Ai spus ceva tată?
– Nu draga mea. Spuse fermierul cu un zâmbet malefic pe față…lasăl să vină o săi smulg capul su totul. Își spuse el în sinea lui.
    Nu trecu mul și musafiri veni la fermă. Erau Regele, Lion și trei gărzi regale. Ei erau cu toți îmbrăcați în haine normale astfel încât să nu ese în evidență, de sor întâlni cu cineva.
    Cum îi văzu Sara merse săi întâmpine.
-Bună. Spuse ia rușinată.
-Bună. Spuse Regele și dete s-o prindă de mână.
   Sara îl văzu pe tatăl ei venind, și trage mâna.
   Fermierul veni furios cu gânduri de război. Dar cum îl văzu pe rege pe dată și încremenit.
   Regele se apropie de fermier uimit.
-Generale? Spuse Regele.
   Fermierul ingenunche în fața regelui.
– Majestate. Spuse el.
– Ridicăte. Spuse Regele. Deci asta sa întâmplat cu marele meu general, toate creaturile știu că le este interzis să treacă prin portal. Și tu? Ai îndrăznit să trăiești aici . Ce ai de spus în apărarea ta generale?
– Iartă-mă Majestate. Eu nu știu ce ma apucat. Poți să mă pedepsești pe mine cum vrei, dar te rog cruțămi fica, ea nu are nici o vină.
– Fica? Sara e fica ta? Știam eu, știam că nu e om pe întregime. Dacă era om nu ar fi putut trece prin portal, nici măcar cu amuleta magică pe care iam dat-o. Portalul are un scut de protecție, nici un om nu poate trece de partea cealaltă… Spune-mi ce sa întâmplat? cum ai ajuns aici?  Și cum de ai o fică cu un om?
– Asta a fost greșeala  mea Majestate. Când am pierdut  războiul cu giganti. Mia fost rușine să mă întorc la palat. Atunci mam refugiat aici în lumea oamenilor. Aici am întâlnit-o pe mama Sarei, mam îndrăgostit de ia și am hotărât să rămân aici,să trăiesc ca un fermier.
– Ai fost sincer cu ia? Iai spus cine ești de fapt? Sau mai exact ce ești. Pentru că din câte miam dat seama Sara nu știe din ce familie se trage. Habar nu are cine sunt strămoși ei…

Regele întinde o mână spre vrăjitoare și o absoarbe de puteri.
– Om. Asta e cea mai bună pedeapsă pentru o vrăjitoare. Sa trăiască ca un om. Spuse una dintre creaturi.
– Să trăiască ca un om, să trăiască ca un om. Strigă mulțimea și o târâ pe vrăjitoare până la portal, și o aruncă de partea cealaltă.
   Regele își întoarce privirea și se uită la Sara.
– Nu știu cum să-ți spun asta. Spuse Regele puțin agitat… Ascultă Sara știu cât de mult te iubește Lion, dar și tu ai dovedit căl iubești pe el foarte mult, venind aici . Și nu voi nega adevărul. Chiar și eu te plac foarte mult. Întrebarea mea e. Ai vrea să rămâi aici cu noi? Știu că suntem foarte diferiți față de tine. Dar nu ai de ce să-ți faci griji. Voi avea mare grijă de tine.
  Regele o prinde tandru de mână, uitându-se în ochi ei.
– Adevărată  mea întrebare e… Ai vrea să te căsătorești cu mine?
   Sara se uită nedumerită neștiind ce să raspu dă.
– Spune da, spune da. Se auzi o voce cunoscută. Era zână.
   Sara se uită la ia zâmbind.
– Spune da. Spuse Lion, și o prinde pe Sara de mână.
    Sara se uită la rege.
-Nu știu ce să răspund… Ași vrea să pot spune da. Dar nu-l pot lăsa pe tatăl meu singur. Și nici măcar nu sunt majoră. Cum să mă căsătoresc?
– Cine spune că trebuie să fii majoră? Pentru mine ești perfectă așa cum ești. Dar dacă tu crezi că e prea devreme? Atunci bine, voi aștepta să devii majoră. Cât despre tatăl tău, nu ai de ce să-ți faci griji, voi vorbi eu cu el. Spuse Regele.
– Vei vorbi cu tata? Nu, nu se poate. Spuse Sara stresată. Nu ai ideie cum reacționează  tatăl meu, când aude de căsătoria mea.
– Dar eu știu. Spuse Lion zâmbind.
– Să înțeleg că răspunsul tău e nu? O întreabă Regele pe Sara.
– Ași vrea, chiar ași vrea să pot spune da.
– Bine atunci, vin mâine să vorbesc cu tatăl tău,despre căsătoria noastră.

– Acum că tot ești aici, nu poți pleca. Trebuie să aștepți până mâine. Spuse Regele hotărât.
– Cum dorești… majestatea ta regală. Spuse Sara supărată.
   Sara se uită la Lion.
– De ce nu ai venit? Dacă ești bine de ce nu ai venit?
– Tata nu mia dat voie. Scuze Sara, trebuie să-mi ascult tatăl.
– Înțeleg asta. Totuși, ești bine? Vreu să spun , spiritual?
– Sunt bine. Tata insistă cu antrenamentele. În rest sunt bine. Trebuie să pleci, gărzile te conduc în camera ta. Stai liniștită vin la tine în cinci minute. Șopti Lion.
   Sara zâmbi și plecă cu două dintre gărzile regale.
    La câteva minute după ce Sara ajunse în cameră Lion se duse la ia. Cum îl văzu Sara se repede și-l strânge tare în brațe.
– Ce pedeapsă crezi că va primi mătușă mea? O întreabă Lion pe Sara.
– Din câte am auzit, o să rămână fără cap.
– Asta era înainte să vorbești tu cu tatăl meu. Acum sunt sigur că sa răzgândit.
– Tu crezi că discuția mea cu regele face vrio diferență? Eu nu cred asta. Oricum, mulțumesc de ajutor.
– Ajutor? Despre ce vorbești? Nu team ajutat cu nimic. Spuse băiatul mirat.
– Asta crezi tu. Cine mia spus de portal? Sau de floarea roșie?
– Așa e team ajutat. Dar de ce trebuia să vii aici? Ai ideie cât de periculos e pentru tine?
– Păi… Mam descurcat, oarecum. Ascultă. Am întâlnit două fete. Adică vroiam să spun creaturi. Sunt ciudate dar și prietenoase. La început credeam că o să mă mănânce. Dar apoi liam spus adevărul.
-Ce adevăr?
– Știi tu… Cum că sunt om.
– Te referi la zână însângerată, și femeia șarpe? Spuse Lion zâmbind.
-Dar tu de unde știi? Îl întreabă Sara nedumerită.
-Eu și tata team urmărit de când ai trecut prin portal.
-Glumești? Cum mati urmărit? Doar nu prin bolul de apă?
   Lion se uită la Sara zâmbind. Cei doi stătură mult de vorbă. Glumea și zâmbeau amândoi. A doua zi se adună multe creaturi în curtea palatului, pentru a asista la decapitarea vrăjitoarei. Cinci gărzi o aduceau legată în lanțuri. Gărzile o așeză în locul unde urma să fie decapitată.
– Să moară vrăjitoarea, să moară vrăjitoarea. Strigă mulțimea.
   Când călăul urma săi taie capul Regele se ridică în picioare și ridică o mână în sus.
– Opriți-vă. Spuse el. Aseară am avut o discuție cu cineva. Acea femeie mia reamintit că viața unei persoane, nui aparține doar acelei persoane. Ci viata unei persoane aparține mai degrabă părinților, fraților, surorilor, și tuturor celor dragi. Părinți mei nu au greșit cu nimic. Atunci de ce sai pedepsesc? Eu sunt rege, nu pot fi nedrept cu nimeni. Deaceia prințesa își va primi pedeapsa. Dar va fi o pedeapsă numai pentru ea. Puterile de vrăjitoare ale prințesei îi vor fi luate și va fi exilată în lumea oamenilor, va trăi acolo ca un om de rând, și nu va spune nimănui niciodată de unde vine și cine a fost. Asta e pedeapsa ei. Spuse Regele hotărât…

