Produse oriflame

𝗧𝗼𝗽 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝘃𝗮‌𝗻𝗱𝘂𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝘀𝗲 :
Preț de catalog! Se aplică o reducere de până la 40% consultanților ⬇️⬇️⬇️

  1. Șampon împotriva căderii părului : 23,99 lei
    2.Balsam împotriva căderii părului : 23,99 lei
    3.Loțiune spray împotriva căderii părului : 26,99 lei
  2. Tonic împotriva căderii părului : 32,99 lei
  3. Shake bogat în proteine și fibre pentru o dietă sănătoasă : 157 lei
  4. Șampon pentru păr deteriorat cu șase dintre cele mai puternice uleiuri din lume: 29, 99 lei
    7.Balsam pentru păr deteriorat cu șase dintre cele mai puternice uleiuri din lume: 29.99 lei
  5. Mască pentru păr deteriorat cu șase dintre cele mai puternice uleiuri din lume : 44,99 lei
  6. Fond de ten Giordani  redus de la 92 de lei la 47,99 lei
  7. MASCARA 5 in 1 Wonderlash : 22,99 lei
    🛑Catalog gratuit pentru primele 20 de persoane înscrise! 🛑

Bună! În mod normal, parfumul On The Edge costa 118 lei. Acum, fiind la oferta, comanzi parfumul si primesti încă un Parfum + crema de mâini și săpun, la doar 107 lei, transport inclus. Ce spui, vrei sa comanzi?

Tehnologia Skin Response atrage şi reţine umiditatea;
Efect de machiaj proaspăt aplicat și finisare semi-mată;
Rezistenţă dovedită clinic de 30 de ore; Rezistent la apă*;
FPS 30, protecţie UVA.

Cu tehnologie avansată și cele mai recente formule, iesi în evidență cu nuanțe în tendințe, pigmentare intensă și produse cu ambalaje elegante, de designer. THE ONE este conceput în Stockholm – una dintre capitalele inovației din lume și locul unde se nasc tendințele. Exprimă-te cu o gamă largă de produse cosmetice pentru față, ochi, buze și unghii. Noile nuanțe elegante se întâlnesc cu formate inovatoare.

👱‍♀️Tenul este cartea noastră de vizită, iar pielea ta are nevoie de atenție după lunile de iarnă ❄
💟Ai grijă de ea cu un Tratament cu Vitamina C! Acest ingredient super-erou
ajută la uniformizarea tenului și la iluminarea pielii.
‼️Obligatoriu de folosit în timpul tratamentului împreună cu crema cu efect intens de protecție FPS 50!

📣Ser cu Vitamina C – tratament pentru 4 săptămâni + Cremă cu FPS 50 NovAge
Cere detalii⤵️⤵️

Advertisement

Când dragostea nu se stinge 27

EXT (in oraș) noapte.
  Sonia cutreiera străzile din oraș îngândurată.
                                 Sonia (în mintea ei)
Ce sa fac? Să mă întorc? Rudr se poarta de parcă nu mar cunoaște. Și Rahul… Rahul e atras de mine. În ce încurcătură am intrat? Nu mai înțeleg nimic. De ce nu-mi pot da seama. Dacă Rudr ar fi fost tatăl lui Roki. Normal ar fi acum sa fiu atrasa de el. Să vreau să vorbesc cu el. Sa vreau să fiu aproape de el. Dar eu… Eu nu simt nimic. Ba din contră, cel cu care îmi face placere sa vorbesc e Rahul…
  Sonia trecea prin fata unui club de noapte. În același timp avea loc un incident. Erau patru bărbați cel țineau pe Rahul de mâini cu putere. Rahul nu părea a fi conștient pe de-a-ntregul.
                                Unul din cei patru (ținea un cuțit în mână)
Spune-mi. Acum no mai faci pe supereroul cu mine ? Mai întâi mai umilit la colegiu. Când iai luat apărarea surori tale. Mai lovit în fața tuturor. Apoi teai folosit de sora mea și ai abandonat-o. Tu ce credeai? Că voi sta cu mâinile în sân și nu voi face nimic? Acum vei plăti pentru asta cu viața ta.
  Acel bărbat se repede să-l înjunghie cu cuțitul pe Rahul. Sonia care auzi acea comversatia, sa furișat lângă ei. Ia o sticla de pe masa și-l lovește cu putere pe acel bărbat în cap, înainte sa apuce să-l înjunghie pe Rahul. Ceilalți trei se repede s-o lovească pe Sonia. În depărtare se aude o mașină de poliție. Bătăuși se sperie și o iau la fugă. Rahul cade jos.
                                 Sonia (speriată)
Rahul. Ești bine? Rahul, te rog. Ce e cu tine? Vino te ajut să te ridici.
                                 Rahul (încearcă sa se tina de Sonia )
Cred că miau pus ceva în bautură. Trebuie sa ajung la spital. Nu voi rezista mult.
                                 Sonia (agitară)
Bine… Bine. Te duc la mașină. Nu te mai intreb dacă poți sa conduci… Sa conduci? Cine va conduce mașina? Eu nu am carnet.
  Rahul nui răspunde. Era din ce în ce mai inconștient. Sonia se urcă speriată la volan. Încercând să-și amintească lecțiile de șofat pe care le primise de la Rahul. Încetul cu încetul ajunge la spital fără sa provoace vriun accident.
INT (spital) noapte.
                               Sonia (coboară din mașină și intra grăbită în spital)
Doctore, e vriun doctor? E cineva? Vă rog ajutați-mă.
  De ea se apropie o asistentă.
                               Asistenta
Ce sa întâmplat? De ce țipi? Nu știi că acesta  e un spital?
                                Sonia (agitată)
Vă rog ajutați-mă. Altfel o sa moară. Vă rog.
                                 Asistenta
O sa moara? cine?
                                  Sonia (o prinde pe asistenta de mână și o trage după ia)
Vino te rog.
   Sonia o duce la mașină și il  arata pe Rahul. Asistenta se grăbește  și cheamă alți doi asistenți îl  pune  pe Rahul  pe o targă și-l duce  în spital. La scurt timp vine și doctorul.
                                Doctorul(se uită îndeaproape la Rahul)
Ce sa să întâmplat? O! Un alt drogat. A luat o supradoză?
                                 Sonia (se înfurie)
Nu e drogat… Adică nu știu dacă momentan e drogat sau nu. Cineva ia pus ceva în bautură  și a încercat să-l omoare când era în club. Crede-mă. În general Rahul nu se droghează.
                                  Doctorul
Pai dacă e așa? Acesta e un caz pentru  poliție. No să mă apropii de el pana ce nu va ajunge  politia aici. Asistentă?
                                  Asistenta
Da domnule doctor. Voi suna chiar acum.
                                  Sonia (speriată)
Ce? Voi doi vati țăcănit? Dacă o sa moara pana atunci? La asta teai gândit?
                                   Doctorul (irascibil)
In primul rand coboară tonul când vorbești cu mine. În al doilea rand fii ceva mai politicoasă.
                                  Sonia (furioasă)
Politicoasă? Vrei sa fiu politicoasă? Tu cine naiba te crezi. Dacă nu aveai degând să-ți tratezi pacienți de ce teai mai făcut doctor?
De ce nu teai făcut terorist? Ascultă-mă bine imbecilule dacă soțul meu pățește ceva, poți să-ți ei adio de la viața ta. Te voi omorât cu mâna mea. Ai înțeles? O și înainte sa fii arogant, dă-mi voie să-ți spun că el e Rahul Mhera. Din câte îmi amintesc eu, o parte din fondurile spitalului vin de la compania lui.
                                  Doctorul (se înroșește la față ca o sfeclă)
Rahul Mhera? El e Rahul Mhera? De ce nu ai spus așa de la inceput . Asistentă. O! Asistentă. Vino aici repede. D-ul în salonul  de urgentă.
  Asistenta se grăbește și-l baga pe Rahul în salon. Trecu câteva ore, din salon nu ese nici asistenta nici doctorul. Sonia devine agitată. Încearcă insistent s-o sune pe Irina pentru ai spune ce sa întâmplat. Irina își uitase telefonul în baie, deaceia nu-l auzi. În cele din urma ese și doctorul din salon.
                                Sonia (se apropie încet de doctor)
Ce e? Ce sa întâmplat? E bine?
                                Doctorul (agitat)
Da e bine? Se va trezi în câteva ore… Ascultă vroiam sa te rog… Ei bine eu vreau sa spun. Ca ceia ce sa întâmplat aici, ar fi bine sa rămână între noi… Dacă nu te superi. Te rog.
                                 Sonia (se uită lung la doctor)
Vrei sa spui… Că ai refuzat sa tratezi un pacient?
                                  Doctorul
Nu ai ideie că-ți tineri vin în fiecare zi la spital din cauza drogurilor. Dacă noi doctori  suntem politicoși cu ei va crede cai încurajăm. Deaceia suntem mai duri în privința aceasta. Te rog încearcă sa înțelegi.
                                 Sonia
Dar asta nu înseamnă că toți se droghează cu bună știință. Mai sunt și accidente. Ca cel din seara aceasta.
                                Doctorul
Promit că data viitoare voi tine cont de asta. Promit.
                                Sonia
Bine nu voi spune nimic. Atâta timp cât el e bine…

🖤❤Un parfum senzual, oriental fructat, pentru Femeia cu personalitate care vrea totul sau nimic🖤❤
💥All or Nothing, redus acum la super reducere 😱

Set pentru EL ‼️

Cine iubește renumitul parfum Amber Elixir Crystal ❓

Buna🤗

💥Setul este format din 12 produse de îngrijire personala pentru EA și conține 👇:

  • Balsam multifuncțional tender care
  • Parfum Giordani gold woman
    *Cremă de corp Giordani Gold Essenza
    *Deodorant spray pentru corp Giordani gold Essenza
    *Cremă hrănitoare pentru mâini și corp Milk&Honey
    *Cremă pentru tălpi cu efect de reparare a crăpăturilor de pe călcâie Feet Up Advanced
    *Mască de faţă calmantă cu ovăz şi fructe goji organice Love Nature
    *Şampon pentru păr uscat şi deteriorat cu grâu şi nucă de cocos organice Love Nature
    *Balsam pentru păr uscat şi deteriorat cu grâu şi nucă de cocos organice Love Nature
    *Cremă de mâini hrănitoare cu ulei organic de cocos Love Nature
    *Cremă de duş hrănitoare cu unt de cacao & ulei de nucă de cocos organice Love Nature
    *Ulei pentru corp & păr cu ulei de avocado Love Nature.

Un parfum sofisticat floral chypre cu faţete adânci de patchouli şi o inimă florală albă, captând alura Parisului pe timp de noapte.

🛑Crema de ochi Novage+ Bright Intense este o cremă de ochi anti-îmbătrânire, cu efect de iluminare, care vizează hiperpigmentarea, cearcănele, pungile de sub ochi și este concepută pentru a ajuta la netezirea aspectului de linii fine și riduri, pentru un look luminos şi tânăr.
🛑Crema de ochi Novage+ Lift + Firm este o cremă de ochi avansată cu acțiune multiplă, cu o tehnologie asemănătoare retinolului, dezvoltată pentru a ridica și oferi fermitate zonei ochilor, vizând totodată ridurile și semnele de oboseală, pentru un aspect împrospătat, mai tineresc și mai bine definit.
🛑Crema de ochi Novage+ Wrinkle Smooth vizează direct liniile fine și ridurile, inclusiv cele din colțul ochilor, și reduce vizibil semnele de oboseală, pungile de sub ochi și cearcănele, pentru a lăsa ochii împrospătați și luminoşi.

Testate oftalmologic. Potrivite pentru toate tipurile de ten, inclusiv pentru cel sensibil.

Când dragostea nu se stinge 25

Ext(tabără) zi.
                                 Sonia (entuziasmată îi face cu mâna lui Roki)
Bună Ro. Ce faci?
                                 Roki (surprins)
Mom? De ce ești aici? Sa plâns instructorul de mine??
                                  Sonia (îl îmbrățișează pe Roki zâmbind )
Nu. Nici nu am vorbit cu instructorul. Îmi era foarte dor de tine… De ce sar plânge instructorul  de tine? Ai făcut ceva?
                                  Roki (agitat)
Eu?… Nu! Nu am făcut nimic.
                                   Sonia (se așează pe un buștean din apropiere )
Unde e verișoara ta? Nu o văd.
                                   Roki (se așează lângă mama lui)
E pe aici. Probabil e cu noile ei prietene.
                                   Sonia (zâmbind)
Hm. Doar ea șia făcut noi prietene? Tu nu?
                                   Roki
O fii serioasă. De ce mași împrieteni cu acești copii? Sunt atât de mici și enervanți.
                                   Sonia (oare cum încruntata)
Păi dacă nu Țiai făcut prieteni. Atunci de ce ai insistat atât să vii în tabără? Dacă nu-ți place aici, vino acasă cu mine . Voi vorbi cu instructorul.
                                   Roki (țâșnește în picioare)
Nici nu mă gândesc. Am pus pariu cu cineva. El spune că nu voi rezista nici două săptămâni în tabără. Îi voi arata eu lui!
                                  Sonia( surprinsă)
Ai pus pariu? Cu cine?
                                  Roki
Cu fratele tău. Și voi câștiga pariul. Ai să vezi.
                                  Sonia( supărată)
Ro. De câte ori să-ți spun? Pariurile sunt un obicei prost. Stai să ajung acasă, pun eu mâna pe fratele meu.
                                  Roki
O, te rog. Nui spune nimic, el crede că sunt băiatul lui mămica. Dacă afla că țiam spus, va crede că sunt un bleg. Te rog mom. Nu vreau să vin acasă.
                                 Sonia
Bine cum dorești… Ascultă Ro, nu ar trebui să-ți pese atât de mult, de ce cred alții despre tine. Eu știu cum ești, și tu știi cum ești… Ești un copil grozav. Chiar dacă uneori comportamentul tău e puțin malefic. Nu ești un bleg. Bine?
                                 Roki (își îmbrățișează mama)
Te iubesc mom.
                                 Sonia (cu lacrimi în ochi)
Și eu te iubesc. Atât… Atât… Atât de mult. Bine, dacă tot sunt aici merg sa vorbesc cu instructorul.
                                 Roki
OK, mom eu merg în cabană. Vreu săi spun verișoarei mele că ești aici.
INT (biroul instructorului) zi.
                                 Sonia (boacăne la ușă apoi deschide ușa încet )
Se poate?
                                  Instructorul (se ridică în picioare când o vede pe Sonia)
Intrați … Intrați vă rog. Luați loc Doamna Mhera . Mă bucur să vă revăd.
                                  Sonia (suspicioasă)
Păreți agitat. Sa întâmplat ceva?
                                   Instructorul ( se așează pe scaun și își șterge sudoarea de pe față cu un șervețel)
Agitat? Nu, de loc. De ce a-și fi agitat… E cald… Foarte cald. De ce sunteți aici?… Sa întâmplat ceva?
                                   Sonia
Nu sa întâmplat nimic. Eram în trecere. Am venit doar să-l văd  pe Roki… Uite domnule instructor. Eu sunt mama lui Roki, nimeni nu-l cunoaște mai bine decât mine… Dacă va făcut probleme în vriun fel vă rog să-mi spuneți.
                                Instructorul (se uită insistent spre ușă . Încercând să zâmbească )
Probleme. Nicidecum, Roki e un copil chiar foarte cuminte. Nu am nici o problemă cu el.
                                Sonia (nu prea comvinsă)
Bine. Dacă spuneți că totul e în ordine? Eu voi pleca. Să aveți o zi bună.
                                Instructorul
O zi bună și dumneavoastră Doamna Mhera.
          
                

🌟Deodorant roll-on antiperspirant Activelle Extreme

🌟Cremă de mâini cu vitaminele E & B3 Glow Essentials

🌟Gel de duş cu vitaminele E & B3 Glow Essentials

🌟Cremă de mâini revigorantă cu grapefruit roz organic Love Nature

🌟Pastă de dinţi Optifresh Maximum Fresh

🌟Cremă antiperspirantă pentru tălpi Feet Up Comfort

Produse oriflame

❤Cine iubeste parfumul Giordani ?
🙋‍♀️ ❗❤🌺❤👇👇👇👇👇👇❤

Creează look-uri vibrante pentru dimineață, zi sau seară.

Păstrează-ţi produsele de machiaj şi de îngrijire a pielii Oriflame într-un stil perfect parizian cu această geantă pentru cosmetice cu imprimeu kiss & ediție limitată Love Magnet, aromă magnetizantă de flori și cireșe

❤️ Set Amber Elixir la super preț ❤️
Plătești 1, primesti 2
preț client direct

Protejează-ți părul pe durata iernii cu extractele din grâu și ulei de cocos ale gamei Love Nature

SET Giordani Gold Woman
*Preț client direct

Un parfum captivant fructat ciprat, cu note de citrice efervescente şi florale, ce emană strălucire lăsând o urmă de neuitat.

North for Men este brandul Oriflame de îngrijire dedicat bărbaților care vor să se simtă și să arate bine. Indiferent de tipul pielii ori de nevoile tale, vei găsi aici produsele de calitate care să îți completeze rutina zilnică și să îți ofere plusul de încredere de care ai nevoie pentru a pune în aplicare planurile mărețe.

Când dragostea nu se stinge 24

EXT (la lac) noapte.
Sonia arunca pietricele în lac ca de obicei. De ia se apropie Rahul.
                                Rahul(irascibil)
Ce e cu tine? De câte ori ești stresată vii aici… Nu asta e ceia ce mă deranjează. Dar de câte ori să-ți  spun? Nu mai arunca cu pietre în lac.
                               Sonia(supărată)
Scuze.
                                Rahul
Asta e tot ce ai de spus? Scuze?
                                 Sonia (lasă privirea în pământ)
Eu…. Ei bine eu….
                                 Rahul (zâmbind)
Mă întreb oare. De ce nu mă pot înfuria pe tine?… Bine, spune-mi. De ce ești atât de supărată? Ce e în neregulă cu tine?
                                 Sonia
Nu sunt supărată. Sunt doar obosită.
                                 Rahul (apropiindu-se doi pași de ia)
Dacă ești obosită, de ce nu ești în camera ta, pentru a te odihni? De ce ești aici?… Știi nu sunt fraier. Știu că ceva te supăra. Și voi afla ce anume.
                                Sonia (irascibilă strigă la Rahul )
De ce? De ce vrei să afli ce mă deranjează? Nu sunt decât o servitoare. De ce te  interesează pe tine ce se întâmplă cu viata mea personală?
                              Rahul (o prinde strâns de mână pe Sonia)
O servitoare? Dacă ai fi fost doar o servitoare, tea-și  fi concediat din prima zi. Nu ești doar o servitoare. Am sentimente pentru tine. Nu știu de ce, dar mă atragi. Am încercat, chiar am încercat să stau departe de tine. Pur și simplu nu pot. Mă simt rău dacă nu te vad într-o zi. Și tu îmi spui că ești doar o servitoare?
   Sonia se sperie foarte tare auzind asta. Încă era comfuza în legătură cu cine se căsătorise. Nu știa dacă Rahul era chiar Rahul al ei, sau Rudr îi jucase o festă.
                             Sonia (trage mâna cu putere)
Sentimente? Despre ce vorbești? Tu pentru mine nu ești decât șeful meu. Eu… Eu… Nu am niciun sentiment pentru tine… Ce ai impresia. Că sunt o puștoaică? Și  mă voi îndrăgosti de orice bărbat chipeș și bogat?
Nu sunt o puștoaică, sunt femeie, sunt mamă. Și soțul meu încă e în viață… Știi? Nu sunt o trădătoare . Ori cât de chipeș și  bogat ai fi. No să-mi trădez niciodată familia.
                            Rahul (comfuz)
Familie? Știu… Știu că ai doi copii, știu că ești mamă. Dar asta nu mă deranjează. Cât despre soțul tău. Nu spuneai tu că e un trădător?  E căsătorit cu o alta femeie. Atunci tu cui îi mai ești fidelă?
                             Sonia (cu lacrimi în ochi)
Încă îi sunt soție, indiferent de situație. Și până nu îi dau de capăt acestei probleme. Nu voi intra niciodată într-o alta relație. De și mi se pare imposibil. Se spune că nu te îndrăgostește decât o singura dată. Așa e?
                              Rahul (furios)
Fie. Fă cum dorești, și  dă-mi voie să-ți spun ceva. Până acum doar am fost atras de tine. Roagă-te să nu ajungi să fii obsesia mea.
  Rahul se întoarce și pleacă furios. Sonia rămâne tot comfuză. Uitându-se după Rahul. Și întrebându-se dacă nu cumva făcuse o mare greșeală.
INT (camera Irinei) zi.
   Dimineața la prima oră, Sonia  începe să-și  stingă toate lucrurile personale.
                              Irina (ese din baie)
Teai trezit? Bine, puneți repede uniforma și să ne apucam de treabă.
  Sonia se uită lung la Irina dar nu spune nimic.
                              Irina (curioasă)
Hei, de ce împachetezi? Pleci? Ai fost concediată? Ția spus cineva ceva? De ce nu spui nimic? Ești bine?
                              Sonia (își ridica bagajul de pe pat)
Nu am fost concediată. Și da, plec.
                              Irina (surprinsă)
Dar de ce?Am greșit eu cu ceva?
                              Sonia (supărată)
Nu ai greșit cu nimic. Și îți mulțumesc că mai ajutat când aveam cea mai mare nevoie de ajutor. Dar acum trebuie sa plec.
                              Irina
Dar de ce? Soni, te rog. Spune-mi ce te supără. Te rog.
                              Sonia (se așează pe pat)
Pentru că seara trecută la lac. Domnul Mhera mia  spus că mă place. Știi tu în felul acela.
                              Irina (zâmbind)
Și ce e nou în asta? Toți cei din casa  aceasta știu că Rahul e îndrăgostit de tine.
                              Sonia(uimită)
Teai țăcănit? Știi că sunt căsătorită și am doi copii? Cum poți spune asa ceva?
                             Irina
Da  știm că ai doi copii. Cât despre soțul tău, el e un ticălos. De ce încă te mai gândești la el? Nu spuneai tu că sa căsătorit cu o alta femeie?
                              Sonia (stresată)
E mai complicat de atât.
                              Irina
No să-ți mai spun nimic. Fa cum dorești… Ascultă Soni. De ce nu-ți ei o zi liberă. Ia-ți o zi liberă. Vizitează orașul, relacseazate nu te mai gândi atât de mult la problemele tale… Problemele sun trecătoare, crede-mă. Și dacă mâine tot mai vrei să pleci. Eu nu te voi opri.
   Sonia se lasă comvinso de Irina și-și ia o zi liberă…

Când dragostea nu se stinge 23

Manu (se apropie de băieți încercând săi liniștească)
Ce se întâmplă băieți? Rudr. Deabea ai sosit și deja te ei la harță?
                               Rudr(irascibil)
Sigur. E vina mea, mereu e doar vina mea… Prințul tău nu greșește niciodată?
                                Mira (șoptește)
Vă rog Încetați. Se uită toți imvitați la voi.
                                Sonia (care surprinde  toată scena, încearcă să-și controleze emoțiile la vederea lui Rudr. Apropiindu-se ușor de Rahul )
Vinul dumneavoastră, Domnule Mhera.
  Rahul se întoarce spre Sonia. Ea paharul cu vin. Sonia da să se aplece, pentru a lua tava de jos, pe care Rahul a trântito.
                                 Rahul (o prinde pe Sonia de mână)
Ce crezi că faci?
                                 Sonia (stanjenită)
Eu… Ei bine… Eu.
                                  Rahul
Las-o acolo. Rudr o va ridica.
                                  Rudr(surprins)
Eu? De ce eu? Ai intrat în pană de servitori?
                                  Manu
Ce cu tine Rahul? Nu-ți poți umili fratele în public.
                                   Rahul (cu un zâmbet malefic)
Pariem? Doar privește. Ridică tava Rudr.
  Rudr dă să ridice tava. Dar Sonia a fost mai rapidă. Ea tava de jos și se grăbește spre bucătărie.
INT (bucătărie) zi.
                                 Irina (observă că Sonia are lacrimi în ochi)
Ce se întâmplă Sonia? De ce plângi?
                                Sonia (încercând  să zâmbească forțat)
Să plâng? Nu plâng. De ce a-și plânge?… Cred că mia intrat ceva în ochi. Sunt bine, serios!
                               Irina
Bine dacă spui tu. Doamna Mhera a cerut să i se ducă tortul. Te duci tu?… Până pregătesc eu aici.
                              Sonia(ia tortul)
Sigur.
INT (sala mare) zi.
Sonia duce tortul. Încă se simțea o tensiune între membri familiei. Cu toți se așteptau ca Rahul să explodeze. El părea prost dispus. Furios. Continua să bea vin. Un pahar după altul. Se încruntat ori de câte ori îl vedea pe Rudr. Nui plăcea deloc prezenta lui.
  Sonia duce tortul în fața lui Manu și a Mirei.
                             Sonia (zâmbind)
O aniversare fericită, Domnule și Doamnă Mhera.
                             Manu (îi pune mana pe cap Soniei)
Mulțumesc dragă.
                            Mira (zâmbind)
Mulțumim, Sonia.
De ei se apropie Rahul. Avea o cutie de cadou în mână.
                           Rahul (i se adresează tatălui său)
Știi că niciodată nu am plăcuto. Dar ce mai pot schimba acum?… După atâția ani. Oricum. O să mă străduiesc să nu vă stric aniversarea.
                            Manu (ia cadoul de la Rahul)
Îți mulțumesc din suflet.
                            Rudr (se apropie de ei)
Hm. Un cadou atât de mic. Nu mar mira să Sara ceva de-acolo… Ții minte? Când Manu sa căsătorit cu Mira. Ce iai pus Mirei în buchetul de nuntă? O! Da eu îmi amintesc. Un… Un… Ce era? Un pui de șarpe. Am dreptate?
                             Manu (îl prinde strâns  de mână pe  Rudr)
Ce e cu tine? Încetează imediat. De ce creezi tensiune? Rudr. Credeam că ai venit aici pentru a mă felicita. Nu să te cerți cu fratele tău.
                             Rahul (irascibil)
El nu e fratele meu. Nu a fost niciodată, și nici nu va fi vreodată.
  Rahul se încruntă, și pleacă în camera lui.

Când dragostea nu se stinge 22

INT (camera Irinei) zi.
                                   Irina (se trezește cu noaptea în cap, și încearcă s-o trezească și pe Sonia scuturan-do  ușor )
Trezește-te Sonia. Sonia, Soni, trezește-te.
                                  Sonia (deabea deschide ochii. Ia telefonul de sub pernă pentru a se uită la ceas. )
Ce se întâmplă? E dimineață deja? E deabea cinci! De ce mă trezești la ora aceasta?
                                Irina (o dezveleste pe Sonia)
Pentru că am uitat. Azi e o zi specială. Doamna și Domnul Mhera  își serbează a douăzecea  aniversare de la căsătorie. Avem multe pregătiri de făcut.
                              Sonia (uimită)
Duazeci?? Oamenii chiar se suportă atât de mulți ani?
                              Irina
Hai puneți uniforma. Și termină cu prostiile. Serios Sonia, avem mult de muncă.
                              Beiluic (boacăne la ușă, avea doua uniforme noi, uniforma era formata din, o rochie neagra elegantă și pantofi cu toc înalt)
Bine, vati trezit. Uite noile uniforme.
                             Irina (surprinsă, se apropie de Beiluic și ia uniformele)
Uniforme noi? De ce avem nevoie de uniforme noi?
                             Beiluic
Nu știu. E ordinul domnului Mhera. Doar îmbrăcați uniformele și veniți… E mult de munca, vă rog nu pierdeți timpul.
                             Irina ( se uită la pantofi cu ochii mari)
Scuzami expresia Beiluic . Dar teai țăcănit la cap ? Cum crezi tu că voi munci eu pe tocurile astea?
   Sonia se înfurie rău. se ridică din pat, ea uniforma de la Irina. Și merge în sala mare, în pijamale așa cum era.
INT (sala mare) zi.
                            Sonia ( striga în gura mare irascibilă)
Domnule Mhera, Domnule Mhera.
  In sală se adunase toată familia. Manu, Mira, Ina, Rahul, Derek.
                             Manu
Ce se întâmplă? De ce strigi la ora aceasta, e deabea cinci dimineața.
                             Sonia (furioasă)
De ce strig? Ce e în neregulă cu voi? Ce fel de uniforme sunt acestea? Ți se  pare că suntem aici să ne relacsam la piscină? Cum crezi că vom munci o zi întreaga pe acești pantofi.
                             Manu (surprins)
Despre ce vorbești? Ce legătură am eu cu acești pantofi?
                             Sonia
Beiluic a spus că domnul Mhera a schimbat uniformele.
                              Rahul (zâmbind)
Cine ar fi crezut că femeilor nu le plac pantofi. Ascultă… Sonia… Parcă. Nu?
                              Sonia(încruntată)
Da numele meu e Sonia.
                               Rahul
Uniformele sunt pentru azi. Spune-mi?  Tu  chiar nu poți sta pe tocuri o singura zi? Probabil Irina ția spus ce zi e azi. Vom avea mulți invitați. Oameni speciali… Știu că voi faceți parte din personal. Dar am și eu o reputație de păstrat. Nu uita un lucru. Eu sunt Rahul Mhera. Chiar și personalul meu ar trebui să aibă clasă. Înțelegi asta? Sper că înțelegi.
                              Sonia (se încruntat și mai tare când aude numele de Rahul Mhera. Asta îi amintește de Rahul al ei )
Fie cum dorești.
  Sonia pleacă furioasă să-și pună uniforma. Rochia era puțin cam scurtă, pentru protecția ei Sonia îmbracă o pereche de pantaloni scurți de blugi pe sub rochie. Apoi merge în bucătărie pentru a se apucă de muncă. În scurt timp aproximativ toate muncile erau gata. Tortul era pregătit. Felurile de mâncare erau gata de servit. Conacul avea un decor frumos cu flori, luminițe și multe culori vii. Începu să sosească și imvitați. Era multă agitație.
INT (bucătărie) zi.
                                 Irina (pune sucul în pahare)
Sonia. Uite ia și servește imvitați cu suc. Și ai grijă să nu te împiedici. Pantofi ăștiea sunt imfernali.
                                Sonia (ia tava zâmbind)
Nu-ți face griji. Voi fi bine… Serios, voi fi bine.
  Sonia ajunge în sala mare. Începe să servească imvitați zâmbind.
INT (sala mare) zi.
                               Rahul (se apropie de Sonia)
Suc. Serios? Ascultă, adu-mi un pahar cu vin. Poți face asta? Uite, dă-mi mie tava… O și să nu dureze mult. Bine.
                              Sonia (se uită lung la Rahul, își dă seama că e foarte irascibil)
Bine domnule Mhera. Vin imediat.
De Rahul se apropie Rudr care deabea ce sosi.
                              Rudr (zâmbind)
Ce spui frate? Dacă știam că voi fi servit de tine, a-și fi venit mai devreme. Cine ar fi crezut că voi fi servit chiar de măria sa regală, Rahul Mhera.
                             Rahul (încruntat, trântește tava de pământ. Toți imvitați îi fi să cu privirea)
Tu? De ce ai vrea să fii servit de mine? Ascultă bine Rudr. Dacă vrei să ramai aici, te sfătuiesc să stai cât mai departe posibil de mine. Înțelegi asta? Altfel, te arunc afară ca pe un cartof stricat.
                             Rudr (serios face un pas înapoi)
Ou, ou. Frate, glumeam și eu. De ce ei totul așa în serios?…