– Îmi puteți face o armură?– Da putem. Vera îți face armura. Dar cum te vei descurca singură?– Nu vă faceți griji pentru mine, voi fi bine.   Vera începu să lucreze la armura Sarei. Nui luă mult timp s-o termine. Când armura fu gata, fetele o ajută pe Sara s-o îmbrace. Apoi Sara porni spre […]

Sara și puiul de demon 11

– Asta e tot ce mai lipse. Să mai scoată și flăcări pe nas. Nu sun suficient de periculoși și așa?
– Uite acolo e palatul. Spuse Cora. În curtea palatului va fi decapitata vrăjitoarea mâine.
– Și ce vom face până mâine? Întreabă Sara. Eu trebuie să ajung la Lion. Sunt îngrijorată pentru el.
– Dar nai de ce. Spuse zână. Lion e în siguranță cu regele.
– Dacă e așa? De ce na venit în pădure? Cum nea fost înțelegerea?
– Poate Regele nu la lăsat sa ese, având în vedere ce sa întâmplat data trecută. Oricum Lion nu are voie să părăsească palatul fără gărzile regale.
– Gărzile regale… asta e. Dacă arat ca una din gărzile regale voi putea ajunge la Lion, foarte ușor.
– Cu armura putem rezolva noi.spuse Vera. Eu pot face o armură cu magia mea. Dar cum te vei descurca? Armura e foarte grea și nici nu cunoști palatul. Cum vei ajunge tu la prințul Lion?

– Lai ajutat? Tu? Un om?. Cum ar putea un om să ajute un demon? Demoni sunt creaturi foarte puternice.
    Cora se uită cu ochi aprinși la Sara.
– Doar nu ai degând să-mi iei sângele? Așa e? Spuse Sara stresată.
– Bineînțeles că nu, nu am gustlat niciodată sângele uman. Doar am auzit zvonuri. Cum că ar fi foarte bun.
– Glumești? Nu e bun deloc. E scârbos și sărat la gust. Crede-mă.
– Țiai gustat propriul sânge?
– Nu e așa. Mam lovit într-o zi și am băgat degetul în gură. Crede-mă e foarte scârbos.
– Chiar de nar fi. Tot nu ția-și  face nimic. Ai protecția regelui. Acel medalion indică faptul că ești protejată de rege. Nicio creatură din regat nu ar îndrăzni să-ți facă rău.
– Asta e bine de știut. Spuse Sara încantată
– Nu fi prea încantată, spuse zână. Mai sunt și creaturi care îl sfidează pe rege, ar face orice să-l facă să sufere. Dacă acele creaturi ar afla că ești protejata de rege tear omorâ doar săi facă lui în ciudă.cum ar fi Dina, sora lui. Apropo, cum ai oprit tu un simplu om. Cea mai puternică vrăjitoare din ținut?
-Lion mia spus cum s-o opresc. El mia spus care e slăbiciunea ei.
– Care e? Întrebă Cora curioasă.
– Apa sfințită (aghiazma). Apa sfințită a oprit-o să nu intre în fermă tatălui meu.
– Frmă? La ferma ta sunt și oi? Întreabă zână entuziasmată.
– Da am… Oi, vaci, capre, purcei multe păsări…. De aceia se numește fermă.
– Bine, bine. Dacă te ajutam sa ajungi la Lion… Îmi aduci și mie o oaie? Am auzit că sunt foarte bune .
– E adevărat. Pastrama de oaie e foarte bună. Și dacă pot s-o trec prin portal atunci o să-ți aduc.
– Dacă ei îi aduci o oaie? Vreau și eu ceva.
– Ce anume?
-Vreu un cățel.
– Cățel? Voi nu aveți nici măcar căței?
– avem multe feluri de animale. Dar sunt diferite de cele din lumea voastră.
– Pai și ce fel de animale aveți voi?
– Avem dragoni, dinozauri, crocodili…
– Și la noi sunt crocodili, sunt foarte periculoși.
– Serios? Și ai voștri scot foc pe nas?…

– Dar oameni? Cum credeți că sunt oameni? Întreabă Sara.
– Cum să fie? Delicioși. Spuse femeia șarpe. Am auzit că sângele lor e foarte dulce.
   Sara începu să tremure.
– Uite satul. Spuse zână și artă cu m aâna  într-o direcție. Trebuie să trecem prin sat apoi ajungem, aproape de castel.
– Vom avea mult de mers până la castel? Întreabă Sara.
– E ceva de mers. Dar pentru mine nu e o problemă, doar am aripi. Și nici pentru Cora nu e o problemă. Dar tu? Tu ce ești mai exact? Eu sunt zână, Cora e pe jumătate șarpe, și tu ce ești? Ești cumva vrăjitoare.
– vrăjitoare…. M da sunt, un fel de vrăjitoare.
– Ce vrei să spui? Se miră Cora. Cum adică un fel. Ori ești, ori nu ești?
– Bine sunt. Mama mea a fost vrăjitoare, dar eu nu iam moștenit puterile.
– Pai și tatăl tău?
– Nu știu. Nu știu ce e tata, sau ce a fost. Le  minți Sara pe cele două.
   Și din una în alta ajunse în sat, era un sat ciudat pentru Sara. Ea nu mai văzu niciodată asa ceva. Spiriduși ce conduceau o brutărie. Vrăjitoare la tarabe cu bijuterii, giganti constructori. Toată lumea munceau în felul lor. Cu toți erau puși în mișcare. Dar mai marei fu surprinderea când îi văzu pe prichindei. Copii de creaturi ce jucau jocuri pe o alee.
– Pari surprinsă. De parcă nu ai mai întrat în sat niciodată.
– Sunt surprinsă. Spuse Sara încercând să fie sinceră.
– Ce vrei sa spui? Tu nu ai trăit în sat. Te porți de parcă ai fi fost crescuta la palat.
– Nu e adevărat. Am crescut la fermă. Doar eu și tata.
– Tatăl tău? Nu spuneai că nu lai cunoscut? Se miră cele două.
-Am mințit. Spuse Sara cu capul în pământ. Am venit aici pentru Lion. Credeam că dacă vă spun adevărul mă veți servi la cină.
– La cină? Drept cine ne crezi. Tu chiar nu ști regulile. Creaturile nu se devorează între ele.
– Mi-a spus Lion despre asta. Bunicul lui a fost omorât de rege, pentru că a devorat o zână.
– Așa e. Spuse zână. Aripile noastre accelerează puterile unui demon. Dar tu de ce credeai că noi te vom devora.
– Pentru că sunt om. Șopti Sara.
– Ce Ai înnebunit? Nu poți fi om. Oameni nu pot trece prin portal. Ei nu au magie.
– Așa e. Dar am un obiect magic. Un medalion. Regele mi la dat, pentru că lam ajutat pe Lion să scape de mătușă lui. Regele spune că voi fi protejată, în cazul în care acea femeie, o să încerce să se răzbune pe mine .
– Stai tu ești cea care la salvat pe prinț? Spuse Cora.
– Nu lam salvat. Doar lam ajutat…

Sara văzu că Lion nu mai vine, începu să se îngrijoreze pentru el.
– Să merg oare? Își spuse ia. Lion mia spus cum se întra în lumea lui. Dar și ce periculos este… Nu am ce să fac, Lion e prietenul meu, e copil, e foarte mic, nu-l pot lăsa cu acea vrăjitoare.
Spuse ia stresată. Și merge în direcția celor doi copaci bătrâni de care îi spusese Lion. Sara se apropie de copaci stresată, neștiind ce să facă, ea pași cu un picior între cei doi copaci, și că prin magie piciorul fetei dispăru. Ea trage piciorul înapoi speriată.
– Vai de mine… Vai de mine. Ce e asta? Bine, bine… Sunt calmă, sunt calmă.
   La palat Regele se amuza.
– Lion! Vino aici, vreau să vezi ceva. Spune el zâmbind.
– Ce e tată?
     Regele îl pune pe Lion să se uite într-un vas mare cu apă. Ce proiecta imagini cu Sara.
– Erai sigur că acea fată va veni? Privește aici. Îi este frică și să treacă prin portal, cum crezi tu că va trece de creaturi, sau de gărzile mele.
– Poți să razi cât vrei. Știu sigur că va veni. Spuse Lion supărat.
   Între timp Sara își adună curajul și trecu prin portal. De partea cealaltă, pădurea dispăru ramase doar o priveliște înverzit și cei doi copaci bătrâni. Copaci nu erau deloc verzi erau uscați. Sara se uită în jur și nu vede pe nimeni.
-Nu e nimeni. Asta e bine, cum ar fi să intalnesc un vampir, sau vârcolac? Ce toată sunt mă speri singura. Bine ce e de făcut? Mai întâi să caut floarea care îmi ascunde mirosul. Apoi satul. Cât de greu poate fi să găsesc o floare roșie?
   Sara se uită de jur împrejur, dar nu vede nici o floare roșie.
– Hm, Lion spunea că florile sunt aproape de portal, trebuie să fie aici. Rosu, rosu, unde e oare… Aha, uităte.
   Spuse ea încântată. Sara ridică floarea de jos și o miroase.
– Iu, miroasă foarte urât. Chiar trebuie să o mănânc?
   În timp ce Sara se strâmbă la floare, ea observă două creaturi ce se apropiau de ia.  Speriată, nu mai sta deloc pe gânduri și-și îndeasă floarea în gură. Cele două creaturi erau o zână și o femeie cu coada de șarpe.
– Șarpe? Nu, nu, nu. Urăsc șerpi. Își șopti Sara. Ce să fac? Ceo să mă fac? Oare mirosul meu de om a dispărut?
– Bună. Spuse zână politicoasă
   Sara ramase cu gura căscată de uimire. Nu era o zână ca în poveștile pentru copii de care auzi ea. Zână aceasta avea dinți ascuțiți ca de vampir și unchiile lungi de vrăjitoare, aripile ei erau negre și parul ciufulit în cap.
– Ce zână e asta? Spuse Sara în gândul ei.
– Ce sa întâmplat? Ai înghițit o broască? Spuse femeia șarpe văzând că Sara nu răspunde.
– Eu.. Nu… De ce să înghit broaște?
– Atunci nu ști să saluți? Spuse zână irascibilă.
   Regele încă o urmarea pe Sara.
– Lion, prietena ta șia făcut cunoștințe. E o zână însângerată și o femeie șarpe. Spuse el zâmbind.
   Lion se grăbi să vadă ce se întâmplă.
– De ce faci asta tată. Dacă vrei să te căsătorești cu ea, înseamnă că și tu o placi. Atunci de ce o chinui.
– Ai dreptate Lion o plac. Dar ăsta  e un motiv să mă căsătoresc cu ea? Nu uita sunt rege. Cum să mă căsătoresc cu o femeie căreia îi este frică de poporul meu. Soția mea va deveni regină peste ținut. Regatul nu are nevoie de o regină slabă, fricoadă.
– Sara nu e fricoadă. Ea a înfruntato pe mătușa mea. Nu uita asta. Va veni.
    Între timp Sara încerca din răsputeri să-și învingă frica.
– Ce faci aici? De ce te învârti pe lângă portal? Se rasti la ia zână. Tu nu știi că nici o creatură nu are voie să treacă prin portal.
– Portal… Eu… Nu… De ce a-și vrea să trec prin portal? De fapt a-și vrea să ajung la palat. Varul meu lucrează acolo. Mă puteți ajuta?
– Sigur. Și noi mergem la palat. Sora regelui va fi decapitată mâine în zori.
– Soră regelui? De ce?
– De ce? Cum adică de ce? Spuse femeia șarpe. Pentru că la răpit pe printul Lion, și la vândut unui circ ambulant, în lumea oamenilor.
– A.. Lumea oamenilor! Ce paradis. Spuse zână cu zâmbetul pe față și ochi sclipitori în cap.
– De ce crezi că lumea oamenilor e un paradis? O întrebă Sara curioasă.
– De ce? Pentru oameni cresc oi. Îți vine să crezi oi.
– Nu o baga în seamă, Vera e înnebunită după carnea de oi. Spuse femeia șarpe.
  Sara răsuflă ușurată, crezând că zâna o să răspundă altceva.
– Dar oameni? Întrebă Sara. Cum credeti că sunt oameni?…