Când dragostea nu se stinge 21

INT (sala mare) zi.
                                Rahul
Adică?… A avut un accident. Și tu ai crezut că a murit? Cum vine asta? De obicei nu sunt greu de cap. Dar acum, nu înțeleg nimic. Atunci când el a suferit accidentul. Tu nu ai fost la spital cu el.
                              Sonia (tristă)
Nu. Accidentul a avut loc în fața mea. Atunci când el a fost luat cu ambulanța. Eu am leșinat. Mam trezit în spital. El a fost accidentat foarte rău… Când mam trezit, Miam auzit familia vorbind de moartea lui… Vroiam să renunț la viata mea, pentru a merge pe lumea cealaltă. Să fiu aproape de el. Dar părinți mei mau oprit. Miau spus că sunt însărcinată. Că sunt pe punctul de a deveni părinte.
                                Rahul(o fixa cu privirea pe Ina, cineva o suna insistent)
Poți pleca. Care spuneai că e numele tău?
                                Sonia
Sonia. Numele meu e Sonia.
                                Rahul (se înfurie și strigă la Ina)
Dă-mi telefonul.
                                Ina (speriată)
Frate… E doar un prieten… Vrea să mă întrebe…
                                Rahul (încruntat)
Dal încoace Ina. Nu aștepta să-ți mai spun o dată.
   Ina speriată îi dă telefonul lui Rahul. În același timp telefonul sună iar. Rahul răspunde dar nu spune nimic.
                                Străinul (prietenul Inei)
Bună iubito. Unde ești? Te aștept de ceva timp.
                                Rahul (se uită furios la Ina, apoi se rasteste la prietenul ei)
Tu. cine naiba ești? Cum îndrăznești s-o suni pe Ina? Ascultă bine ce-ți spun. Nu-mi place să repet. Doar îndrăznește s-o mai suni o singură dată, și-ți poți rezerva bilet direct pe lumea cealaltă. De data aceasta doar te avertizez. Data viitoare când te vei întâlni cu Ina, vei avea de a face cu Rahul Mhera.
   Sonia îl privi de la distanță. Și se gândi că el nu putea fi acel Rahul de care ea era îndrăgostită. Și gândul ei o conduse din nou la Rudr.
                              Sonia (Stresată)
De ce aveam senzația că el ar putea fi Rahul de care eu eram îndrăgostită. Rahul nu ar fi fost niciodată atât de crud. Asta înseamnă că Rudr… El chiar sa  dat drept Rahul? Ce se întâmplă? Nu înțeleg nimic.
Ext (la lac) noapte.
Sonia era pe marginea lacului îngândurată.  Arunca  pietricele în lac.
                               Rahul (se apropie de Sonia)
De ce îmi stresezi pești?
                               Sonia (tresare ușor)
Pești? Sunt pești în lac?
                                Rahul (se așează aproape de Sonia)
E un lac. Ai văzut vreodată un lac fără pești?
                               Sonia (zâmbește)
Credeam că sunt doar broaște în acest lac.
                               Rahul (o privește insistent pe Sonia)
Ai un zâmbet fermecător.
                               Sonia (pleacă capul timidă, și devine serioasă)
Pot să te întreb ceva?
                               Rahul
Depinde de întrebare.
                               Sonia
De ce ai fost atât de dur cu Ina și prietenul ei?
                              Rahul
Dintr-un singur motiv. Știi cum sunt adolescentele, își pierd capul ușor. Poate că Ina nu e sora mea. Dar asta nu înseamnă căi vreau răul. Vreau ca Ina să devină o femeie independenta. Atunci când va fi adult să fie pe picioarele ei. Sa nu depindă nici de mine. Nici de altcineva. Dar spune-mi tu. cum va face asta? Dacă își va pierde capul. Vreu să spun, o să se îndrăgostească. Și apoi ce?
                                Sonia
Ce e rău în a te îndrăgosti? Asta nu înseamnă că o să se căsătorească. Și va renunța la liceu.
                                 Rahul
Pariem? Bine, e adevărat nu se va căsători. Dar notele ei? Va fi la fel de concentrata ca și pana acum? Spune-mi și tu ai fost adolescentă. Ce ai făcut atunci când erai ca Ina?
                                 Sonia( stânjenit de întrebare se ridică de jos și
dă să plece)
E târziu. Trebuie să plec. Noapte bună domnule Mhera.
                                  Rahul (zâmbește)
Dacă evit răspunsul, asta nu înseamnă că ai dreptate. Noapte bună. Sonia!
INT (camera Irinei) noapte.
                                  Irina (Sonia tocmai ce intrase în cameră)
Știi că nu ai voie să te plimbi prin conac?
                                 Sonia (supărată)
Știu asta. Am fost la lac.
                                  Irina (curioasă)
Ce e în neregulă cu tine? De ce ai fost la lac??  Sonia. Nimeni nu are voie la lac. Ai ideie cât de tare sar înfuria Rahul, dacă te vede acolo? Și de ce ești atât de tristă?  Când ai venit aici erai mult mai veselă. Îți e cumva dor de copilul tău?
                                  Sonia (încearcă să zâmbească)
Așa e îmi e foarte dor de Roki. Nu am vorbit cu el de câteva zile.
                                  Irina (încearcă s-o consoleze)
Au trecut doar câteva zile. Lasă-l să se obișnuiască cu noii colegi. E un mediu nou și pentru el. Și mai sunt și noile activități. Poate nu a avut timp sa te sune… Nu-ți face   griji. Te va suna el când va avea timp.
                                Sonia (zâmbind)
Ai dreptate. Sunt îngrijorată fără motiv… Am uitat sa te întreb. Ce a pățit Maira?
                                Irina (tristă)
A alunecat și a căzut pe scări.
                                Sonia
Păi și cine o îngrijește dacă tu ești aici? Sa  accidentat tare?
                                 Irina (cu lacrimi în ochi)
Să lovit la cap. Dar nu e nimic grav, și are o gleznă fracturată. Soțul meu împreună cu sora lui are grijă de Maira. Eu nu pot risca să-mi pierd locul de muncă. Deaceia sunt aici.
                                Sonia
E trist că nu poți fi lângă ia. Oricum, e târziu ar trebui să ne odihnim. Noapte bună.
                                Irina
Noapte bună.
INT (camera lui Rahul) noapte.
                               Rahul (se plimba de colo, colo prin cameră, și vorbea singur)
Ce e în neregulă cu mine? De ce nu mă pot înfuria pe acea fată? Mia spus atâtea lucruri, și eu nici nu mam înfuriat. În mod normal a-și fi concediat până acum. Mia spus că sunt snob, arogant și ce mai era?… Nu contează. Oare îmi place de ia?…
    

Când dragostea nu se stinge 20

INT (camera Irinei) noapte.
                                Irina (surprinsă)
Ce e în neregulă cu tine? Eu îți spun ce ai de făcut, și tu zâmbești? Unde îți este capul? Ascultă Sonia. Nici prin minte să nu-ți dea…
                               Sonia (agitată își scoate telefonul șii arată o poză Irinei cu Rahul soțul ei)
El e? El e Rahul?
                               Irina (surprinsă ia telefonul Soniei, pentru a vedea mai bine poza)
Nu, el e Rudr fratele geamăn a lui Rahul. Dar de unde ai poza aceasta?
                               Sonia (șocată)
Ce?? Rudr… Ești sigură. El mia spus că numele lui e Rahul.
                               Irina
Da sunt sigură. Rudr obișnuia să se folosească de numele fratelui său pentru a agăța fetele. El a avut un accident acum câțiva ani. De atunci sa mai liniștit. Defapt acum e în India. Locuiește cu mama lui. Din câte am înțeles, sa căsătorit și are doi copii.
                              Sonia (încearcă sa afle mai multe)
Accident? Ce fel de accident?
                              Irina
Sa lovit cu mașina de ceva… Nu știu foarte multe despre asta. Uite Sonia, e târziu ar trebuii să ne odihnim. Mâine e o zi lungă… Îți spun încă o dată. Dacă vrei să stai aici, ai mare grijă cu Rahul.
   Sonia o asculta pe Irina și se bagă în pat. Dar nu putea să doarmă deloc. Avea multe gânduri ciudate.
                              Sonia (în mintea ei)
Rahul e Rudr? De ce mar minți? Ce se întâmplă? Certificatul de căsătorie e original. Știu asta altfel nu puteam să-mi schimb numele. Dar de ce ar face asta? Să se căsătorească cu mine, folosind numele fratelui său? E stupid, e inuman, asta e trădare, e un trădător. A optinut tot ce a vrut. Atunci de ce a făcut asa ceva? Eu am un copil cu Rudr, care poarta numele unchiului său?
   Sonia începu să plângă, avea lacrimi în ochi. Dar nici nu vroia so observe Irina. Așa că esise afară. În curtea conacului era o livadă și în spatele livezi un lac. Sonia ajunse acolo. Ea se așeză pe marginea lacului și plângea foarte tare. De ea se apropie un bărbat.
Ext (la lac) noapte.
                                Străinul (care era chiar Rahul)
Hei, ești bine?
                                Sonia (era cu spatele, se șterge cu mâneca bluzi la ochi și se întoarce spre Rahul)
Sunt bine. Am eșit să iau puțin aer.
                                 Rahul (își da ochi peste cap)
Hm, dacă spui tu. Apropo, cine ești?
                                  Sonia
Eu sunt Sonia. Verișoara Mirei
                                  Rahul
Maira? Cea care lucrează la bucătărie cu mama ei?
                                   Sonia
Da ea e. Maira sa accidentat. Am venit aici în locul ei.
                                   Rahul
Și motivul pentru care eși atât de supărată?
                                   Sonia (devine irascibilă)
De ce îmi pui atâtea întrebări? Cine ești tu? Ce e asta percheziția politiei?… Stai nu îmi spune. Ești gardian?
                                  Rahul (începe să se amuze pe seama ei)
Poate că da, poate că nu. Sau poate că sunt chiar șeful tău Rahul.
                                Sonia
Ha, foarte amuzant. Din câte am auzit. Rahul e mai mereu irascibil. El nu a îmvată să vorbească politicos. E doar un snob  arogant, care primește ce vrea atunci când vrea .
                               Rahul (zâmbește)
Serios? Mie mi se pare că e de treabă.
                               Sonia (se uită la zâmbetul lui și-și amintește de acel Rahul pe care ea îl iubea, singura diferență e că avea altă îmfătișare)
Tu chiar ești Rahul. Așa e?
                              Rahul
Te las pe tine să chicesti. Eu voi pleca, e târziu. Noapte bună.
INT (sala mare) zi.
    Sonia merge să servească ceaiul la indicațiile Irinei. În sală se adunase deja toți membri familiei.
                                 Sonia (se sperie atunci când îl vede pe Rahul. El era încruntat. Ea îi servește ceaiul timidă, apoi își cere scuze)
Scuze,imi cer scuze.
                                  Rahul
Pentru ce?
                                  Sonia
Știu că am fost nepoliticosă seara trecută… Scuze pentru asta.
                                  Rahul
Păreai foarte tristă seara trecută la lac. Dacă îmi spui ce e în neregulă cu tine, atunci, fie te ert.
   Familia lui Rahul îi privea pe amândoi uimiți, neștiind ce se întâmplă. Sau cine e fata din fața lor.
                                Sonia (timidă)
Eu… Ei bine eu…. Vreu să spun că… Mam îndrăgostit de cine nu trebuia. Ieri am aflat de trădarea lui. Și asta doare foarte tare.
                                Rahul (curios)
Trădare. Acum e rândul meu să ghicesc. Lai văzut cu o alta femeie.
                                 Sonia
E mai complicat de atât… Eu credeam că a murit într-un accident. Dar el… El e bine. E căsătorit și are o familie a lui.o soție… Și un copil sau doi…

Când dragostea nu se stinge 19

EXT (în tabără) zi.
                             Roki (și Mara așteptau să fie cazați)
Nu știu de ce vroiam să vin în tabără. Nu e cine știe ce.
                            Mara (entuziasmată)
Glumești? Roki, privește în jur. E un lac, și bărci, și foarte mulți copaci, și cabanele sunt extrem de drăguțe, și…
                           Roki (plictisit)
Ai terminat? Urma să-mi spui, cât de mulți copii de vârstă noastră sunt. Așa e?
                           Mara (zâmbea politicos șii salută pe toți copii ce treceau pe lângă ea)
Da așa e. Uite, eu voi fi prietena cu acele fete.
                            Roki
Te referi la snoabele ce stau lângă acea cabană?
                           Mara
Nu sunt snoabe. Sunt chiar foarte  drăguțe….
                           Dara (zâmbind se apropie de copii și se așează pe un buștean lângă Mara )
Bună copii. Cum e? Cum vi se pare în tabără?
                           Mara (încântată)
Mie îmi place. Deabea aștept să-mi fac mulți prieteni.
                           Dara
Și tu Roki?
                           Roki(încerca să fie amabil)
E ok. Voi fi bine.
                           Sonia( nemulțumită de răspunsul lui Roki)
Ce sa întâmplat? Erai mult mai entuziasmat acasă. Mi se pare mie sau ești dezamăgit? Știi dacă vrei ne putem întoarce.
                            Roki
Glumești? Eu sunt Roki, eu nu renunț niciodată . E adevărat… Credeam ca va fi ceva mai interesant. Dar e ok. Sigur mă voi distra cumva.
                           Sonia (se așează lângă Roki pe buștean)
Bine iubire, cum dorești. Dar nu uita, dacă te răzgândești, doar sună-mă și voi veni să te iau. Ok?
                           Roki (zâmbind)
OK mom. Uite vine instructorul. Cred că ne va conduce la cabanele noastre.
                           Instructorul
Roki și Mara. Dacă vati luat rămas bun? Veniți. Vă conduc la cabanele voastre.
   Roki și Mara își luă gentile și îl urmă pe instructor.
                           Dara
Ei bine mergem?
                            Sonia
Glumești? Vrei să-l las singur? Nici nu mă gândesc. Voi rămâne în oraș aproape de el.
                            Dara (îngrijorată)
Și ce ai degând să faci? Noi nu cunoaștem pe nimeni în  oraș. Unde vei locui? Ce vei face.
                            Sonia (comfuză)
Nu știu. Dar sigur voi găsi eu ceva… Te rog nu-ți fă griji pentru mine. Voi fi bine. Serios doar nu sunt un copil.
                            Dara
Dar Soni. Tu nici măcar nu cunoști orașul.
                            Sonia (încearcă s-o liniștească pe Dara)
Și cu ce mar ajuta asta? Ce contează dacă-l cunosc sau nu… Uite nu trebuie decât să-mi caut ceva de lucru. Sigur voi găsi eu ceva pana diseară. Nu-ți fă griji…  Acum  trebuie sa pleci, sigur te așteaptă soțul tău.
                             Dara
Bine, voi pleca. Și te rog ai grijă de tine. Bine?
                              Sonia
Bine voi fi foarte atentă. Promit.
   Sonia rămase singură. Ajunse în oraș mergea  pe străzile neștiind unde va ajunge sau ce o sa facă.  holbanduse la clădiri dar și anunțuri. Sperând să-și găsească ceva de lucru până diseară.
                              Sonia (stresată, se așează pe o bancă bombanind de una singura )
Ce a fost în capul meu. Acuș e seară. Unde voi merge? Ce voi face? Nu pot să hoinaresc pe străzi.
    De ea se apropie o străină. Era o femeie în vârstă de șaizeci și ceva.
                              Străina (curioasa)
Ești noua în oraș draga mea?
                               Sonia (zâmbind politicos)
Da doamnă.
                               Străina
Pari stresată. Sa întâmplat ceva?
                               Sonia
Nu e nimic…
                               Străina
Ai venit în vizita la o rudă?
                               Sonia(îngrijorată)
Nu am venit să-mi aduc copilul în tabără. Și mă gândeam să rămân în oraș o vreme. Dar pentru asta va trebui să-mi găsesc ceva de lucru… Se face seară și eu nu am găsit nimic.
                              Străina (zâmbind politicos)
Dacă asta e singura ta problemă, te pot ajuta eu. Știi eu lucrez împreună cu fica mea în conacul familiei Mhera. Eu lucrez la bucătărie și fica mea e ajutorul meu.
                             Sonia (se uită lung la străină, și se întreabă dacă nu cumva familia Mhera, era chiar familia lui Rahul)
Bine. Și cum mă puteți ajuta pe mine?
                             Străina
Ei bine. Fica mea sa accidentat. Momentan nu poate lucra. O săi spun majordomului că ești nepoata mea. În felul acesta vei avea și de lucru, și unde să stai. Am uitat sa te întreb. Care e muntele tău?
                             Sonia
Numele meu e Sonia.
                             Straina
Ei bine, eu sunt Irina. Și numele fi ei mele e Maira. Cred că e de vârstă ta. Bine acum sa făcut târziu. Mergem?
                            Sonia (nu sta mult pe gânduri și o urmează pe străină)
Bine.
INT (conacul) noapte.
                           Beiluic (majordomul)
Irina. Ea cine e?
                           Irina (deabea ajunse la conac, în fața uși la intrare)
E nepoata mea. Fica surori mele…Sonia. Am adus-o s-o înlocuiască pe Maira. Știți că Maira sa accidentat… Deaceia eu…
                          Beiluic (para strict)
Bine. Iai spus ce are de făcut? Și nu uita de regulament. Dacă face și cea mai mica greșeală, în fața domnului Mhera va fi concediată. Știi cât de irascibil e în ultimul timp.
                          Irina
Da domnule, nu vă faceți griji. O săi spun tot ce e de făcut… Vino Sonia te conduc în camera noastră.
                         Sonia (șopti)
Avem o cameră?
                         Irina (arata cu mana într-o parte a conacului)
Aici sunt cazați toți servitoari. Bucătari. Adică noi. Cei care se ocupa cu curățenia, grădinării, și mulți alți.
                         Sonia (mirată)
Păi că-ți servitori suntem.
                         Irina
Douăzeci și cinci.
                         Sonia
Ce??
                         Irina
Asta e camera mea și a Mairei . Uite Sonia Beiluic nu glumește când spune că domnul Mhera e foarte irascibil. Așa că tine bine minte ce îți spun. Familia e compusa din șase membri. Manu și Mira sunt părinți. Ina și Derec sunt copii Mirei. Rahul e fiul lui Manu și Amna e fica amândurora. Pe scurt Rahul e cel care conduce acest conac. Ce ai tu de făcut? E ca în fiecare dimineață la ora șapte fics să servești ceaiul. Nu uita șapte fics. Apoi mă ajuți să pun masa pentru micul de jun… Să nu uiți un lucru foarte important.  În  niciun caz să nui pui zahar în cafeaua lui Rahul. Și atunci când vorbești cu el. Ții privirea în pământ și i te adresezi cu domnule Mhera.

Când dragostea nu se stinge 18

INT (camera Soniei)zi.
                             Monica
He Soni. Ai vorbit cu Dara? Spunea că o să te sune .
                             Sonia
Nu. Nu a sunat. Sa întâmplat ceva?
                              Monica
Nu, e… Știi tu. Aceștia cu tabăra de vară a copiilor. Vroia sa te întrebe dacă teai răzgândit.
                               Sonia (încruntată)
Nu mamă. Nu mam răzgândit Roki e prea mic pentru a merge în tabără . Nu are decât șase ani.
                                Monica
Dar Soni. E o tabăra pentru copii de șase, șapte ani. Și Dara vrea s-o dea pe Mara în tabără, doar dacă merge și Roki.
                                Sonia
Nu știu mamă, cred că e… Nu știu… Am acea senzație de nesiguranță. Roki e tot ce mia rămas. Nu vreau să fiu neglijenta cu el.
                               Monica
Dar nici prea protectoare nu e bine să fii.
                               Sonia
OK. O să mă gândesc la asta… Vreau să spun chestia cu tabăra.
INT (supermarket)zi.
                              Roki (întra încrezător în supermarketul din apropierea casei lui)
Bună.
                              Cristina (vânzătoarea)
Bună Roki. Inainte să pleci… Vreau să spun să-ți faci cumpărăturile. Te rog golesteti buzunarele.
                               Roki (încruntat)
Ce? De ce? Ascultă ciudato. Să nu crezi că mă poți jefui , doar pentru ca am doar șase ani și ceva.
                               Cristina (serioasă)
Stai calm nu vreau să te jefuiesc. Vreau să mă asigur că nu ai gândaci, broaște, melci sau cio mai fi prin buzunare. Ții minte ce sa întâmplat data trecută, cu acea șopârlă.
                              Roki (serios)
O te rog! Nici măcar nu a fost vina mea. Și din cauza voastră miam  pierdut șopârla. Dacă stau să mă gândesc bine voi ar trebui să vă cereți scuze.
                             Cristina
O! Da sigur. Hai acum golesteti buzunarele. Și încă ceva, să știi că nu sunt ciudată.
                             Roki (începe să-și scoată lucrurile din buzunare. Nu avea decât telefonul, un breloc și un șarpe de cauciuc)
Serios. Nu ești ciudată? Atunci de ce ai capul mov asta e ceva normal?
                            Cristina (când vede șarpele sare în sus și începe să țipe)
Aoleu. Ce e acela? Ro…. Ro…. E… El.
                             Roki(încruntat)
Vrei să te calmezi. E un șarpe de cauciuc. Și mai spu că nu eși ciudată. Nu ești decât o ciudată cu par mov  și foarte fricoasă. Spune-mi acum pot merge să-mi iau sucul? Sau mi-l duci tu? Oricum nu ai nimic de făcut.
                          Cristina (încă tremura din cauza sperieturi)
Bine așteaptă aici, îți aduc sucul imediat. Apoi pleacă. Cerule cu copii ca tine prin preajmă nu mai e nevoie de teroriști.
                          Roki (se uită la ea furios)
Terorist? Tu mai făcut cumva terorist?
                          Cristina (stresată)
Ce? Nu. Eu nici măcar nu vorbeam cu tine… Vorbeam singură. Și nu am spus terorist… am spus manelist. E muzica mea preferată.
                          Roki (se uită la ea încruntat și murmură)
O serios! Las că-ți arat eu ție terorist data viitoare.
INT (acasă la Sonia)zi.
                           Roki (întra în casă)
Bună mama. Ce faci.
                           Sonia (zâmbind)
Hei iubire. Ascultă am vorbit azi cu Maia (Monica prescurtare la mamaia sau bunică)
Și ea spune că ar trebui să te las în tabără. Tu ce părere ai?
                           Roki (entuziasmat)
Serios? Mă vei lasă în tabără? Asta e super tare. Mulțumesc mom.
                           Sonia (îngrijorată)
Ascultă Ro. Te rog sa nu faci tampenii în tabără. Nu te lupți, nu te cerți, stai departe de creaturi. Cum ar fi gândaci, broaște, șopârle sau ce o mai fi. Îmi promiți.
                            Roki
OK mom. Voi încerca. Crede-mă, chiar voi încerca.

Când dragostea nu se stinge 17

Dinu pleacă furios din spital.
                              Monica (către mama ei)
Și tu ce părere ai? Crezi că e bine ca Sonia să facă avort?
                             Ada (îngrijorată)
Nu știu ce sa spun… Hai s-o lăsăm mai întâi sa iese din acest șoc. Sa vedem cum va reacționa, când o să audă că Rahul a murit.
                           Monica (cu lacrimi în ochi)
Bine mamă.
INT (salonul Soniei) noapte.
                           Sonia (e agitată și începe să se zbată prin somn, murmurand și  strigandul într-una pe Rahul)
Rahul, Rahul… Rahul trezește-te te rog. Rahul nu poți muri. Ai promis… Miai promis că nu mă vei părăsi niciodată. Rahul… Rahul!.
   O asistentă intra în salon. O vede pe Sonia agitată și se îngrijorează.
                           Asistenta (ese grăbită din salon strigandul pe doctor)
Domnule doctor, domnule doctor. Veniți repede. Se întâmplă ceva cu pacienta din salonul doi.
  Doctorul se grăbește spre salon.
                         Monica (speriată merge spre doctor )
Ce se întâmplă domnule doctor? Sonia e bine? Fica mea e bine?
                         Doctorul(grăbit)
Îți voi spune, după ce o voi  consulta.
  Doctorul intra la Sonia. O consulta șii face o injecție pentru a o adormi la loc. Apoi ese să vorbească cu familia Soniei.
                        Doctorul (îngrijorat)
Uite, nu știu ce sa întâmplat mai exact. Dar e ceva ce o tulbura foarte tare. Cine e Rahul?
                         Ada
Rahul… Rahul e soțul ei. El… Tocmai ce a murit într-un accident de mașină.
                        Doctorul(surprins)
O! Asta e o problemă serioasă… Uite eu sunt doctor, nu pot decât săi administrez tratamentul necesar. În momentul de față, pacienta are nevoie mai mult de voi decât de mine… Nu uitați ca Sonia sa se facă bine trebuie s-o scoatem mai întâi din șoc. Și pentru asta ne vom folosi de pruncul ei.
                        Monica (mirată)
De prunc? Cum adică ne folosim de prunc?…
INT (salonul Soniei) noapte.
  Sonia se trezește. Ea își da seama ca Rahul a murit. Pentru că în opinia ei nimeni nu ar fi supraviețuit acelui accident. Deaceia ea decide să-și ia viața.
   Sonia deschide fereastra, și dă să Sara de la etajul șapte.
   Ușa  era între deschisă, Monica o vede pe Sonia și se grăbește s-o prindă.
                           Monica (speriată o prinde pe Sonia de mână și o trage înapoi)
Sonia! Ce e cu tine? Ai înnebunit? Cum poți face asa ceva, la mine nu teai  gândit?
                           Sonia (plângând)
A murit. A murit mamă. Ce pot face? Trebuie, trebuie sa merg la el. Probabil e singur. E singur pe lumea cealaltă. Nu-l pot lăsa singur.
                          Ada (fermă)
Bine. Dute,dute. Monica Las-o sa plece. Pleacă, noi nu te vom opri. Ia-ți singura viata. Dute pe lumea cealaltă. Dar înainte sa pleci, nu uita. Faci o mare greșeală. E dreptul lui să se nască. Tu nu ai niciun drept săi ei viața.
                         Sonia (surprinsă)
Despre ce vorbești? Să iau viața cui?
                         Monica (plângând pune mâna pe burta soniei)
Despre el vorbim Sonia. Despre pruncul tău. Ce vei face? Ai degând să iei viața unui copil nevinovat.
  Sonia se uită la mama ei și o îmbrățișează, plângând cât de tare putea.
                          Sonia
Ce să fac? Ce voi face? Cum voi creste un copil singură.
                          Dinu ( auzi tot ce se întâmplase, de frică să nu-și piardă fica renunță la orgoliul lui)
Singura? Cine spune că ești singură? Noi suntem chiar aici. Dacă nu te poți baza pe părinți tăi, atunci pe cine?
   Dinu se apropie de Sonia și o îmbrățișează.
    El și Monica hotărâ să n-o întrebe niciodată pe Sonia dece a făcut asta? De ce a fost atât de iresponsabilă?
De ce sa căsătorit cu Rahul fără acordul lor.
   Timpul trecea, și  Sonia nu și-l putea scoate din cap pe Rahul. Se gândea într-una la el. Erau nopți în care se trezea țipând și strigând. Avea coșmaruri în legătură cu acel accident.
    Timpul trecu repede Sonia născu un băiețel ce semăna leit cu Rahul. Era brunet cu ochișori negri ca murele. Și o atitudine de speriat .
    Trecu șapte ani de la accident. Sonia locuia impreună cu mama ei. Dinu murise cu doi ani în urma. Mama Soniei era îngrijorată în privința ei. De și Sonia era foarte tânără și frumoasă ea nu se gândi niciodată să-l înlocuiască pe Rahul…

Când iubirea nu se stinge 16

EXT (în drum spre casă) zi.
Sonia pleacă din câmp și se îndreptă spre casă, împreună cu părinți și bunici ei, într-o trăsură trasă de doi cai.
                           Sonia (surprinsă)
Trafic? Niciodată nu e trafic. Ce se întâmplă?
                            Dinu
Cât e ceasul? Poate e ora în care ajunge trenul.  Calea  ferată e chiar în față. Ai uitat?
                            Sonia (curioasă)
Eu… Merg mai  în fața, să văd ce se întâmplă.
                             Victor (bunicul Soniei)
E ora cinci și un sfert. Nu e niciun tren la ora aceasta… Soni, mergi în fața și întreabă pe cineva ce sa întâmplat.
   Sonia curioasa din fire își ascultă bunicul și merge în fața.
                            Sonia (întreabă un șofer, ce avea geamul mașini deschis)
Scuză-mă domnule. Aveți ideie ce se întâmplă?
                            Străinul
A fost un accident la câțiva metri în față. Politia nu ne lasă să ne apropiem. Cică o mașină mică sa izbit de un camion. Sunt aici de ceva timp. Mă întreb de ce nu a ajuns ambulanța?  Am auzit că șoferul mașini e grav rănit.
                           Soția străinului
Grav rănit. Prietena mea mai din față mia spus că a murit. El zace mort în mijlocul străzi și nimeni nu se apropie de el.
   Sonia curioasă merge în față pentru a vedea ce sa întâmplat. Trei jandarmi încercau săi țină pe oameni departe de accident, avertizând – ui că mașina mică ar putea exploda dintr-o clipă în alta.
                          Sonia (întreabă pe un jandarm)
Ce sa întâmplat domnule? De ce e blocat drumul?
                          Jandarmul
A avut loc un accident. O mașină mică sa izbit de un camion. Mașina mică o sa explodeze dintr-o clipă în alta. Te rog îndepărtează.
   Sonia privi în jur. Și vede în depărtare mașina  avariată, lângă mașină un om  plin de sânge zăcând pe jos.
                           Sonia (către jandarm)
E un om. Dacă mașină va exploda. Acel om va muri.
                            Jandarmul (se răsti la Sonia)
Și? Ce ai vrea să fac eu?am chemat specialiști. Vor sosi dintr-o clipa în alta… Uite domnișoară. Nu pot pune Viața nimănui în pericol pentru a salva un singur om  care sigur a  murit deja  .
   Sonia se uită mai atent la mașină. I se părea cunoscută. Ea se apropie fără ca jandarmi să-și dea seama.
                          Sonia (începe să tremure din cap până în picioare)
R… R…. Rahul?? El… El…. E Rahul.
   Jandarmi o observă, o prinde de mâini și  o trage înapoi.
                          Jandarmul
Teai țăcănit? Ce crezi că faci? Tocmai țiam spus cât de periculos e.
                           Sonia (se zbăte să scape din mâinile jandarmilor)
E Rahul. Dă-mi drumul. Lasă-mă. E Rahul soțul meu. Lăsați-mă, dați-mi drumul. O să moară.
    In timpul acela veni și familia Sarei.
                          Dinu(uimit)
Ce se întâmplă?
                          Sonia (plângând și strigând cât putea de tare)
E Rahul. Fă ceva tată…. O să moară. Deștepți ăștea îl lasă să moară. Rahul, Rahul, Rahul. Mă auzi? Sunt eu Soni. Rahul, Rahul.
   Sonia striga și se zbătea. Dar nici măcar familia ei nu făcea nimic. Ei o țineau pe Sonia cât de stras puteau să nu cumva s-o scape.
    Rahul nu era mort. El o aude pe Sonia și se ridică în picioare.
   La câteva secunde mașină exploda și-l arunca pe Rahul doi metri în față.
   Sonia ramase statuie văzându-l pe Rahul. Părea mort. Fața îi era arsă. Avea arsuri pe mâini și pe picioare.
                             Sonia ( șocată se repede spre Rahul, dar părinți ei o opri. O țineau strâns)
Rahul! Rahul! Rahul mă auzi. Te rog spune ceva.
   Rahul ridică capul de jos și întinde o mână spre Sonia.
                            Rahul (deabea vorbind)
Sory… Sory… Sonia… Nu uita… Pe tine te  iubesc cel mai mult pe lumea aceasta.
                            Sonia (plângând)
Nu fă asta… Te rog. Te rog. Nu poți muri. Nu ai niciun drept să mori. Te rog…te rog. Rahul   nu mă părăsi. Ai promis. Ai promis că nu mă vei părăsi niciodată. Te rog, te rog iubirea mea. Voi muri fără tine… Ascultă mereu te plângi că nu țiam spus niciodată că te iubesc… Te iubesc Rahul, te iubesc atât de mult. Te rog, ridicate, te rog de dragul meu.
   Rahul căzu ca secerat. În câteva secunde ajunge și ambulanța. Îl ridica pe Rahul de jos și îl duce la spital.
   Părinți Soniei încearcă s-o ridice de jos. Doar că Sonia își pierde conștiința și cade din nou.
                          Dinu (speriat)
Sonia, Sonia, Soni. Monica adu apă s-o stropim pe față. Ce e în neregulă cu ea.
                          Monica (tremurând, încearcă s-o stropească cu apă)
Pate a leșinat din cauza plânsului. Sonia, Soni. Trezește-te draga mea .
                         Ada (bunica Soniei)
S-o ducem la spital. Tare mă tem eu, că motivul din care a leșinat e altul.
                         Monica (speriată)
Altul? Ce vrei să spui?
INT (spital) noapte.
                         Doctorul (ese din salon și se îndreaptă spre familia Soniei)
Momentan sunt bine. Atât mama cât și copilul.
  Familia Soniei se uitau uni la alți cu gura căscată.
                         Dinu (surprins)
Copil? Ce copil?
                         Monica (și mai surprinsă ca Dinu)
Sunteți sigur domnule doctor? Sonia e însărcinată?
                         Doctorul
Da e Însărcinată, are două luni de sarcină .
Asta e o perioada foarte sensibilă. Așa că vă rog. Aveți mare grija cu ea.
                         Ada (unica Soniei nu prea surprinsă)
De aste îmi era teamă. Știam, știam eu. Asta e motivul din cauza căreia a leșinat.
                        Monica (plângând se așează pe un scaun)
Ce se întâmplă? Ce ne vom face? E însărcinată? Și Rahul? Ce sa întâmplat cu el?… Rahul. Dinu… Noi nu știm nimic de Rahul.
                        Dinu (comfuz neștiind cum să reacționeze)
Ce e în neregulă cu tine? Ai văzut ce sa întâmplat. Tu crezi că Rahul a supraviețuit? Imposibil. Rahul e mort… Înțelegi asta. A murit, și nea lăsat pe noi cu o grămadă de probleme… Ascultă bine Monica. Când Sonia se va trezi, o vei comvingel să facă avort. Astfel vom scăpa de probleme…