A doua zi Lion dă să ese din palat…
– Unde crezi că pleci? Îl întreabă Regele.
– Iam promis Sarei că merg să o văd astăzi. Spuse Lion.
– Te referi la înțelegerea voastră?
– Știi despre asta? Se arată  Lion surprins.
– Ce se întâmplă cu tine Lion? Cât timp ai petrecut în lumea oamenilor? Ai uitat de rădăcinile noastre? Se rasti Regele la el. Uiți că noi avem puteri supraomenești? De ce nu le mai folosești? Bine răspunde-mi la asta. Când Țiai folosit puterile ultima dată?
– Am făcut-o… Miam folosit puterile de multe ori, când eram cu Sara.
– Serios? Atunci dovedeștio.Transformate într-un rinofant.
– Rinofant? Ce e acela? Se mira Lion.
– Lion. Se rasti Regele. La ce anume lucram noi înainte sa plec? Cum ai putut uita de antrenamente. Ce e în neregulă cu tine?
– Îmi pare rău tată. Te rog lasă-mă sa plec. Promit să mă antrenez când mă voi întoarce.
– Nu pleci nicăieri. Mergi chiar acum la antrenamente.
– Dar tată dacă nu mă duc… Dacă nu mă duc Sara o să creadă că am pățit ceva, și o să vină ea aici, să mă caute.
– Cum o să facă asta? Spuse Regele în timp ce se așeză pe tronul regal. Ea nu știe nimic despre portalul magic din pădure, și chiar de ar ști. Nu are puteri magice, nu-l poate folosi.
– Așa crezi tu.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Sara știe de portal, și poate să treacă prin el, datorită medalonului magic pe care i lai dat tu.
– Nar îndrăzni. Nu iai spus că unele creaturi din lumea asta, sunt obsedate de sângele și carnea de om?
– Iam spus asta. Și iam mai spus și cum ar putea trece neobservată de acele creaturi. Cum să-și ascundă mirosul de om… Înțelege majestate Sara va veni aici dacă nu merg astăzi în pădure.
– Vom vedea. Spuse Regele sceptic. Bine sa spunem că va trece de portal, și de creaturile însângerate din lumea asta. Dar cum va trece de gărzile mele? Cum va ajunge la tine? Nu uita ești un prinț.
– Va veni tată, sunt sigur. Sara o să vină.
– Îți place atât de mult de acea fată? Ești sigur că ia te iubește atât de mult, încât e în stare să-și riște propria viață pentru tine?
– Da sunt sigur. Spuse Lion hotărât. Sunt sigur de asta, Sara o sa vină. Vei vedea.
– OK. Ce spui de asta. Dacă Sara va veni aici. Fix aici în sala tronului. Atunci eu personal o s-o incoronez ca regină a ținutului nostru.
– Te vei căsători cu ea? Se arată Lion foarte entuziasmat.
– Dacă va accepta…atunci da.
– Va veni tată, sigur va veni, o să vezi. Spuse Lion agitat.

Trecu aproape o lună de când Lion locuia cu Sara…Era o zi obișnuită ca oricare alta. Sara se trezi de dimineață să-și ajute tatăl la treburi, în timp ce Lion se transforma în tot felul de animale, și se ținea scai de ia. El lua forma unei maimuțici. Un cățel, o pisica, un șoricel, sau alt animal familiar, astfel încât fermierul să nu bănuiască nimic. Într-una din zile, Lion observă că domul care îl ținea în siguranță, sa spart. El îi faci semn Sarei să-l urmeze. Lion se transforma înapoi în băiețel.
– Vezi asta Sara? Vezi?
– Ce e Lion? Nu vad nimic neobișnuit. De ce ești atât de speriat.
– Tu chiar nu vezi? Sa spart domul. Cineva a spart domul de aghiazmă. Spuse Lion tremurând. Tem văzut cu ochi mei când ai făcut cercul. Atunci cum sa spart? Cine să-l fi spart?
– Calmează-te Lion. Fac altul chiar acum.
   Dar nu apuca Sara bine de vorbit, că înspre ei se și  repezi un șarpe cu viteza vântului, și nu era orice șarpe, era un anaconda uriaș. El se ridică deasupra capului Sarei și dădu s-o înghită cu totul.
– Oprește-te. Striga Lion. Oprește-te te rog. Și se puse în fața Sarei.
    Sara era înmărmurită. Ea nu se mișcă deoc, șarpele a hipnotizato. Lion ingenunghe  în fața șarpelui și-l rugă săi dea drumul fetei.
– Te rog, te rog. Dai drumul. Nu poți fi atât de egoist. Sara e cea care ma salvat de mătușă. Ea a făcut acel dom pe care tu lai spart. A făcut domul ca mătușă mea să nu poată intra.
   Atunci Lion începu săi povestească cum mătușă lui îl ținu flamand și îl va du unui circ ambulant… Șarpele își schimba forma și în fața Sarei nu mai era un șarpe era Regele demon în persoană. El se uita profund în ochi fetei și ea își reveni în simțiri.
   Sara îl prinde de mână pe Lion tremurând de spaimă.
– Cine e Lion? Îl cunoști? Îi șopti ea.
– Lion? Tu i te adresezi pe nume unui prinț? Părinți tai nu teau învățat chiar nimic? Se rasti Regele la ea. Ai noroc că lai ținut în siguranță pana acum. Altfel teși  fi învățat eu cum să i te adresezi unui prinț.
– Încetează tată o sperii. Spuse Lion cu un zâmbet larg pe față.
    Fermierul îi observă pe cei trei de la distanță. Și merse să vadă cine sunt străini cei i calcase proprietatea.
– Sara. Cine sunt cei doi? Nu iam mai văzut pana acum.
   Sara se uită lung la tatăl ei. Ea  nu știa ce sai răspundă.
– Ei bine… Ei sunt… Vreau sa spun… Nu sunt din sat. Sunt veniți de la oraș. Ai venit în vizita la o rudâ, și sau rătăcit. Cautau îndrumare .
– Pai bine. Unde vreți să ajungeți? Întreabă fermierul politicos.
– La primărie. Spuse Lion. Eu și tata am venit la primar. Sara are dreptate, neam rătăcit.
– Bine atunci. Eu am multe treburi de terminat. Dar vă poate conduce Sara pana acolo. Dacă vreți?
– Sigur. Spuse Lion incantat.
– Ajutăi tu draga mea. E mult de mers până acolo, e posibil să se mai rătăcească o dată.
– Bine tată. Spuse Sara și plecă cu cei doi.
   Sara se uită la Lion, și nu știa dacă să-l întrebe  sau nu.
– Ce ai Sara? O intră Lion. Pare că ai vrea să mă întrebi ceva.
– Nu e nimic. Doar că tatăl meu a fost foarte politicos cu voi. Tatăl tău la hipnotizat și pe el?
– Nu fi ridicolă spuse Regele. De ce a-și face asta?

Regele îi întinse Sarei un medalion. Era un lănțișor de aur cu un medalion.
– Uite îmi cunosc sora mai bine ca oricine. Sigur o să încerce să se răzbune pe tine, pentru că lai ajutat pe Lion și iai stricat planurile, ia medalion acesta. Nu e un medalion obișnuit. Atâta timp cât îl vei purta vei fi ascunsa de ochi surori mele. Vei fi imvizibilă pentru ea. Nu uita. Dacă vrei să ramai în viată. Poarta acest medalion.
   Sara se uită urat la rege . Și nui spuse nimic. Ea a luat lănțișorul, și la pus în jurul gatului , după care îl trăge pe Lion deoparte să vorbească cu el.
– Ești sigur că e tatăl tău? Dacă e un truc pus la cale de mătușă ta?  Spuse  îngrijorată.
– Ce vrei să spui? E tata. Spuse Lion sigur pe el.
– Bine, dar eu tot am îndoielile mele. Ce spui de asta? Vimo mâine în pădure unde ne întâlneam de obicei. Dacă vei veni, înseamnă că e cu adevărat tatăl tău. Dar dacă nu vei veni, înseamnă că eu am dreptate, și tu ai probleme. Atunci voi veni să te caut. Bine?
– OK Sara. Voi veni mâine doar să-ți dovedesc că te înșeli. Spuse Lion
    Lion și Regele plecă spre pădure. În pădure era un portal secret de care știa doar câteva creaturi importante . Sara se îndreptă și ea spre casă îngândurată.
– Oare am făcut bine că lam lăsat să plece? Se întrebă ea . Nu știu de ce am un sentiment neplăcut în legătură cu asta. Ori e faptul  că nu-mi place pentru că  Lion trebuie să plece.