Când iubirea nu se stinge 15

Rahul
Bine te las… Ascultă, ne întâlnim diseară? Am o surpriza pentru tine.
                            Sonia (stresată)
O surpriză? O nu… Te rog nu. Știu eu ce înseamnă surprizele pentru tine. Mai întâi mai scos la ace întâlnire în pădure. Nu spun că nu mia plăcut. A fost romantic. Dar și înfricoșător. Apoi mai făcut soția ta… Cuvântul ,,surpriză” la tine începe să mă sperie.
                           Rahul (zâmbind)
Fii serioasă. Promit să nu te sperii foarte tare. Ne vedem diseară?…
  Sonia plecă acasă la părinți ei. Avea o teamă stranie în minte ce nui dădea pace. Se gândea într-una la reacția părinților ei, când vor afla de faptul că e căsătorită cu Rahul.
INT (acasă la Sonia) zi.
                            Monica (supărată)
Ai întârziat. Ce e cu tine? Miai promis că mă vei ajuta la treburi.
                            Sonia (intra în bucătărie și se apropie de chiuvetă pentru a spala vasele)
Scuze mamă. Mam trezit târziu… Dacă ai altceva de făcut, poți pleca termin eu aici.
                           Monica(îngrijorată)
Ce sa întâmplat? Pari foarte supărată. Teai certat cu fetele?
                           Sonia (încearcă să zâmbească)
Ce? Nu, de ce mași certa cu ele. Nu sunt supărată.
                          Monica (încearcă s-o ispitească)
Teai certat cumva cu Rahul?
                          Sonia
Nu mamă. Nu mam certat nici cu Rahul. De ce nu înțelegi. Nu mam certat cu nimeni… Nu sunt supărată. Vorbesc serios.
                          Monica
Bine, bine. O să plec, am ceva de făcut în curte… O și Sonia, nu uita mâine mergem în câmp. Iam promis bunicilor tai co săi ajutam.
                         Sonia
Bine mamă.
  Era seara Rahul îi trimite mesaj Soniei să ese.
Ext (la locul de întâlnire) noapte.
                        Rahul (entuziasmat)
Bine, se pare că și ție ția fost dor de mine. Nu mai făcut să aștept prea mult.
                        Sonia
Ha, foarte amuzant… Uite nu pot sta prea mult. Mâine plec în  câmp cu ai mei.
                        Rahul (dezamăgit)
Hei, ce e cu tine? Nici nu ai ajun și vrei să pleci?
                         Sonia
Nu e așa. Nu vreau să plec. Îți spuneam… Doar că…
                          Rahul(o prinde pe Sonia în brațe)
E ok, dragostea mea. Te înțeleg. E și vina mea… Dar  nu contează acum. Vino.
  Rahul îi deschide portiera mașini Soniei. Și o duce în același loc une o ceruse prima oara în căsătorie.
INT (mașină) noapte.
                           Sonia (stresată)
Spune-mi te rog că nu mergem în pădure?
                          Rahul (zâmbind)
Bine nu îți spun că mergem la picnic în pădure.
                          Sonia (spetiată)
Picnic? La ora asta? Scuză-mi expresia. Dar ești întreg la minte?
                          Rahul
O fii serioasă. Ce poate fi mai romantic? Decât să es la picnic în lumina luni cu frumoasa mea iubită.
                          Sonia
Dar… Dar… Dar…
                          Rahul
Uite Soni. Ești cu mine. De ce te temi? Calmează-te draga mea.
  Sonia încerca să nu-și ese din minți. Nu trecu mult și ajunse în același loc ca și prima oară. Doar că de data aceasta, în mijlocul poieniței erau așezate lemne pentru un foc de tabără . Un buștean în loc de scaune. Și un cort.
Ext (în pădure) noapte.
                            Sonia
Mai nou, asta înseamnă picnic? În mod normal a-și tremura de frică… Rahul, țiam spus, nu pot sta prea mult.
                          Rahul
Te înțeleg iubito. Dar și asta e important… Spune-mi ce ai vrea. Să trăim toată viata noastră așa? Nu avem nevoie de o casa a noastră?
                        Sonia (surprinsă)
O casă? Despre ce vorbești?
                        Rahul (aprinde focul și o îndeamnă pe Sonia să ea loc pe buștean)
Uite draga mea. Team adus aici pentru că vreau să discut cu tine, despre noua noastră casă.
                         Sonia
Casă? Ce casă?
                         Rahul
Acum că ești soția mea. Avem nevoie de o casă a noastră. Uite, vroiam să vorbesc astăzi cu tine. Dar tu mereu ești grăbită. Așa că team adus aici… Acum. Am găsit câteva locuri superbe unde ne putem cumpăra o casă a noastră.
   Rahul deschide un leptop șii arata Soniei un conac foarte vechi.
                          Rahul(entuziasmat)
Ce spui de acesta? E un conac frumos așezat în mijlocul orașului…
                           Sonia (stresată)
Scuză-mă dacă-ți stric entuziasmul. Dar nu asta e ceia ce îmi doresc. Nu vreau un conac uriaș, sau un palat. Rahul… Mă gândeam… Știi tu… Mă gândeam la o casa mică  modestă, undeva la țară. Nu amvem nevoie de ditamai conacul.
                           Rahul (încearcă săi facă pe plac Soniei)
Bine. Uite tu vrei o casă modestă, și eu vreau un conac. Ce spui dacă ne întâlnim undeva la mijloc. Cum ar fi… O vilă.
                           Sonia
O vilă la țară?
                           Rahul
Bine, fie cum dorești. O vilă la țară.
                           Sonia
Uite pentru că ai fost deacord să locuim la țară. Te las pe tine să alegi locul. Vreau să spun satul… Ascultă e târziu. Trebuie să plec acum.
                            Rahul (uitându-se spre cort)
Asta înseamnă că am făcut atâtea pregătiri  degeaba? Credeam că-mi voi petrece noaptea cu tine…. Uite cum facem. Rămâi în seara aceasta cu mine. Și promit să te duc acasă înainte să se lumineze.
                             Sonia (stresată)
Uite, oricât de mult miași  dori să rămân cu tine. Nu pot. Mâine voi fi prea obosită.
                             Rahul (o prinde pe Sonia de mână. Și o îndeamnă să intre în cort)
Hai, promit să te las să te odihnești. Doar dormi cu mine… Ai încredere iubito. Nu vreau decât să dorm cu tine.
   Sonia se lasă comvinsă ca de obicei . Rahul se ține de promisiune și o duce pe Sonia acasă înainte să crape de ziuă…

Când iubirea nu se stinge 14

Adelina (încruntată, o prinde pe Sonia de mână, și o trage după ea)
Vino Soni. Trebuie să vorbim.
INT (camera fetelor) zi.
                             Adelina (încruntată)
Ce se întâmplă? Ești căsătorită??… De când? Noi de ce nu știm nimic? Ai ideie ce ai făcut? Soni, ai doar șaptăsprezece ani, ai un viitor în față. De ce ai făcut asta?
                             Sonia (lasă privirea în pământ)
Eu… Nu știu… Pur și simplu sa întâmplat. Ori de câte ori sunt cu el, nu pot săi refuz nimic… E ca și cum… Ca și cum, ar avea un fel de control asupra mea. Sunt acele sentimente ce nu le pot controla… Eu… Nu am vrut să mă căsătoresc. Dar totul sa întâmplat atât de repede… Nu știu ce sa spun.
                            Dara (o prinde pe Sonia de mână)
Măcar ești fericită?
                           Sonia (zâmbind)
Fericită? Glumești? Sunt foarte, foarte fericita când sunt cu el…Și… E și vina voastră. Dacă nu mați fi rugat să am grijă de bătrână în locul vostru, nu lași fi întâlnit pe Rahul. Și acum nu ași fi fost  căsătorită… Sincer  să fiu nu regret  nimic… Uite știu că sunteți supărate pe mine. Ar fi trebuit să vă spun. Dar nu am vrut să vă fac probleme. Știu că Otilia e îndrăgostită de el, dacă Camelia ar fi aflat de relația mea cu Rahul, var fi făcut vouă probleme.
                           Dara (zâmbind)
Acum nu mai contează. Spune-mi cum sa întâmplat? … Vreu sa spun  cum vați îndrăgostit?
                           Adelina (strigă la Dara)
Încetează. Ce e cu voi? Înțeleg, Sonia e îndrăgostită, nu gândește limpede. Dar tu Dara? Ce e cu tine?… Voi chiar nu vreți sa înțelegeți? Rahul nu e ca băieți cu care ne întâlnim noi. El e bogat, chipeș, inteligent, nu are nici un defect. Cât despre tine Sonia. Nu ești decât o simpla fată de la țară. Ești doar o etapă în viața lui… Și nu uita din ce familie facem parte. . Acum Rahul e atras de tine. Dar pentru cât timp? Când se va plictisi de tine te va da afara din viata lui. Atunci ce vei face?… Îți spun asta pentru ca Rahul nu e un bărbat care să ducă lipsă de femei… Soni vinoți în fire. Revino cu picioarele pe pământ. Îți spun asta ca o soră mai mare.
                                 Sonia (stresată)
O sa țin seama de sfatul tău. Acum trebuie să plec. Mă așteaptă mama, am promis co voi  ajuta  la treburi astăzi.
Ext (lângă mașină) zi.
  Rahul își luă câteva lucruri din mașină. El o vede pe Sonia când da sa plece.
                                  Rahul(zâmbind)
Hei, viața  mea. Pleci fără sa ma saluți?
                                  Sonia(posomorâtă)
Trebuie sa plec. Iam promis mamei mele că o ajut la  treburi astăzi.
                                  Rahul(apropiindu-se de Sonia și o prinde de mână)
Pai încruntată. Ce ția  spus ceva surorile tale?
                                  Sonia
Adelina, are… Îndoieli în privința ta. Ea spune că ești un bărbat…
                                  Rahul (curios)
Spuneo. De ce teai oprit? Știi… Poți să-mi spui orice. Promit sa nu ma supăr, vreodată pe tine. Hai, Soni spune-mi ce crede sora ta despre mine .
                                   Sonia (stresată)
Ei bine… Ea…. Ea crede că nu ar trebui să am încredere în tine. Ea spune, că așa cum mai primit în viața ta, tot așa vei scăpa de mine atunci când te vei plictisi, de relația noastră.
                                  Rahul (zâmbind)
Asta înseamnă că sora ta nu sa îndrăgostit niciodată cu adevărat? Uite Soni, e adevărat. Sunt diferit față de oameni de la țară. Dar asta nu înseamnă că nu sunt om. Sunt om. Și am sentimente. La  fel ca oricare om, am acele sentimente ce nu le poți controla.
  Rahul o prinde pe Sonia în brațe și încearcă s-o liniștească.
                                   Rahul
Uite, îți fac o promisiune. Îți promit.  Nu  voi fi niciodată un trădător. Te voi iubi până în clipa în care voi muri. No să te înlocuiesc niciodată. În viata mea vei fi numai tu… Tu și viitori noștri copii… Eu vreau doi.
                                   Sonia (zâmbind)
Doi? De ce doi?
                                   Rahul
Pentru că unul va fi fata și celalalt băiat. Tu nu vrei la fel?
                                  Sonia
Nu cu cât mai mulți, cu atât mai bine.
                                  Rahul
Mai mulți? Cât de mulți?
                                  Sonia(timidă)
Bine, încetează cu asta. Trebuie sa plec. Te rog… Rahul. Lasă-mă.
  

Când iubirea nu se stinge 13

Adelina (supărată)
Unde e Sonia?
                                   Rahul
Cred că doarme. De ce?
                                   Adelina
Pentru că are multe explicații de dat. Suntem surorile ei mi mari. Nu era dreptul nostru să ne spună?… Noi nu am avut niciodată secrete fata de ea. Și ea?… Nu doar că e iubita ta. Dar vati și căsătorit?… Legal! Nu mi se pare corect.
   Adelina merge furioasă în camera unde trebuia să doarmă Sonia.
                                Adelina
Sonia, Soni. Unde ești?
                                Dara (o urmează pe Adelina)
Poate e la baie.
   Rahul le privește de la distanță zâmbind.
                                Rahul
Hei. Cât de fraiere puteți fi? Tocmai ce vam spus. Soni e soția  mea, logic e să doarmă cu mine. Nu?
   Dara și Adelina se uită una la alta cu gura căscată. Apoi intra în camera lui Rahul.
   Sonia încă dormea  Dara dă s-o trezească.
                             Dara (o scutura ușor pe Sonia)
Soni, Soni. Trezește-te.
                             Sonia (somnoroasă se întoarce pe partea cealaltă)
Mai lasă-mă cinci minute mamă.
                             Adelina (o scutură cu putere)
Trezește-te. Ai multe explicații de dat.
  Sonia sare din pat ca arsă. Ea se uită lung la surorile ei . Apoi lasă privirea în pământ. Rahul se apropie ușor de Sonia, o prinde de mână și încearcă săi explice.
                              Rahul
Lasă-mă să ghicesc… Ești supărată? Știu… Am spus că n-o să le spun nimic. Dar, Soni atâta timp cât sunt aici nu vreau să mă joc dea vați ascunselea cu surorile tale. Sunt aici pentru a petrece cât mai mult timp împreună cu tine . Sper că înțelegi.
                             Sonia (supărată)
Uite. Sunt obosită și somnoroasă, în momentul acesta  nu vreu să înteleg nimic. Și fii serios… Amândoi știm că tu faci mereu doar ceia ce vrei. Chiar dacă asta mă supără. Ești conștient de faptul că te iubesc foarte mult. Și profiți de asta. Oricum, momentan vreu doar să-mi fac o baie… Îți pot  folosi  baia?
   Rahul se uită lung la Sonia. Observă că e foarte supărată.
                                 Rahul
Soni, așteaptă te rog.
  Sonia pleacă furioasă în baie și ese peste o jumătate de oră. Încă e foarte stresată. Nu știe cum să dea ochi cu surorile ei. Ce să le spună.
   Rahul, Dara și Adelina erau în bucătărie. Beau o cafe împreună.
   Rahul își lăsă telefonul în cameră. În acest timp  sună Otilia.
                               Sonia (ese din baie)
Rahul, Rahul. Îți sună telefonul.
  Sonia ia telefonul de pe pat. Era foarte surprinsă să vadă numele Otiliei pe telefonul lui.
                              Sonia (furioasă)
Rahul, Rahul. Unde ești?
INT (bucătărie) zi.
                              Sonia (îi pune telefonul pe masă)
Uite, te sună amanta.
                              Rahul (surprins de atitudinea Soniei)
Amanta? Ce e cu tine? Despre ce vorbești?
   Rahul ia telefonul de pe masă.
                              Rahul (zâmbind se apropie de Sonia și o prinde în brațe)
Credeam că am terminat cu geloziile. Parcă spuneai că ai încredere în mine… Ce fel de încredere e asta? Amantă? Serios?
                            Sonia (zâmbind)
Scuze! Nu mă pot abține. Îți sună telefonul într-una. Nu răspunzi?
                            Rahul (pune telefonul pe spikr)
Hm, ce e? Dacă vezi că nu răspund, înseamnă că sunt ocupat. De ce insiști?
                            Otilia
Anda mia spus să-ți amintesc, de videoconferința de la ora zece. Scuze de deranj.
                           Rahul
Anda e secretara mea. Nu e treaba ei să-mi amintească?
                           Otilia
Așa e. Doar că e ocupată cu pregătirea ședinței. Deaceia ma rugat pe mine să-ți reamintesc. Îmi pare rău, nu voiam să te supăr.
                             Rahul
Fii serioasă, eu îmi cer scuze. Nu ar fi trebuit să fiu nepoliticos. Mulțumesc pentru că mai reamintit. De și nu am uitat de ședință.
  

Când iubirea nu se stinge 12

INT (casă bătrânei) seară.
Doua luni mai târziu. Sonia era acasă la bătrână. Având grija de ea în locul surorilor. Sonia se uită la un film de groază.
  Sună telefonul fix.
                               Sonia (  sare în sus când aude telefonul , era atentă la film)
Alo.
                               Camelia (crezând că vorbește cu Adelina)
Adelina. Team sunat să-ți spun că Rahul ajunge în seara aceasta acolo. Fiți foarte atente cu el. Părea irascibil. Și atunci când e irascibil, își ese foarte ușor din fire.
                                Sonia(fericită, încearcă să-și ascundă emoțiile. Îi răspunde discret)
Da doamnă. Eu și Dara  vom fi foarte  atente.
  După ce pune receptorul jos, Sonia începe să sară  în sus de fericire.
                                Sonia (foarte fericită)
Da, da, da. Nu-mi vine sa cred! Sunt atât de fericită. Cerule! Îmi era foarte dor de el… Nu-mi vine să cred. Se întoarce Rahul. În seara aceasta? Bine, dacă tot vine cear fi săi fac o surpriză. Dar ce? Poate săi gătesc ceva?… Asta  e o tâmpenie nici nu știu cei place sa mănânce…. Să creiez o admosfera romantică?… Nu. Nici asta nu e o ideie bună. Dacă vin surorile mele înaintea lui. Ele încă nu știu de relația mea cu Rahul . Ce mă fac? Ce ar trebui să fac?
   Nu durase mult și Rahul ajunge acasă. Sonia se grăbește săi deschidă poarta.
Ext (în curte) noapte.
                             Rahul (coboară din mașină)
De ce nu mă surprinde asta?
                             Sonia
Ce anume?
                             Rahul (se apropie de Sonia
și o ia în brațe)
Să te văd pe tine aici.
                            Sonia (încruntată)
Ești dezamăgit? Pentru că pari dezamăgit.
                             Rahul (zâmbind)
Dezamăgit? Nai ideie cât de fericit sunt că ești aici. Surore tale unde sunt?
                           Sonia
În club.
  Rahul o ia pe Sonia în brate și intră în casă nerăbdător. O duce  direct în camera lui, și o sărută pasional…
INT (casă) noapte.
                               Bătrâna (avea nevoie la baie)
Adelina, Adelina.
  Sonia o aude și dă să plece. Rahul o prinde de mână.
                               Rahul (încruntat)
Întoarce-te repede. Te rog.
                               Sonia (zâmbind)
Bine.
  Sonia o ajută pe bătrână să coboare de pe pat, o duce la baie. După ce se întoarce, o așează pe pat cu grijă. Apoi o învelește. Sonia dă să plece.
                                Bătrâna
Adelina. Îmi dai un pahar  cu apă?
                                Sonia (zâmbind)
Da. Doamnă.
   Sonia îi aduce apa și o ajută să bea. Deoarece mâinile bătrânei, tremurau în permanență.
   Sonia dă să plece din nou. Era nerăbdătoare să se întoarcă la Rahul.
                                Bătrâna ( o strigă din nou)
Adelina, îmi aduci ceva să mănânc?
                                 Sonia (stresată)
Da doamnă.
  Sonia se îndreaptă spre bucătărie, săi aducă bătrânei ceva de mâncare. Rahul o vede și merge la ea.
INT (bucătărie) noapte.
                                  Rahul (apropiindu-se se Sonia)
Am lipsit două luni. Credeam că ția fost dor de mine. Dacă a-și fi știut că vei fi atât de distantă, a-și mai fi rămas în India.
                                  Sonia (supărată)
Mia fost dor de tine. De fapt îmi este dor de tine. Dar ce să fac?trebuie să am grijă de ia… Iartă-mă te rog.
                                  Rahul (o sărută pe Sonia)
Am așteptat două luni. Pot să mai aștept câteva minute… După ce termini cu ea, nu accept niciun refuz, am nevoie de multă iubire în seara aceasta. În fond ești soția mea. E dreptul meu.
                                 Sonia (zâmbind)
Bine cum dorești. Acum pot pleca?
                                  Rahul
OK… Doar câteva minute!… Soni, vino înainte să adorm. Dacă apuc să adorm, mâine voi fi irascibil. Și mă voi răzbuna pe surorile tale.
                                  Sonia (încruntată)
Asta e o amenințare?
                                   Rahul(zâmbind)
Nu dragostea mea, ăsta e adevărul.
   Sonia se grăbește săi dea mâncarea bătrânei. Ea o hrănește cu grijă. Apoi o pune la somn . După ce termină cu bătrână, merge în camera lui Rahul.
   Rahul se plimba de colo, colo ca nu cumva să adoarmă din cauza oboselii.
INT (camera lui Rahul) noapte.
                                Sonia (boacăne la ușă și intra încet)
Scuze, a durat ceva.
                               Rahul (îndreptându-se spre Sonia)
Ai ideie cât de obosit sunt? Am condus șase ore până aici. Oricum… Nu știam că vei fi aici. Dar speram să fii.
   Rahul se apropie de Sonia și o sărută. Ei doi își petrec întreaga noapte împreună. Sonia adoarme în brate la Rahul.
   A doua zi spre dimineață, se întorc surorile Soniei din club.
Ext (la poartă) zi.
                              Dara (speriată văzând mașina în curte. Ea crede că aceia e mașina Cameliei)
Adelina, e o mașină incurte. A venit Camelia? De ce nu nea sunat Sonia?
                             Adelina (stresată)
Nu știu. Să mergem să vedem.
  Fetele intra speriate în casă. Verifică discret camera Cameliei.
                            Dara
Nu e aici. Camelia nu e aici. Atunci a cui e mașina?
                             Adelina (șoptind)
Rahul. Cred că a venit Rahul. Să mergem să vedem.
                              Rahul (aparu în spatele lor)
Ce anume să vedeți?
  Cele două sari în sus ca arse .
                             Adelina
Cerule! Ce mam speriat.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
De unde veniți la ora aceasta? O, cred că știu răspunsul. Ați eșit în club, cu prieteni… Celpuțin vați distrat?
                             Dara (șoptindui Adelinei)
E furios? Pare furios, cred că e furios.
                             Rahul
Furios? Ce te face să crezi asta? Nu sunt furios. Ba din contră, vă sunt recunoscător.
Datorită vouă, am cunoscut-o pe Sonia. Și mam îndrăgostit de ia.
                             Adelina
De Sonia?? Nu te poți îndrăgosti de Sonia.
                             Rahul (curios)
De ce nu?
                              Dara
Pentru că Otilia e îndrăgostită de tine. Și încearcă să te cucerească.
                              Rahul
Șșșt. Teai țăcănit? Ai ideie ce geloasă va fi Sonia dacă află de asta?… Uite eu și Sonia suntem împreună de când neam cunoscut. Soni nu a vrut să vă spună, ca nu cumva să aveți probleme cu Camelia. Iar eu iam respectat decizia până acum… Soni nu e doar iubita mea, ea e soția mea.
                              Adelina (șocată)
Soție??? Ați înnebunit?
                              Rahul
Da am înnebunit. Sunt nebun, nebun de iubire pentru Sonia… Uite părinți voștri știu de relația mea cu Sonia. Ceia ce nu știu ei e că noi doi  neam căsătorit legal. Și momentan nu vreau să afle asta.
                              Dara
Și nouă de ce ne-ai spus, dacă nu vrei să afle nici Camelia nici părinți noștri?
                              Rahul
Având în vedere că voi locui un timp aici. Nu vreu să mă feresc de voi. Deaceia vam spus adevărul….