Derec își luă rămas bun de la Sara și plecă mulțumit. Lion era transformat într-un  șoricel și ascun în buzunarul Sarei, el auzi toată comversatia celor doi. După ce plecă Derec. Lion eși din buzunarul fetei și reveni la înfățișarea lui de băiețel.
– Să nu ai încredere în el Sara. O atenționă Lion. Acel bărbat are gânduri rele, nu doar că lam auzit dar lam și văzut. Ochi lui sunt întunecați. Știi cum se spune. Că ochi unui om sunt oglinda către suflet. Dacă ochi îi  sunt întunecați, asta înseamnă că are și sufletul întunecat.
– Oau Lion. De și ești așa mic, ești foarte înțelept. De unde scoți toate cuvintele astea pompoase?
– Nu sunt pompoase. Asta e adevărat, bunica mia spus, să nu am niciodată încredere, în cei cu ochi întunecați.
– Ai o bunică?… Și un bunic?
– Nu am doar o bunică. Pe bunicul la omorât tatăl meu. Pentru că a devorat o zână.
– O zână? Bine acum mai făcut curioasă. Cum e de fapt lumea ta?
– Ai vrea să vezi? O întreabă Lion entuziasmat.
– Poți să-mi arăți? Cum?
– Simplu. Îți pot arata imagini într-un vas cu apă.
– Ca vrăjitoarele?
– Da ca vrăjitoarele. Știi străbunica  mea a fost vrăjitoare. Deci noi demoni putem face vrăji la fel ca și vrăjitoarele.
– Bine îți aduc un bol mare cu apă. Deabea aștept să văd.
    Sara se grăbi șii aduce lui Lion un bol mare cu apă. Lion se apropie de bol. Pu e mâinile deasupra bolului și spune niște cuvine magice în gândul lui . În apă aparu o imagine cu castelul. Era un castel uriaș cu multe gărzi cel păzeau. Avea gărzi la fiecare ușă, poartă și colț a castelului. Castelul era înconjurat de o gradină uriașă, cu tot felul de plante și copaci nemaivăzut de Sara.
– Oau! Se mira fata. Nu am mai văzut așa ceva niciodată. E minunat.
– Stai să vezi satul. Spuse Lion.
     Și în apă aparu alta imagine. Era din sat Lion îi arată Sarei brutăria, magazinul de haine,casele spiridușilor ,ținutul zânelor ,si multe alte minunății.
– Toate astea sunt reale? Întreabă Sara surprinsă.
– Da Sara. Totul e real.
– Nu Lion. Vroiam să spun dacă chiar se întâmplă în acest moment ceia ce miai arătat. Ca de exemplu în castel era un spiriduș. Și în sat brutarul tocmai scotea pâinea de la cuptor.
– Da Sara. Spiridușul e servitor regal. Și brutarul are pâine caldă. Spuse Lion. Dar de ce întrebi?
– Uite Lion, Dacă poți vedea ce se întâmplă în lumea ta, în fiecare secundă. Nu poți vedea și ce face tatăl tău ?
– Cum de nu mam gândit la asta? Pot face asta Sara. Am fost atât de stresat încât nu mam gândit la așa ceva.
   Nici nu termina bine de vorbi, și Lion își pune din nou mâinile deasupra bolului, rostește cuvintele știute doar de el. În apă aparu imaginea unor giganti uriași ce se luptau cu armata regelui.
– Vezi Sara? Cu cine se lupta tatăl meu. Cu armata giganților.
– Dar Lion, sunt uriași! Acum înțeleg de ce mătușă ta e sigură că tatăl tău o sa piardă războiul.
– Sunt uriași Sara. Asta e puterea lor. Stai să-l găsesc pe tata.
    Lion muta imaginile în dreapta și în stânga, dar nu dădu deloc de tatăl lui.
– Nu e, nu e Sara. Tatăl meu nu e. Spuse băiatul speriat. Dacă a murit?
– Calmează-te Lion. Încearcă Sara să-l conseze. Mai caută, nu are cum să fie mort. Gândește. Războiul se termină odată cu moartea regelui. Dacă războiul nu sa terminat înseamnă că Regele nu e mort.
– Ai dreptate. Cum de nu mam gândit. Dacă nu am dat de el înseamnă că protejat. Vrăjile nu-l pot găsi .
   Lion se mai liniști. Apoi cei doi eși afara și începu să termine treburile pe la animale. Lion o întreba pe Sara în timp ce munceau.
– Ce ai degând să faci cu balul? Vei merge ?
   Sara se uită lung la Lion șii zâmbi.
– Am încredere în tine Lion. Dacă tu spui că nu e bine să merg. Atunci nu voi merge.
   Timpul trecea Sara și Lion se înțelegeau de minune. Sara îl ținea ascuns pe Lion de fermier, și nu uita niciodată ca în fiecare dimineață, să reînnoiască cercul de aghiazmă din jurul fermei.

Sara ramase înmărmurit de cele văzute .
– E real? E real Lion… ceia ce tocmai am văzut?
– Da Sara, aceia e mătușă mea. Spuse copilul supărat. Ai auzit? Ai auzit ce tocmai a spus ? Tata no să se întoarcă niciodată.
– Părea foarte sigura de asta! Crezi că a făcut ea ceva? Îl întreabă Sara pe Lion.
– Ce ar putea sai facă? Nimeni nu se compara cu tatăl meu. Nu e creatură mai puternică de cât el. Știi Sara nici măcar apa asta nu lar putea opri pe tata, atât de puternic este.
– Bine Lion, te cred… Acum vino să mănânci.
   Cei doi plecară, Sara intră în bucătărie. Acolo era tatăl ei.
– Bună dimineața tată. Spuse Sara.
– Bună și ție draga mea. Spuse bărbatul. Ascultă Sara, eu trebuie sa merg în sat am câteva lucruri de cumpărat. Așa că te rog pe tine să  termini ce mai e de făcut.
-Bine tată. Spuse fata.
-Mă întorc pe la ora prânzului. Te rog să ai grija de tine, și fii atenta la capcanele din jur. O atentionă fermierul pe Sara.
– Nu-ți griji pentru mine tată. Mergi liniștit. Spuse Sara zâmbind.
   Fernierul plecă cu treburile lui lăsând-o pe Sara singura acasă. Sașa credea el.
– Lion vino la micul dejun. Îl striga Sara pe Lion.
– Credeam că n-o să mai mănânc azi. Spuse băiatul.
    El se așeză la masă și începu să mănânce. Dar nu ca ultima data, de data aceasta era manierat și ordonat, asemeni unui prinț.
– Impresionant. Spuse Sara. Ce se întâmplă? Azi ești foarte ordonat.
– Eu mereu sunt ordonat. Doar sunt prinț. Spuse băiatul cu un zâmbet pe față.
– Scuzele mele majestatea. Spuse Sara aplecanduși   capul în semn de respect.
– Ha. Razi cât vrei, e adevărat sunt prinț. Spuse Lion irascibil.
– OK, ok, ai dreptate…auzi și tu? Parcă ar fi cineva. Cred că a scăpat vreun animal. Merg să verific. Tu așteaptă aici Lion.
– Stai Sara. Nu e niciun animal, e om.
– Om? Ești sigur?
– Uiți cumva că am puteri magice? Îți  spu  e om, îl simt.
– Bine atunci, merg să văd cine e, și ce vrea.
   Sara ese afară să vadă cine o vizitează. Era un bărbat din sat, cam de vârstă ei. Era fiul primarului Derec.
– Tu? Ce faci aici? Dacă ai venit să vorbești cu tata, el e plecat în sat.
– Bună Sara. Spuse bărbatul. De fap e bine că tatăl tău nu e aici, am venit să vorbesc cu tine.
– Cu mine? Spuse fata surprinsă.
– Da. Știi, mâine seară se dă un bal mascat am venit să te imvit. Ve veni la bal? Spuse barbatul timid.
– Un bal mascat? Nu știam de el. Ei bine… Îmi voi întreba tatăl. Dacă el îmi dă voie, voi veni.
– OK, uite țiam adus un costum. Sigur o să-ți vină.
– un costum pentru mine? Ce e?
– Evident, un costum de prințesă. Spuse bărbatul zâmbind.
– Mulțumesc. Spuse Sara. Și lua costumul de la el…

Fermierul da din cap aprobator. În timp ce Sara se grăbi să vadă ce face Lion. Avea multe întrebări pentru el.
– Aveai dreptate Lion. Spuse Sara stresată. Era o femeie și un bărbat, femeia spunea că e mama ta. Ai ideie cine sunt cei doi?
– Da Sara. Era mătușa mea și proprietarul circului. Ei doi ar face orice să mă prindă . Dacă eu voi muri mătușă mea ar deveni regină peste ținutul creaturilor. Cât despre directorul circului… Dacă mă prinde, voi deveni noua lui atracție principală. Acum înțelegi Sara?
– Da Lion. Dar nu uita de tatăl tău. Când se va întoarce mătușa  ta nu va mai avea atâta autoritate. Nui așa?
– Așa e Sara… Dar mătușa e sigură că el no să se mai întoarcă niciodată. Deaceia mă torturează… Bine acum mor de foame. Ce mâncăm?
– Tu să-mi spui. Eu nu știu ce mănâncă demoni… Sau copii lor.
– Crede-mă, nici nai vrea să afli asta. Spuse Lion.
– Bine Lion! Dar tot trebuie să mănânci ceva. Tu mănânci mâncare gătită?
– Doar nu suntem animale! Nornal că mâncăm mâncare gătită. Ascultă Sara, înainte de asta, va trebui să facem ceva.
– Ce anume? Întreabă Sara.
– Știi apa aceia sfințită, pe care o folosesc oameni, să alunge spiritele rele?
– Te referi la aghiazmă? Ce e cu ea?
– Ei bine. Ca și mine mătușă mea se poate transforma în animale. Ea poate veni aici în orice moment. Și tu nu est suficient de puternică pentru a te lupta cu ea. Avem nevoie de apa aceia.
– Bine Lion, am aghiazmă în casă. Dar asta n-o să-ți facă rău și ție?
– Nu dacă n-o ating. Spuse băiatul.
– Bine, cum  s-o  folosim?
– Simplu. Vei înconjura toată fermă cu acea apă, în felul acesta eu nu voi putea eși din fermă și mătușa nu poate intra.
– OK așa am să fac. Vii cu mine?
– Bine vin. Dar ține  minte nu trebuie să apropii apa de mine.
    Atunci Lion se transformă într-o veveriță și se ținea după Sara. Sara luă o sticlă mare de aghiazmă, și începu să facă o dungă umedă, de jur împrejurul fermei. Sara mai avea cam un metru de mers, pentru a încheia cercul, când în fața ei aparu ca din senin aceiași femeie ce o vizită dis-de-dimineață.
– Grăbește-te Sara, grăbește-te. Strigă Lion. Nu uita Sara, nici unul dintre noi  nu e suficient de puternic pentru a se lupta cu ea.
   Sara nu stătu deloc pe gânduri și se grăbi să închidă cercul. Femeia se transformă într-un șarpe și se repede la Sara. Dar Sara era deja înăuntrul cercului, femeia dă să intre dar cum pune piciorul pe dunga de aghiazmă se arde la picior. Ea sari în sus de durere.
– Ce e asta? Strigă ea.
     Și încearcă din nou. Dar inzadar cum dădu să între se izbi ca de un zid invizibil.
– Cum ai făcut asta? O întreabă femeia pe Sara. Cum ai reușit să mă oprești? Tu ai fost așa e? Tu lai luat pe Lion? Ascultă copilă, asta n-o  să mă oprească prea mult timp. Voi găsi o soluție, și atunci nimeni nu te poate salva de mine. Încă mai e timp, dămil pe Lion și no să-ți fac nimic ție. Îți promit.
– Serios! Ea spunemi promisiunile unui demon valorează ceva? Spuse Sara
– Demon? Ha. Ce te face să crezi că sunt demon? Și tu nu știi că demoni trăiesc doar în basmele pentru copii?
   Lângă Sara stătea Lion, el se transformă înapoi în băiețel și se uită urat la mătușă lui.
– Lion, dragul meu copil. De câte ori țiam spus să stai departe de oameni? Spuse femeia cu lacrimi de crocodil. Uite dragul meu copil fără minte, acum te transformat în animaluțul ei.
– Încetează mătușă. Se răsti Lion la ea. Sara no asculta. E malefică, îți spun e malefică.
– Nu o voi crede Lion. Încercă Sara să-l liniștească pe băiat.
– Ascultă mătușă, așa cum tu țiai  făcut un aliat tot la fel și eu Miam făcut o prietenă, ce mă va tine în siguranță, până se întoarce tatăl meu.
– Tatăl tău? Ha, ha, ha, începu femeia a râde. Eați gândul băiete, tatăl tău nu se va mai întoarce niciodată. Cât despre tine… De data asta, n-o să te mai vând circului ambulant. O să te fac bucăți cu mâinile mele. Spuse femeia furioasă. Apoi se întoarce cu spatele se transformă într-o cioară  și-și ia zborul…

   La marginea unui sat se afla o fermă. În fermă locuiau doar fernierul. Un om de șaizeci și ceva de ani. El era ursuz și nui plăcea deloc vizitatori. Și fica lui Sara. Sara era o fată frumoasă, blândă și harnică, ei îi plăceau foarte mult animalele. În fermă erau nenumărate animale. vaci, boi, capre, purcei, un măgăruș…Și foarte nulte păsări. Găini, curci, struți… Ferma era vecină cu o pădure dseasă și misterioasă. În ultima lună se întâmplau  lucruri străini la fermă. În fiecare dimineață fermierul găsea cotletele descuiate și nici urmă de ouă. Iar vacile nui mai dădeau deloc lapte dimineața. Fermierul mulgea câte o găleată plină de lapte seara, iar dimineața nici un strop. De parcă le mulgea cineva. Într-o dimineață se gândei și mormăi de unul singur. Sara îl văzu si merse săi vorbească.

-Ce sa întâmplat tată? Ești bine?

-Nu sunt…Nu sunt bine deloc. Uităte și tu de câteva săptămâni nu am luat niciun ou de la păsări, și ce să mai spun de vaci, nu dau deloc lapte dimineața, de parcă lear mulge cineva.

-Crezi tată? Cine ar îndrăzni să treacă de câinele nostru Arcan. Nu uita. Arcan nu suportă deloc străini.