Când iubirea nu se stinge 11

INT (cabina de machiaj) noapte.
   Rahul intra într-o cabină de machiaj, căutândo pe Sonia.
                             Rahul
Soni. Soni ești aici?
In acea cabina era Diana profa de franceză.          Cum îl văzu pe Rahul se repede la el  și-l sărută.
                            Rahul (o împinge cu putere și țipă la ea)
Teai țăcănit. Ce e în neregulă cu tine?
   In acel moment intra și Sonia împreună cu doua fete.
                            Sonia (surprinsă)
Hei, ce sa întâmplat?
Rahul nu spune nimic. Se uită urat la Diana și ese furios.
                             Sonia (îl urmează pe Rahul)
Rahul, Rahul. Te rog stai. Hei ce ai? De ce ești furios.
                             Rahul (furios)
De ce sunt? Tu nu ai fi  în locul meu? Ai văzut ce sa întâmplat?
                              Sonia (curioasa)
Nu. Deaceia te întreb.
                              Rahul
Aveai dreptate. Când miai spus că acea femeie se uită ciudat la mine, credeam că ești geloasă fără motiv. Chiar dacă nu am făcut-o  intenționat, tot mă simt ca un trădător. Crede-mă Soni, nici prin cap nu mia trecut să te trădez.
                             Sonia (comfuză)
Trădător? Trădare? Despre ce tot vorbești?
                              Rahul
Când am intrat în cabină, acea femeie sa apropiat de mine și ma sărutat .
                               Sonia (nu prea surprinsă)
Ce? Știam știam eu. Am văzut-o cum te urmărește… Uite știu că tu nu mai trăda, am încredere în tine. Dar te rog stai departe de ia. E o scorpie.
                               Rahul (se apropie de Sonia și o săruta)
Mă bucur să văd că ai încredere în mine. Nai ideie cât de mult te iubesc. Nu te-aș trăda niciodată. Hei te duc acasă? Mâine e duminică și am o surpriza pentru tine.
                               Sonia (curioasă)
Surpriză? Ce e?
                                Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O surpriză, e o surpriză dragostea mea.
Ext (curtea Soniei) zi.
   A doua zi Rahul veni acasă la Sonia pe la ora prânzului. Monica era în curte cu treburi.
                              Monica (surprinsă)
Rahul. Intră, mă bucur să te văd.
  Rahul intra în curte, avea în mână două pungi de cadou. În una era două sticle de vin și în cealaltă multe dulciuri pentru frați  mai mici ai Soniei.
                            Rahul (îi dă pungile Monicăi)
Bună. Aste sunt pentru voi. Dulciuri pentru cei mici, și vin pentru adulți.
                           Monica (zâmbind)
Mulțumesc. Dar nu trebuia. Ai venit s-o vezi pe Sonia?
                            Rahul
Da. Aveam de gând s-o scot în oraș. Asta dacă nu vă deranjează?
                            Dinu (se îndreptă spre ei)
Să înțeleg că-ți ceri voie de la viitoarea ta soacră?
                             Rahul (zâmbind)
Credeam că așa e politicos?
                             Dinu
Intră, vino. Nu trebuie să-ți ceri voie. Eu și Monica avem încredere în tine. Poți s-o scoți pe Sonia în oraș de câte ori dorești.
  In scurt timp veni și Sonia. Ea zâmbi larg când îl văzu pe Rahul.
                            Rahul
Părinți tai țiau dat voie. Mergem?
                            Sonia
Bine.
   Rahul o duce pe Sonia la mașină, era nerăbdător.
INT (mașină) zi.
                           Sonia (curioasă)
Unde mergem? Care e marea surpriză?
                            Rahul (serios)
Vei vedea.
Rahul o duce pe Sonia la starea civilă din oraș. El oprește mașină și coboară.
                            Sonia (stresată)
Rahul… De ce suntem aici?
                             Rahul
Uite Soni. Nu vroiam să-ți spun în felul acesta. Dar va trebui să plec un timp…. Având în vedere ce sa întâmplat seara trecută… Vreau să spun, sunt puțin stresat în legătură cu asta. Deaceia mă gândeam să ne căsătorim legal. Să fii soția mea cu acte în regulă.
                              Sonia (stresată)
Vei pleca?… Rahul înțeleg ce vrei să spui dar eu tot nu sunt majoră. Nu ne putem căsători.
                               Rahul
Nu-ți face griji, mam ocuupat eu de asta. Nu trebuie decât să semnezi… Soni dacă mă iubești vei face asta.
                               Sonia
Știi bine că te iubesc.
  Sonia îi faci pe plac lui Rahul. Ea semnase actele de căsătorie și-și schimbase numele în Sonia Mhera. Era stresată în legătură cu ce o să le spună părinților ei .
Ext (în fața primăriei) zi.
                            Sonia (stresată)
Ce le voi spune părinților?
                             Rahul
Momentan nimic. Așteaptă până ce mă voi întoarce. Apoi le vom spune împreună. Trebuie să plec trei luni în India.
                             Sonia
Trei luni? E o perioadă foarte mare de timp. Cum mă voi descurca? Dacă tatăl meu află despre căsătoria noastră o să mă omoare.
                             Rahul
Calmează-te draga mea. Nu va afla. Ce spui mai bine să petrecem ziua împreună? Doar noi doi? O te rog, schimbați atitudinea. Nu va afla. Nu ași fi plecat acum… Dar bunicul meu nu se simte bine… Vrea să-l ajut cu un proiect… Ce spui de asta voi încerca să termin acel proiect mai repede și mă voi întoarce?
                          Sonia (zâmbind)
Bine. Nu  știu de ce sunt atât de speriată de faptul că vei pleca… Te rog încearcă să te întorci repede .
                          Rahul
OK. Îți promit. Acum, unde ai vrea să merge mai întâi? Restaurant sau mol?
                          Sonia (zambind)
Restaurant. Mor de foame.
   Sonia și Rahul își petrec întreaga zi împreună. La Mall, restaurat, parcuri acvatice și multe alte locuri distractive.

Când iubirea nu se stinge 10

Rahul (intra în clasa fetelor)
Soni are dreptate. Nu contează din ce clase faceți parte. Ținutele sunt cele ce contează. Pentru că, vor fi prezentate mai întâi rochiile. Și nu doar voi doua veți îmbracă acele rochii. Toate fetele care au fost selectate… Mai întâi vom prezenta rochiile de gală. Apoi băieți își vor prezenta costumele… În timp ce băieți își vor prezenta costumele, voi veți avea timp suficient să îmbrăcați costumele de plajă. Apoi băieți vor prezenta costumele lor de plajă. După care voi veți prezenta costumele de damă create de a noua și a zecea.
                            Mihaela (comfuză)
Să înțeleg. Noi, toate cele zece fete  care am fost selectate vom fi îmbrăcate în rochiile noastre superbe, și vom defila pe podium. În timp ce băieți se pregătesc cu costumele lor, apoi tot noi fetele vom îmbraca costumele de baie pentru defilare…
                              Rahul
Exact. Și nu vreau nicio greșeală.
                               Mihaela
Avem totuși o problemă.
                               Rahul
Și anume?
                               Mihaela
Noi suntem zece fete și douăsprezece rochii și costume.
                               Diana ( tocmai ce  intrase în clasă)
A-și  putea să mă alătur și eu?
                               Rahul
Excelenta ideie. Soni tu ce spui? Ai putea să te alături și tu.
                               Sonia
Eu… Nu prea cred.
                               Gabriel
Ba s-o crezi. Va trebui să te alături. Nu ai de ales.
                               Rahul (apropiindu-se de Sonia. O ia în brate și se uita fics în ochi ei)
Ai vrea te rog să-mi spui ce te supără?
                                Sonia (timidă)
Nu e vorba că nu vreau să particip…. Dar… Nu știu… Nu ași vrea să îmbrac un costum de baie.
                                Rahul (zâmbind)
Ai văzut costumele? Soni un costum de baie nu e neapărat format din lenjerie și sutien. Am văzut costumele sunt costume lejere de plajă. Formate într-o bustieră și o fustă. Crede-mă îți va plăcea  costumele.
                              Sonia
Atunci, bine. Fie voi participa.
EXT (curtea liceului) seară.
  Prezentarea de moda avea loc în curtea liceului. Câțiva elevi,  au așezat o cabină în apropierea liceului. De-acolo puteau fi  cumpere biletele , pentru cine dorea să vină. Evident venise părinți frați sau rudele elevilor. Curtea era decorată , podiumul arenjat, fetele și băieți  erau în cabinele de machiaj pregătindu-se pentru marele moment. Au ajuns chiar și invitați speciali. Ei erau așezați la masa juriului. Înafara de rudele elevilor venise și mulți străini. Se vânduse toate biletele.
   Prezentarea a decurs fără probleme. Totul a decurs excelent. Chiar mai bine decât se aștepta Rahul. Ținutele, machiajul, cuafurile chiar și mersul de fotomodel. Totul a eșit    perfect.
La final elevi au eșit cu toți pentru o reverență.
                           Mihaela (mai îndrăzneață)
Domnule Mhera. Ași putea să pun o întrebare juriului.
                           Rahul (curios)
Sigur… Da.
                           Mihaela
A-și vrea să vă întreb. Ce va plăcut mai mult? Rochiile de gală? Sau costumele de baie?
                            Vlad (unul din dizainari)
In calitate de bărbat, evident miau plăcut costumele de plajă. Dar în calitate de dizainari, ar trebui să recunosc. Sunt curios cine a creia colecția  rochiilor  de gală?
                            Șivania  (bunica lui Rahul)
Miai luat vorba din gură. Și eu vroiam să pun aceiași întrebare.
                             Mihaela(încântată)
Asta înseamnă că vau plăcut  mai nult rochiile?
                              Șivania
E adevărat am fost atrasă și încă sunt de acele modele. Dar nu neg miau plăcut foarte mult și costumele de plajă. Acum am putea vedea și cine au creat modelele?
                              Rahul
Da, sigur. Îi rog pe cei care au muncit la costumele de plajă să vină aici.
   Pe scenă urcă toate fetele din clasa a douăsprezecea.
                             Șivania
Recunosc. Sunt impresionantă, de munca voastră. Mult succes în continuare.
                             Rahul
Acum cei care au lucrat la costumele de damă.
    Pe scenă urcă fete din clasele a noua și a zecea.
                            Șivsnia
Miau plăcut foarte mult costumele create de voi. Lucratura e perfectă. Și modelele sunt elegante. Bravo vouă. Am fost profund impresionată .
                            Rahul
Cred că e rândul baietilor . Ei sunt cei ce au creat costumele lor. Sincer să fiu și eu am fost impresionat.
                           Șivanua.
Ai dreptate Rahul. Sincer acum. Nu mă așteptam, să fiu impresionată de niște elevi care încă sunt la liceu .
                            Rahul
Și cei ce au lucrat la rochii?
   Fetele din clasa a unsprezecea urcase pe scenă, cu excepția Soniei.
                            Rahul
Soni? Vrei te rog să vii?
  Sonia se uită la fete. Se simțea puțin stânjenită. După părerea ei. Credea că nu a muncit deloc la rochii. Fetele îi făceau semn cu mana să urce pe scenă.
                           Rahul
Soni. Te rog.
                           Sonia (îndreptându-se spre Rahul)
Eu… Ei bine…. Eu.
                            Șivania
Uite voi fi directă. Vreau să știu cine a creia rochiile de gală pentru că vreau să le cumpăr. Rahul ai vrea te rog să-mi răspunzi la întrebarea aceasta?
                             Rahul (uitându-se spre Sonia)
Din câte am înțeles, întreaga colecție de rochii a fost creată de Sonia.
                             Sonia (timidă)
Ce? Nu e așa… Adică da eu am făcut schițele… Adică am conceput modelul. Dar colegi mei sunt cei care Lea croit. Ei sunt cei care au muncit la ele. Deaceia nu vroiam să urc pe scenă . Nu vreau să-mi asum meriatul pentru munca altcuiva.
                             Șivania
Asta e părerea ta? Știi pentru un dizainăr e mai greu să conceapă acele schițe decât să le croiască. Pentru că, draga mea e foarte greu să te gândești la modele noi în fiecare zi decât să le croiește. Dar da și acolo e foarte mult de muncă. Ai nevoie de îndemânare și pricepere pentru a obține un rezultat foarte bun. Spune-mi dragă dacă-ți fac o oferta bună îmi vei vinde Colecția ta?
   Sonia se uită lung la Rahul, apoi la colegele ei. Cu toți dădeau din cap în semn  de da zâmbind. Sonia Nu avea alta opțiune decât să fie deacord .
                          Sonia
OK. Suntem deasa cord.

Când iubirea nu se stinge 9

Sonia (somnoroasă)
Mergem la liceu? Voi fi  gata în cinci minute.
                               Rahul
Dacă nu te simți bine… Mai bine ramai în pat.
                               Sonia (sărind din pat)
Teai țăcănit. Vrei să te las singur la liceu? Printre atâtea fete frumoase? Nici nu mă gândesc. Am văzut eu…. Am văzut-o pe Diana profa de franceză, cum te privește… Acea scorpie… nu-mi vine să cred…
                              Rahul (zâmbind)
Ai terminat? Tu nu vrei deloc să încetezi cu gelozia?
                              Sonia (își ia hainele din dulap și se grăbește spre baie)
Nu sunt geloasă, spun doar ce am văzut… Și chiar de a-și fi geloasă, tot am dreptate. Ce femeie întreaga la minte nu ar vrea să ese cu tine? Tânăr ești, chipeș ești, romantic… Nu mai spun, sexi ești. Nu ai niciun defect.
                             Rahul (era foarte fericit s-o audă pe Sonia vorbind așa)
Dacă ai terminat cu tâmpeniile putem merge? Grăbeștete Soni, vom întârzia.
                              Sonia (ieșind din baie)
Bine. Sunt gata.
                              Monica (veni cu un ceai la Sonia)
Dacă știam că medicamentul tău e Rahul, lași fi chemat chiar eu aici. Mă bucur să văd că te simți mai bine. Uite bea ceaiul ăsta înainte să pleci.
  Sonia nu spune nimic ea ceaiul,îl  bea în viteza și pleacă împreună cu Rahul la liceu.
INT (mașină) zi.
                             Rahul
Hei. Ești bine.
                              Sonia
Da… Da sunt.
                               Rahul (pus pe șotii)
Și, crezi că sunt sexi? Chipeș… Foarte romantic.
                              Sonia (roșie la față)
Încetează cu tâmpeniile, și fii atent la drum. Nam vrea sa ne trezim în șanț.
                               Rahul (zâmbind)
Bine, cum dorești, dragostea mea.
Ext (liceu) zi.
                              Gabriel ( se îndreaptă spre Sonia irascibil)
Hei, ia priviți! Sa gândit și prințesă să mai vină la liceu. Unde ai fost pânău acum? Doar nu credeai că-ți vom face noi toată treaba ta. Doar pentru că ești logodnica lui.
  Sonia se uită urat la Gabriel. Și Rahul devine puțin agresiv.
                               Rahul
Hei, cum îndrăznești?
                               Sonia (încearcă să-l oprească pe Rahul)
Lasă-l, te rog.
                               Diana (entuziasmată)
Bună, Domnule Mhera! Mă bucur să vă văd. Veniți, vă rog… Veniți, directorul vă așteaptă de dimineață.
                             Rahul (o prinde pe Sonia de mână)
Vei veni cu mine?
                            Sonia
Nu merg în clasă cu Gabriel.
Rahul o săruta pe Sonia și pleacă cu Diana în biroul directorului. Iar Sonia merge cu Gabriel spre clasă.
                            Sonia (puțin irascibilă)
Ai de gând să-mi spui de ce țipi la mine? Și ce dacă nu am venit la liceu? Voi sunteți cei care mau exclus. Aveați mereu secrete, și nu m-ați implicat în nicio activitate.
                             Gabriel
Ai înnebunit? Nu team exclus, e adevărat team evitat un timp. Dar asta doar pentru că țiam furat caietul.
                            Sonia (curioasă)
Ce caiet?
                            Gabriel
Știi acel caiet, cu schițe… Uite nu aveam prea mult timp la dispoziție. Nu aveam timp să ne gândim la modele noi de rochii, deaceia țiam furat ideile tale. Și înainte să dai vina pe noi, să știi că e vina lui Rahul. Nu nea lăsat prea mult timp la dispoziție. Zece zile… Nea lăsat doar zece zile.
INT (liceu) zi
Sonia și Gabriel se îndreptau spre sala de croitorie. Acolo toate fetele din, clasa Soniei lucrau sub îndrumarea Decanei. Sonia ramase cu gura căscată când văzu toate acele rochii. Erau superbe, toate rochii de gală, de culori și modele diferite.
                              Decana
Sonia. Am multe întrebări cu privire la absentele tale. Tu știi cât avem de lucru zilele acestea? No să te întreb acum pe unde ai umblat. Uităte și tu o data la rochii, și vezi dacă lipsește ceva.
                             Sonia (nedumerită)
Eu? Pă de unde să știu eu ce lipsește?
                             Decana
E colecția ta. Adică vreau să spun…sunt modele create și inspirate de tine. Dacă am greșit cu ceva atunci tu trebuie să știi.
    Sonia se uită lung la Decană, apoi se apropie de rochii.
                             Mihaela (uitându-se urat la Sonia)
In mod normal nu-mi place ca cineva să-mi critice munca. Dar de data asta fac o excepție. Nu vreau sa fie nicio greșeală… Știi de ce?  Pentru că vreau ca noi sa fim mai buni decât cei de a doisprezecea. Tu ai lipsit multe zile. Știi măcar ce tematica au adaptat ei? Normal că nu…. Tematica e… Costumele de baie.
                             Sonia (surprinsă)
Costume de baie ? Vrei sa spui că au creat modele noi de chiloți?
                             Gabriel (puțin irascibil)
Vrei să nu fii obraznică. Știi măcar de ce au ales tema aceasta? Pentru că vor să câștige în fața noastră. Spune-mi. Dacă ai întreba  un bărbat cum iar place să vadă o femeie. În rochie sau costum de baie. Ce țiar  răspunde?
                              Sonia
Tu ești bărbatul aici. Tu să-mi răspunzi… Ascultă poate ai dreptate. Dar în niciun caz no să-și scoată iubita în  oraș în costum de baie, niciun bărbat.
                            Mihaela
Încetați. Sonia cum sunt rochiile?
                            Sonia
Din punctul meu de vedere, sunt perfecte. Ascultă din câte îmi amintesc aici nu a fost vorba de nicio competiție… Atunci de ce vorbiți de cine câștigă și cine nu?
                          Andra (o colegă)
Păi când am început să lucram, nu ne puteam decide ce temă să alegem. Deaceia   am început să ne certam. Cei de a doisprezecea au optat pentru costumele de baie. Iar clasa noastră pentru rochiile de gală. Atunci a apărut și provocarea. Clasa care pierde va trebuii să facă douăzeci de genuflecsiuni în fața tuturor.
                              Sonia

Asta e o tâmpenie!

Mihaela
Nu e deloc o tâmpenie. Ei au început, cred sunt mai buni ca noi, doar pentru că sunt în ultimul an de liceu… Ei cred că le suntem inferiori .
Rahul și directorul veni în sala de croitorie, pentru a vedea cum se descurcă clasa Soniei. Directorul boacăne încet  la ușă, apoi întra în sală.
                              Decana
Domnule director, intrați… Vă rog veniți.
                              Directorul
Bună ziua elevi. Domnul Mhera a venit să vadă cum vă descurcați.
  Rahul se apropie de rochii. Era cu adevărat surprins. Rochiile  erau lucrate foarte bine.
                            Rahul(uitându-se foarte atent la rochii)
Impresionant. Sunt cu adevărat surprins. Lucratura e foarte bună. Și modelele sunt unice. Îmi place asta.
                           Mihaela (încruntată)
Ați văzut și modelele ce-or de a doisprezecea? Ce părere aveți.
                           Rahul
Sunt impresionante. Sunt modele noi, unice… Sincer să fiu deabea aștept să văd prezentarea. Am văzut creațiile voastre, acum a-și vrea să văd și fetele care vor urca pe podium. Ele unde sunt?
  Fetele se uitau una la alta, și nu spuse nimic.
                             Rahul (suspicios)
Hm, asta e reacția pe care au avut-o și celelalte clase. Nu ați ales fetele așa e? Uite știu că multe fete vor să urce pe podium. Dar nu toate sunt potrivite pentru asta… Ce spuneți de asta? Eu, Decana și directorul vom alege mâine zece fete mai puțin împiedicate… Toate fetele vor da o probă Petru a fi selectate. Pentru băieți nu e nevoie de asta, oricum ei sunt prea puțini. Vor participa toți băieți… Sper să nu mă faceți să mă simt stânjenitor, în fața imvitatilor mei. Credeți-mă la prezentare vor venii trei imvitați speciali. Așa că fiți atenți nu vreau nici-o greșeală.
                              Sonia (curioasă)
Cine sunt acei invitați?
                              Rahul
Unul dintre ei e chiar bunica mea. Ea e unul dintre cei mai cunoscuți dizainari din industria modei. Și ceilalți doi, sunt cei mai buni dizainari ce lucrează  pentru compania mea… Ei bine, eu trebuie să plec.  Soni vin să te iau după ore. Bine?
Sonia dă din cap în semn de acord.
  A doua zi toate fetele erau nerăbdătoare să dea proba de aptitudini. Directorul făcu toate aranjamentele în curtea liceului pentru probă. În scurt timp veni și Rahul împreună cu Decana. Ei se așeză pe scaune în fața unui birou. Fetele trebuia să defileze în fața lor pe tocuri, fără să se împiedice su să cadă jos.
   Fetele care au fost alese, erau doua dintra   noua, Cristina și Andreea, trei dintra zecea, Valentina, Alina și Veronica. două dintra unsprezecea Mihaela și Andra  și trei dintra doisprezecea. Cătălina, Maria și Flaviana.
  După selectie multe fete erau nemulțumite. Dar cel mai nemulțumit era Gabriel.
Ext (curtea liceului) zi.
                                Gabriel (irascibil)
Așteaptă. Domnule director, așteptați. Cred că ați făcut o mare greșeală. Sonia nu a făcut nicio greșeală. Atunci de ce nu a fost selectată?
                               Directorul (se opreste  și se uita la Gabriel)
Nu mă întreba pe mine. Cel care-ți poate răspunde la întrebarea aceasta e domnul Mhera.
  Gabriel se înfurie și se grăbește să vorbească cu Rahul. Era hotărât să primească răspunsul la întrebarea lui. Știa că Rahul trebuia să fie în biroul directorului. El merse direct acolo și boacăne la ușă.
INT (biroul directorului) zi.                                        
                            Diana (era în biroul directorului împreună cu mai mulți profesori)
Intră. Gabriel? De ce ești aici? Ai vrio problemă?
                                Gabriel (furios)
Da am. Ce sa întâmplat azi nu a fost corect. Sonia sa descurcat foarte bine la proba de azi. Atunci de ce nu a fost selectată? Ea sa descurcat chiar mai bine decât snoabele de la clasa a doisprezecea.
                                Diana (irascibilă)
Gabriel. Nu ai niciun drept să însuți pe cineva. Mai ales când e vorba de o femeie. Cât despre Sonia…
                               Gabriel (nepoliticos)
O te rog. Nu team întrebat pe tine. Puțin îmi pasa de părerea ta. Eu vorbeam cu domnul Mhera . El a fost în juriu. Nui așa?
                                Rahul (surprins de atitudinea lui Gabriel)
Nu am selectato  pentru că asta a fost alegerea ei. Tu ce crezi că mași fi exclus propria iubită? Crezi că mi-e nu miar fi plăcut so vad îmbrăcată în rochii de gală? Asta a fost alegerea Soniei. Mia spus că va participa la probe, dar nu vrea să fie selectată. Ea ma rugat să n-o selectez.   INT (clasă) zi.
                              Gabriel (la fel de furios merge în clasă s-o tragă pe Sonia la răspundere)
Sonia, Sonia. O aici erai. Carei problema cu tine? Mai întâi nu vii la liceu cs nu cumva să muncești și tu la rochii. Și acum nu vrei să fii fotomodel pentru o zi? Ce e cu tine? Tu chiar credeai că n-o să-mi dau seama de ce se întâmplă?
                              Sonia (nedumerită)
Hei. Ce ai? Ce e în neregulă cu tine? Și de ce țipi mereu la mine?
                              Gabriel
Uite. Amândoi știm că nu team plăcut niciodată. Dar la proba de azi ai fost foarte bună. Ții minte ce a spus Mihaela? Noi trebuie să câștigăm în fața snoabelor. Și acum sunt două contra  a trei snoabe. Cum crezi că vom câștiga dacă tu tragi qulul. Am vorbit cu directorul. El mia spus că Rahul nu a vrut să te selecteze azi. Așa că am mers să vorbesc cu Rahul. Știi ce mia spus el? Că tu lai rugat să nu fii selectată.
                              Mihaela (furioasă)
Așa e? E adevărat? Sonia ai ideie cât am muncit? Ai ideie pâna la ce ora am stat, seara trecută uitându-mă la emisiuni, despre modelind, pentru a fi selectată? Și tu… tu ce faci? Le lași pe ele să câștige?
                              Sonia (stresată)
Nu e așa. Cu toți știu despre relația mea cu Rahul. Și Rahul a făcut parte din juriul. Dacă a-și fi fost selectată celelalte fete ar fi crezut că trișezi. Deaceia nu am vrut să fiu selectată.
                             Mihaela (furioasă)
Nu e corect. Nu e corect deloc. Acum ele sunt trei și noi doar două.
                              Sonia( încercând s-o liniștească)
Dar nu  asta e ceia ce contează. Ce contează sunt ținutele. Nu?

Când iubirea nu se stinge 8

EXT (în curte) noapte.
Când Rahul ajunge acasă la bătrână, era cu adevărat surprins. Cu toți erau îmbrăcați elegant. Camelia, soțul ei Henri cele doua fice ale ei, surorile Sarei, chiar și bătrâna. Dar nu de asta era surprins Rahul. El era surprins să-și vadă întreaga familie acolo. Tatăl lui (Manu), mama vitregă (Mira),sora și fratele vitregi ( Ina și Șiv), inclusiv cel mai bun prieten al lui Rahul, Mateo.
  Rahul era ud, murdar și extrem de irascibil.
                                Rahul (furios)
Ce naiba se întâmplă? Dacă aveați degând să dați o petrecere, puteați să-mi spuneți. Ași fi rămas la hotel.
                               Mateo (avea aceiași vârstă cu Rahul ei erau prieteni încă de la grădiniță)
Hei prietene. De ce ești furios? Dacă mă întrebi pe mine eu ar trebui să fiu supărat. Nuci măcar nu miai spus că ai o iubită. Familia ta ma invitat direct la logodna ta. Nu știam că ai asemena sentimente pentru Otilia. Dar cum sunt un bun prieten, mă bucur pentru tine.
                               Rahul (se preface surprins când aude de logodnă)
Ai înnebunit? Despre ce vorbești? Cine se logodeste cu cine?
Cu toți erau surprinși când auzi ce spusese Rahul.
                             Manu
Rahul. Uite știu că nu-ți place să fim aici. Noi doi nu ne mai înțelegem de foarte mult timp. Dar sunt tatăl tău. E dreptul meu să fiu acum aici.
                          Rahul (devine puțin agresiv)
Ai înnebunit? Da ai dreptate, nu vreu să fii aici. Nici tu, nici familia ta aiurită. Dar spre curiozitatea ta, nu mă logodesc cu nimeni. De unde va venit ideia stupidă că mași logodit?
Otilia face câțiva pași înapoi de rușine.
                       Camelia (nedumerită)
Rahul, Otilia mia spus că vrei să te logodeste cu ea… Uităte la ea, era extrem de fericită. A spus că ai cumpărat și inelul de logodnă. Era lângă tine când ai comandat acel inel săptămâna trecută.
                        Rahul(răstit)
Așa e, am cumpărat un inel. Dar când am spus eu că e pentru ea?… Uite nici unul dintre voi nu e în măsură să mă tragă pe mine la răspundere. Cumpăr ce vreau, când vreu și pentru cine vreau eu. Acel inel nu e pentru Otilia. Să vă fie clar un lucru. Eu și Otilia avem o relație profesională și atât.
                               Otilia (plângând)
Îmi pare rău. Am înțeles eu greșit. Atunci când l ai comandat inelul, eram în apropiere. Apoi ai pus-o pe secretara ta să mă cheme. Deaceia credeam că e pentru mine. Iartă-mă te rog.
                               Mira(încercând să liniștească apele)
Ce a fost a fost. Acum nu mai putem schimba nimic… Din câte știm. Tu Rahul nu ești îndrăgostit de nimeni, și poate acel inel era pentru iubita unui angajat, sau a unui prieten… Dacă tot suntem cu toți aici, de ce nu te logodeste cu Otilia? Oricum nu iubești pe nimeni.
                             Rahul (avea o privire de parcă vroia so strângă de gat pe Mira)
Teai țăcănit femeie? Uite mam saturat de tot circul ăsta. Aveți cinci secunde să dispăreți cu toți.
INT (casă) noapte.
Rahul plecă furios în camera lui. El își făcu un duș și se schimbă de haine. Mateo boacăne la ușă.
                              Rahul (furios)
Dispari oricine ai fi.
                              Mateo
Sunt eu, Mateo.
                               Rahul
Intră. De ce ești aici? Dacă ai degând să mă înfurii cu ce sa întamplat. Mai bine pleacă.
                               Mateo
Nu. Vroiam să te întreb cine e? Știi tu cea căreia iai cumpărat un inel de logodnă… Fii serios Rahul, te cunosc de când eram mici. Știu că se întâmplă ceva cu tine. Altfel nu ai rămâne aici la țară atât de mult timp.
                               Rahul (zâmbind)
O te rog. Ce tea făcut să crezi că e cineva?…Bine, știi că nu team mințit niciodată. E cineva, nu știu de ce dar încă de când am văzut-o prima dată, am avut un sentiment ciudat. E o atracție ciudată, un sentiment ce nu-l pot controla. Atunci când o văd vreau să fiu lângă ea. Și când nu e acolo îmi este dor de ea. Știi… Soni nu e ca acele fete din preajma noastră. E… Diferită. Simplă, uneori vorbește ciudat, în anumite circumstanțe e timidă.
                                 Mateo (curios)
Și o să-mi faci cunoștință cu ea?
                                Rahul
In seara aceasta? În niciun caz.
                                 Mateo
Te rog frate. Știi, nu pot sta mult, sunt aici pană mâine dimineață. Și sunt foarte curios în privința ei. Cine e femeia care a reușit să-ți cucerească ție inima?
                                 Rahul(zâmbind)
Încetează Mateo. Nu o pot deranja în seara aceasta. În fond, și eu sunt foarte obosit. Dar promit co să-ți fac cunoștință cu ea data viitoare… Promit! Ce e nu ai încredere în mine?
                                Mateo
Șii bine că am încredere în tine…. Slavă cerului că nu teai logodit cu Otilia. Între noi  fie vorba, nu-mi place deloc de ea. Auzi… Nu ai nicio poza cu Soni pe telefonul tău.
                                Rahul (zâmbind)
Ce e cu tine? De ce ești atât de curios? Bine o să-ți arat.
Rahul își ia telefonul de pe masă și da să-l deschidă.
                               Rahul
Frate ce ghinion. Se pare că nu-ți este dat s-o cunoști acum. Privește nici telefonul nu se deschide. Cred că am rămas fără baterie.
                              Mateo (pus pe șotii )
Bine frate ține-o doar pentru tine. Sau îți este frică să-mi faci cunoștință cu ea?Crezi că se va îndrăgosti de mine, și o să te părăsească, pentru unul mai chipeș. Adică eu.
Rahul ia o pernuță de pe pat și o arunca spre Mateo. Care se îndreptă spre ușă să meargă în camera lui.
Ext (acasă la Sonia) zi.
                                Rahul (intra în curte și se întâlnește cu tatăl Soniei)
Bună. Sonia e? Sau a plecat deja la liceu?
                                 Dinu (surprins să-l vadă pe Rahul)
Bună. Nu Sonia încât nu a plecat. Defapt e foarte obosită. Nu a putut dormi toată noaptea. A avut coșmaruri din cauza acelui incident… Vino, intră. Să te servesc cu ceva? Un ceai, o cafea?
                               Rahul
Nu mulțumesc. Dacă nu vă supărați, a-și putea s-o vad pe Soni?
                               Dinu(îl conduce pe Rahul în camera Soniei )
Da sigur, vino te conduc.
INT (camera Soniei) zi.
Rahul intră încet în camera fetei. Sonia dormea. El se apropie ușor de ia șii pune mana pe cap. Apoi se întoarce și dă să plece.
                              Sonia (somnoroasă)
Dacă tot ai venit măcar salutamă.
                               Rahul (îngrijorat se întoarce și se așează lângă ea)
Hei. Cum ești?