-Așa e dragă. Dar niciun animal nu ar putea face atâtea pagube. Sigur e vorba de un hoț, deaceia voi pune capcane peste tot. Sigur îl vom prinde când va veni la furat.

-Hoti? Fii serios tată. Dacă ar fi vreun hoț de ce ar fura doar ouă și lapte?
-Atunci cine ar face asta? Zi și tu? Nu e o pagubă minoră.
-Ai dreptate…Fie fă cum vrei, atâta timp cât nu sunt rănite animalele, poți pune capcane. Poate e vrin animal ciudat din pădure.
   Zis și făcut. Fermierul se apucă de treabă, el puse capcane în apropierea cotetelor, dar și în apropierea gradului. Să fie sigur că-l va prinde. El o avertiză pe Sara cu privire la zonele periculoase ca ea să nu se rănească. A doua zi de dimineață fermierul își dete seama că hoțul nu era prost deloc. El a dezactivat toate capcanele și provoacă aceleași pagube.

-Uite vezi Sara. Țiam spus că e hoț, a dezactivat toate capcanele. Îi spuse fermierul ficei sale. Dezamăgit de eșecul lui. Un animal nu e atât de inteligent încât să dezactiveze o capcană.

-Nu-ți fă griji tată, bine că nu provoacă pagube mai mari. Ar putea să ne fure animalele sau mai rău să le omoare. Sigur vom găsi noi o soluție. Încercă fata să-l liniștească.

-Ai dreptate. Ar putea fi mai rău, cum de nu mam gândit la asta.

-Ascultă tată, voi merge în pădure să adun ierburi de leac. Mă întorc până la prânz. Tu te descurci singur?

-Sigur draga mea. Dar te rog fii atentă.

-Mereu sunt atentă. Spuse fata zambind.

   Sara se îndrepta spre pădure, iar fermierul ramase pe gânduri. Cum să scape de hoț?…Sara se afundă în pădure. Culegând tot felul de plante medicinale. Ea nu observă că după ea se ținea o maimutică, era mult prea concentrată pe plante. Sara se întoarse acasă pe la ora prânzului fără să-și dea seama că maimuțica era tot pe urmele ei.  Când se apropie de casa ea îl auzi pe fermier țipând și-l văzu cum îi fugare pe doi bărbați cu o greblă în mână.

-De vă mai prind pe aici, vă rup picioarele și le dau de mâncare lupilor  din pădure. Striga fermierul cât îl ținea gura.

-E nebun. Spuse unul dintre bărbați în timp ce alerga de mama focului.

-Ce sa întâmplat tată? Spuse Sara stresată. Sunt hoți?

-Hoți? Sunt mai răi ca hoți. Auzi la ei, au îndrăznit să vină să te ceară în căsătorie.

-Serios? Care dintre ei? Spuse fata amuzată.

-Amândoi.

-Amândoi! Spuse fata mirată. Cum să mă căsătoresc cu doi?

-Nu-ți face griji draga mea. Atâta timp cât sunt în viață nimeni nu o să-ți facă vriun rău. Asta e promisiunea tatălui tău.

-Mulțumesc tată. Se emotionă fata. Ascultă merg să pun plantele la uscat. Ai nevoie de ajutor?

-Nu. Am făcut toată treaba, pe la animale. Tu mergi și relaxează-te. Ai grijă la noile capcane tocmai ce leam pus. Să vedem cum va mai  scapa  hoțul acum?

-Bine tata! Aclamă fata și plecă în treaba ei

    La scurt timp după aceia Sara eși să-și vadă animalele.  Ea auzi vaicarelile uni copil în apropierea grajdul. Se apropie ușor să vadă ce se întâmplă. Un copil de vrio șase ani, se prinse în una dintre capcanele fermierului . Sara nu stătu mult pe gânduri și se repezi să-l ajute.

-Așteaptă. Spuse ia. Te scot eu de aici.

   Piciorul băiatului sângera.

-Au. Mă doare, fii mai atentă. Se răsti el.

-Scuze, încerc. Spuse Sara stresată. Gata ești liber. Așteaptă să te pansez.

   Sara rupse o fâșie din fusta ei șii panasă piciorul intrusului.

-Cine ești tu? Și cum ai ajuns aici? Ești din sat?

-Din sat? … A da sunt din sat. Eu sunt Lion.

-Mă bucur să te cunosc Lion, eu sunt Sara.

-Ești frumoasă Sara. Miaș dori să am o mamă ca tine…. Mormăi Lion.
Mulțumesc pentru ajutor.

-Ce vrei să spui? Cum e mama ta?

-Eu nu am o mamă. Ea a murit când eu mam  născut.

-Îmi pare rău să aud asta. Să știi că nici eu nu am o mamă, și a mea a murit când eram foarte mică.

-Ai vrea să fim prieteni Sara? Spuse Lion.

-Miar plăcea tare mult. Ascultă Lion, merg să-mi anunț tatăl că merg în sat. Apoi te duc acasă. Ești rănit și nu poți merge singur. Așteaptămă aici mă întorc repede.

   Sara nu-și dădu seama că băiatul deveni neliniștit. Ea se grăbi să-și anunțe tatăl. Lion profită de faptul că Sara plecase și se grăbi să plece și el. Când Sara se întoarse băiatul nu mai era acolo. 

-Lion? Lion, Lion, Lion. Începu să-l strige și să-l caute peste tot, dar nici urmă de copil. Lion plecase deja. 

   A doua zi fermierul merse din nou să verifice capcanele, dar nimic. Hoțul era mai inteligent decât fermierul. Așa că bietl fermier se gândi la un alt plan de al prinde pe hoț. El se gândi să stea seara la pândă cu câinele lui credincios Arcan lângă el. 

-Ce faci tată? Îl întrebă Sara văzându-l că nu avea degând să iese din șură. 

-Voi inopta aici. De data asta îl voi prinde. Spuse fermierul hotărât. 

-Ei hai tată. De ce te tot plângi? Nu-ți cauzează o pagubă chiar atât de mare. 

-Nu-mi pasă Sara. Asta e proprietatea mea. Și cineva mi-o încalcă în fiecare noapte. Nu voi permite așa ceva. 

-Bine, fă cum vrei. Spuse Sara și se întoarce să plece. Sara văzu o umbra in apropiere cotețelor,ea merge tiptil ca nu cumva să o simntă hoțul. 

-Tem prins. Spuse ia și-l prinde de haină. Sara ramase cu gura căscată când îl văzu. Lion? Tu ești hoțul? Dar ești asa de mic. Ce faci cu toate astea? 

-Te referi la ouă? Le împart cu prieteni mei. Iartă-mă Sara nu mă pot abține. Știu că e ferma ta, și animalele sun ale tale. 

-Nu e ferma mea Lion. E ferma tatălui meu, și lui nui plac hoți. El a pus acele capcane. Și tu te-ai rănit în ele. Vrei te rog să nu mai faci așa ceva? Tatăl meu sta de vege în șură, dacă te prinde nu știu ce o să-ți facă. 

-Scuze Sara voi încerca să nu mai vin. 

– Uite cum facem. Tu spune-mi unde locuiești și eu o să vin mâine dimineață să-ți aduc ouă și lapte. Ești deacord? 

-Bine, vino mâine dimineață în margine păduri. Te voi aștepta acolo. La zece e bine? 

-E ok. Voi fi acolo la zece. Spuse Sara fără sau pună alte întrebări.

-Să nu întârzii, nu-mi place deloc să aștept. Spuse Lion

-Voi fi acolo Lion. Acum te rog să Pleci. Ce e în neregulă cu mine? Să trimit   un copil așa mic, singur la o distanță așa mare. Iartămă Lion. Vino te duc eu în sat. 

-Nu e nevoie. Prieteni mei mă așteaptă. Ne vedem mâine. 

    Și Lion plecă înainte ca Sara să insiste. 

-OK… Spuse Sara
    A doua zi de dimineață Sara se grăbi să-și termine trebure.. După care își puse lapte și ouă într-un coșuleț, și merse în locul prestabilit. Lion o aștepta, el era singur și nerăbdător.

-De ce nu te grăbești? Nu am mâncat nimic de dimineață. Strigă Lion la Sara.

-Iartă-mă, mia luat mult timp să-mi ternin treburile. Se scuză fata. Uite țiam adus ouă și lapte. Sunt proaspete.

-Bine, dale în coa.

   Și băiatul se repede săi ia coșul din mână. După ce se uită în el. Se uită urat la Sara.

-Numai atât? Întreabă el nemulțumit.

– Îmi pare rău Lion. Doar atât am putut să-ți aduc. Promit că data viitoare îți voi aduce mai mult. 

   Băiatul nu mai spuse nimic. El începu să înghită ouăle de întregi unul după altul. Sara se uita la el cu gura căscată de uimire.

-Lion. Ești bine? Îl întreabă ea îngrijorată. 

   Lion dădu din cap în semn că da. Nu se uita deloc la expresia fetei și bău tot laptele pe care il aduse Sara. 

-Fii atent. Spuse Sara îngrijorată. O să te doară burtica. 

-Nu e adevărat. Am băut laptele la trei vaci, și nu am pățit nimic. Spuse băiatul. 

-De la tei vaci! Se miră Sara. Nu e adevărat, nu are cum! 

  Lion se uita la Sara. El își dădu seama că făcuse o greșeală și încercă să o repare. 

-Așa e, nu are cum, am glumit doar. Acum trebuie să plec mă așteaptă mătușă mea. Pe curând Sara. Nu uita să vii mâine. 

   Sara și Lion se întâlneau în fiecare zi în marginea păduri la aceiași oră. Până într-o zi când Lion nu mai aparu. Lion nu veni trei zile la rand, Sara îngrijorată se gândi să meargă în sat să-l caute. Să vadă dacă e bine sau nu. Ea întrebase mulți săteni dar nimeni nu-l cunoștea pe Lion, el era un mister pentru Sara. Dezamăgită că nu aflase nimic de Lion,  Sara se gândi să meargă acasă. În drumul ei dădu peste un circ, era nou în sat. Sara se gândi să tragă puțin cu ochiul, pentru a vedea animalele. Ea trecu pe lângă un elefant, o maimuță, trei pinguini, o girafă,si era în apropierea unui pui de leu. Leul nu era unul obișnuit, era un leu negru cu ochi roșii aprinși. 

-Sara, Sara îi  șopti o voce cunoscută. 

   Sara se uită în colo și în coace dar nu văzu pe nimeni. 

-Aici Sara în față. Se auzi din nou. 

    Sara se uită mai atentă și văzu puiul de leu. 

-Sara sunt eu Lion. Te rog scoatemă de aici. 

-Lion! Se miră fata. Cum e posibil? 

    Atunci Lion se transformă în băiețelul pe care îl cunoscu Sara. Sara era șocată nu știa ce să facă. Ea se apropie ușor de cușcă și sparse lacătul cu o piatră. Lion eși repede și o prinde pe Sara de mână. 

-Sara eamă  de aici. La ferma  ta vom fi în  siguranță. 

-Bine. Dar tu ai multe explicații de dat. Spuse fata șocată.

   Cei doi se grăbi să ajungă la fermă. Acolo Lion se transformă într-un vițel și bea tot laptele de la cele trei vaci. Sara se uita la el mirată. Nu știa dacâ e adevărat, sau dacă doar visează. După ce Lion a terminat de băut laptele, Sara îl furișă în camera ei. 

-Prima și singura regulă Lion, e să nu te vadă tatăl meu. Ori ceai face ferește-te de el. 

-Bine Sara, așa voi face. Ești foarte drăguță… Tu nu te temi de mine? Nu mai întrebat nimic. 

-Nu Lion nu mă tem de tine. Dacă vroiai să-mi faci ceva rău, ai fi făcut-o până acum. Totuși sunt curioasă cum ai ajuns în acea cușcă. 

   În timp ce vorbeau Sara îi pregăti patul ei pentru Lion. Îl bagă în pat și-l înveli. 

-Mătușă mea. Sara ea mia făcut asta, ma vândut unui circ ambulant.  Sara pot sta cu tine până se întoarce tatăl meu?

-Da Lion. Voi avea grijă de tine, dar și tu va  trebui să respecți câteva reguli.

-Reguli? Ce reguli?

-Prima țiam spus-o deja. Nu te lasă văzut de tatăl meu, a doua regulă, nu eși din camera mea fără să-mi spui, a treia, nu intra în grajd fără mine. Știu cât de mult îți place laptele. Dar va trebui sa te abții, tatăl meu a pus capcane peste tot. Și nu am vrea să te rănești. Ești deacord?

-Da bine. Am înțeles. Aprobă băiatul somnoros.

    A doua zi de dimineață, Lion sari din pat.

-Sara, Sara. Trezește-te. Trezește-te Sara, sunt aici.

-Ce se întâmplă Lion? Cine e aici?

-Cei de la circ. Au venit aici, îi simnt. Tu nui auzi? Sunt aici mă caută. Sigur o să mă găsească. Nu sunt normali, nu sunt oameni normali Sara. Sunt creaturi.

-Creaturi? Ce tot spui acolo Lion? Nu mai înțeleg nimic.

-Gândește-te. Eu sunt demon nui așa? Dacă eu sunt o creatură? la fel sunt și ei.

-Demon? Tu ești demon?

-Te rog Sara, te rog, salveazămă. Trebuie să mă ascunzi undeva.

-Bine, vrei te rog să te calmezi?ascultă o să merg să văd dacă sunt aici cu adevărat. Sau doar îți imaginezi tu.

   Sara ieși afară. Afară erau doi oameni ce vorbeau cu tatăl ei. Când o văzu fermierul se gândi s-o intrebe și pe Sara dacă la văzut sau nu pe băiat.

-Sara ei sunt părinți unui băiețel. El sa rătăcit. Lai văzut prin preajmă. Poate ieri când ai fost în sat.

   Sara era șocată. Lion avea dreptate, cineva îl cauta.

-Nu îmi amintesc tată, cum arata băiețelul? ce vârstă avea?

-E cam atât de înalt. Arată femeia puțin mai sus de mijlocul ei. E brunet și are ochi negri. E îmbrăcat cu haine închise la culoare. Numele lui e Lion. E fiul meu. Mă întreb unde o fi. Spuse femeia cu lacrimi de crocodil pe față. 

-Îmi lam văzut. Încercă Sara să fie cât se pate de sinceră.

-Bine, dar dacă auziți ceva vă rog să-mi spuneți. Vom sta ceva timp în sat. Ne găsiți la circul ambulant…