Când iubirea nu se stinge 7

Rahul se pune în fata Soniei.
                             Rahul (hotărât)
Încetați. Care e problema? Toate fetele de vârstă ei au iubit… E adevărat, suntem împreună. Nu-mi place termenul iubit, deaceia am făcut-o pe Sonia logodnica mea… Se pare că vouă vă scăpa ceva din vedere. Dacă nași fi fost acum aici, cine ar fi scos-o pe Sonia din apă? Ea ar mai fi fost în viață acum? Soni  îmi aparține mie, doar mie.
                                  Dinu (surprins de atitudine lui Rahul)
Nu spun că Sonia nu ar trebui să ese cu nimeni. Doar că noi nu știam nimic de asta. Îți suntem recunoscători că ai salvat-o pe Sonia. Ai dreptate nici unul din noi nu știe să înnodate. Nu știu cum am fi scos-o pe Sonia de acolo. E bine datorita ție… Eu nu am nimic inpotriva relației voastre. Din partea mea, sunteți binecuvântați.
                             Monica (stresată)
Dar cum rămâne cu Otilia?
                             Rahul (puțin irascibil)
De câte ori sa vă spun? Nu am nimic cu Otilia. Serios Soni, nu știu de ce acele femei cred că mă voi căsători cu Otilia. Și serios acum… Ai văzut-o vreodată pe Otilia? Pariez că nu. Dacă ai fi văzut-o ai ști de ce tu ești alegerea mea…poate ai înțeles tu greșit?
                          Sonia
Serios? Tu crezi că a-și înțelege asta greșit? E vorba de tine Rahul. Nu ași înțelege niciodată greșit. Dar bine, vrei o dovadă? Atunci ascultă.
  Sonia îsi scoate telefonul din buzunar. Dar din cauză că a căzut în apă, telefonul nu mai era activ, curgea apa din el. Ea se întoarce spre mama ei șii cere telefonul.
                             Sonia
Mom, îmi dai te rog telefonu tău?
Monica nu spune nimic ea îi face pe plac Soniei. Sonia ia telefonul și o sună pe Dara.
                            Sonia (pune telefonul pe spikr)
Hei soro.
                            Dara
Bună Sonia. Ce faci? Ați terminat treaba în câmp?
                            Sonia
Da am terminat. Dar voi ați terminat pregătirile pentru logodna Otiliei? Rahul a ajuns?
                            Dara
Nu, nu a ajuns. Camelia și familia ei îl așteaptă. Au făcut multe pregătiri. Au decorat chiar și curtea.
                           Sonia(uitându-se cruciș la Rahul)
Hei, vrei să-mi mai spui odată? Cred că nu am înțeles eu bine. Cine se logodeste? Otilia cu cine?
                         Dara
Ce e cu tine Soni? Nu am timp de toate astea. Țiam spus, Otilia se logodeste cu Rahul. Acel Rahul pe care lai cunoscut aici. Șeful Cameliei. Ai uitat.
                         Sonia
Nu am uitat. Scuze doar te tachinam.
                          Dara
Uite  nu am timp de toate astea. Trebuie sa închid.
                          Sonia (se uită urat la Rahul)
Încă crezi că mă înșel?
                           Rahul (apropiindu-se încet de Sonia)
Îmi pare rău draga mea. Nu știu de ce Otilia crede că mă voi logodit cu ea. Dar te rog, ai încredere în mine… Știi cât de mult te iubesc? Nu te-aș trăda niciodată. Crede-mă.
                            Sonia
Te cred. Dar ce pot să fac, nu mă pot controla să nu fiu geloasă…. Ascultă sunt udă și mor de frig, înainte să facă pneumonie. Te rog putem merge acasă.
                           Rahul (zâmbind)
Bine, dar mai întâi trebuie să te schimbi. Am o rochie în mașină… Dar nu putem merge cu mașina. Miam scăpat cheile în rău.
                         Sonia(zâmbind)
Asta nu e o problemă, vom merge cu căruța  bunicului. Ai mers vreodată cu căruța?
                          Rahul (uitându-se cu ochi mari la Sonia)
Vrei să spui că vom merge cu asta?
                           Sonia (tremurând de frig)
Da. Ce e? Îți este frică?
                            Rahul
O te rog! Eu sunt Rahul Mhera, nu-mi este frică de nimic. Nici măcar de acel șarpe, care se îndrepta spre tine în apă.
  Ext (în căruță) zi.

                       Sonia (speriată)
Vrei te rog să încetezi? Uităte la mine, tremur și acum. Dacă nu mași fi înecat, mar fi omorât acel șarpe. Sau invers, dacă nu mă omora șarpele mași fi înecat… Oricum ar fi fost tot a-și fi…
                           Rahul
Nu îndrăzni s-o spui. Tu no să mori înaintea mea, nu te las eu.
                            Sonia
Asta nu depinde de mine sau de tine.
                             Rahul (supărat)
Azi a depins de mine. Așa e?… Oricum lasă asta. Mai bine spune-mi cum decurg lucrurile la liceu?
                              Sonia (lăsând calul în jos)
Eu… Ei bine… Eu…
                               Rahul
Ce e? Ori de câte ori începi să vorbești așa, ai o problemă. De ce eziți să-mi spui?
                               Sonia
Nu știu. Eu nu am mai fost la liceu.
                               Rahul (surprins)
Ce? De ce?
                               Sonia
Nu știu ce se întâmplă. Am impresia că cu toți mă evită în mod intenționat. Nici măcar prieteni mei, nu-mi mai vorbesc ca înainte.
                               Rahul (furios)
Ce? Adică teu exclus? Cum au îndrăznit?
                              Sonia (încercând să-l calmeze)
Re rog, nu te certa cu ei. Nu vreu să nu-mi mai vorbească deloc. Mai am un an până să termin liceul. Te rog Rahul. Te rog.
                              Rahul (încruntat)
Fie cum dorești.
   Comversatia celor doi a fost întreruptă de telefonul lui Rahul.
                             Sonia (surprinsă)
Hei, ție cum de-ți merge telefonul? Nu-l aveai în buzunar, când ai intrat în apă după mine?
                             Rahul
E rezistent la apă. Camelia? De ce mă sună?
Sonia se uită cruciș la Rahul. Rahul răspunde la telefon.
                              Camelia(agitată)
Bună. Domnule Mhera, sau să-ți spun Rahul?
                               Rahul (serios)
Spune-mi cum vrei. Ce e? De ce mai sunat?
                                Camelia (nerăbdătoare)
Vroiam să te întreb când ajungi? Otilia tot întreabă de tine. E foarte nerăbdătoare.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
Cred că în jumătate de oră.
Sonia nu-și schimba privirea. Era tot mai geloasă.
                             Rahul (o cuprinde pe Sonia în brațe)
Credeam că ai spus câ ai încredere în mine?
                             Sonia (supărată)
Am, am încredere…. Dar asta nu înseamnă că nu doare. Doare foarte tare. Te rog… Te rog tare mult, nui spune Cameliei despre relația noastră. Nu vreau să creadă, că din cauza mea…. Tu , și… Acea Otilia…
                             Rahul
Calmează-te Soni, țiam spui, no săi spun nimic.

Când iubirea nu se stinge 6

Rahul o prinde pe Sonia în brate și începe sa danseze, Sonia se lasă dusa de val. Chiar și ea începu să-l iubească foarte mul pe Rahul.
   A doua zi de dimineață Rahul plecă în oraș cu treburile lui, avea sa se întoarcă trei zile mai târziu. La liceu pregătirile pentru concurs erau în toi. Toate fetele se apucase de muncă, pentru a creia rochii care mai de care mai frumoase. Ele se bazau mai mult pe rochiile de gală. Dar Sonia avea și alte treburi, ea muncea la câmp cu familia ei. Era zezonul în care se culegea porumpi.
Ext (în câmp) zi.
Sonia era cu părinți și bunici ei în câmp la cules de porumbi. Era spre seară.
                            Sonia (sună telefonul)
Alo.
                             Rahul
Bună iubito. Ajung în sat într-o oră. Ne putem întâlni?
                             Sonia
Ce? Nu, nu pot. Sunt în câmp cu ai mei.
                              Rahul
Bine draga mea. Sunt la volan nu pot vorbi mult.
    Dar planul lui era altul. Rahul se luă după locația telefonului Soniei. Și intenționa săi facă o surpriză.
    In apropierea grădini era un rău uriaș dar și periculos. Sonia se apropie de rău pentru a savura priveliștea. De partea cealaltă a râului. Se apropie o mașină, spre surprinderea Soniei era Rahul. El coboară din mașină șii face semn cu mana Soniei. Sonia era surprinsă dar și foarte aproape de rău. Cum Rahul îi face semn cu mana Soniei, bucata de pământ de sub picioarele ei se prăbuși în rău  odată cu Sonia.
                               Monica ( mama Soniei, striga cât putea de tare)
Ajutor, s-o ajute cineva nu știe să înnodate.
Atunci cu toți se apropie de rău și începu s-o strige pe Sonia. Numai Rahul se repede fără sa stea pe gânduri și sare în rău după ea. Sonia se afunda tot mai tare…. Rahul  se scufunda după ea încercand s-o prindă. Când Rahul ajunge la Sonia o prinde de mână încercând s-o aducă la suprafață. El vede că Sonia nu mai avea deloc oxigen asa că se grăbi. Când ajunge la suprafață, și o scoate pe Sonia din rău. Aceasta în loc săi mulțumească ea îl respinge, și îl împinge.
                             Sonia (supărată)
Nu mă atinge. De ce ești aici? Tu ce crezi? Dacă mai salvat, asta înseamnă că-ți sunt recunoscătoare. Nu îndrăzni să te mai apropii de mine vreodată.
                            Rahul (surprins)
Hei, ce e cu tine? Ția ajuns apa la creier? De ce te porți așa?
                            Sonia (geloasă)
Eu? Eu mă port așa? Pai și tu cum te porți? Pe de o parte îmi spui mie iubita ta, și pe de alta parte te logodesti cu Otilia. Se pare ca tu ai uitat că surorile mele lucrează acasă la Camelia. Camelia ma sunat de dimineață să merg să le ajut pe fete la treburi. Vrei să știi de ce? Pentru că ea sune că în seara aceasta e logodna ta cu fica ei Otilia.
                              Rahul (șocat)
Teai  sclantit? Eu și Otilia? De unde și până unde?
                             Sonia(furioasă)
Tu să-mi spui. Otilia spune că iai cumpărat și inelul de logodnă.
                              Rahul (încercând s-o liniștească pe Sonia)
Nu e adevărat, singurul inel de logodnă pe care lam cumpărat, e cel pe care ți lam dat ție. Crede-mă spun adevărul.
  Rahul îi scoate mănușa Soniei .
                            Dinu (tatăl Soniei)
Logodnă? Inel? Sonia când teai logodit? Și cinei băiatul ăsta? Spune-mi, e o glumă?
                            Sonia
Nu e o glumă, el e Rahul….  Și da tată neam logodit.
                             Monica (furioasă)
Ai înnebunit? De ce ai făcut asta? Sonia nici măcar nu ești majoră.

Când iubirea nu se stinge 5

Sonia găsise o scuză, să ese din casă. Spunândui, tatălui ei că merge la surorile ei mai mari. Rahul o aștepta pe Sonia în apropierea casei.
Ext (în apropierea casei Sarei) noapte.
                               Rahul (nerăbdător)
Grăbeștete.
                               Sonia
Bine. Care e graba?
                              Rahul (deschide portiera mașini pentru Sonia)
O, Grăbeștete Soni.
Sonia urca în mașină surprinsă de atitudinea lui Rahul, dar și de nerăbdarea lui.
INT (mașină) noapte.
  Rahul se apropie de Sonia și o leagă la ochi cu o eșarfă.
                              Sonia (stresată)
Ce faci? Unde mergem? Și cei cu atâta mister?
                               Rahul (pornește mașina)
Vrei sa nu te mai stresezi atât? Țiam spus de la început, e o surpriză.
                              Sonia (încercând sa chicească unde o duce Rahul)
După felul în care ai întors mașina…. Cred că ne îndreptăm spre….. Te rog spune-mi că e o glumă? Nu ne îndreptăm spre….
                               Rahul
Spre ce?
                               Sonia(speriată)
Rahul… În direcția aceia e o pădure. De ce…. De ce mergem în pădure. Locul acela e înfricoșător mai ales noaptea. Spune-mi… Spune-mi te rog că mă înșel.
                                Rahul
Te înșeli.
                                Sonia
Spui asta doar să mă liniștesc?
                                Rahul
De ce îți este atât de frică? Soni. Ești cu mine. Nu are de ce să-ți fie frică. Doar nu crezi că ția-și face ceva rău?
                                Sonia (zâmbind)
Ăsta ar fi ultimul lucru la care mași gândi.
                                Rahul
Bine. Am ajuns. Așteaptă și nu trage cu ochiul. Altfel mă supăr rău pe tine.
   Rahul coboară din mașină. Sonia avea dreptate erau în pădure. Într-o poieniță din pădure. Rahul a organizat o admosfra romantică pentru Sonia. Era o masă pusa în mijlocul poieniței. Pe masa era un tort și o sticla de șampanie pusa la ghiată. Lângă masa doua scaune, pe un scaun un cadou împachetat. Erau luminițe aprinse în jurul poieniței. Rahul coboară din mașină și o prinde pe Sonia de mână, să nu se împiedice. O conduce pana aproape de masă.
Ext (în pădure) noapte.
                            Rahul (o dezleagă la ochi pe Sonia).
Acum poți deschide ochi.
Sonia deschide ochi încet. Ea nu avea cuvinte de uimire. Îi trecuse chiar și frica de a se afla în pădure.
                            Rahul (apropiindu-se de Sonia s-o sărute)
La mulți ani dragostea mea.
                            Sonia (uimită)
Ce e cu tine? Azi  nu e ziua mea.
                             Rahul (zâmbind)
Știu asta. Azi a fost ziua mea.
                             Sonia
Ce?? Și tu acum îmi spui?
                              Rahul
Fii serioasă iubirea mea. Tot ce-mi doresc e sa fiu cu tine. Ascultă, vrei să-mi faci o favoare.
                              Sonia
Ce anume?
                              Rahul (ia cadoul de pe scaun)
E o rochie. Ai vrea s-o porți în seara aceasta pentru mine?
                            Sonia (ia rochia de la Rahul și se îndreaptă spre mașină)
Sigur, așteaptă.
  Sonia merge în spatele mașini și-și pune rochia. Era o rochie superba de gală. Când se îndreptă spre Rahul, acesta o privi cu ochi mari de uimire.
                              Rahul (apropiindu-se de Sonia, el o prinde de mână. Sonia se așează pe scaun. Rahul o încalță cu o pereche de sandale negre de culoarea rochiei)
Arăți superb.
                             Sonia (se ridică în picioare zâmbind)
Mulțumesc.
                             Rahul (scoate ceva din buzunar și se așează în genunchi în fața Soniei)
Acum, adevărata ta surpriză. Ai vrea te rog sa fii soția mea.
                             Sonia (șocată)
Soție…. Dar… Dar…
                             Rahul (se ridică în picioare)
Știu ce gândești iubire. Ești prea tânără, e prea devreme. Dar nu-ți cer să ne căsătorim acum, putem face asta mai încolo. Ca de exemplu când devii majoră…. Deci răspunsul tău e?
                             Sonia (zâmbind)
Da… Da… Da.
   Rahul îi pune inelul pe deget, o ia în brațe și o sărută.
                             Rahul (pune muzică de la mașină)
Ai vrea să dansam?
                            Sonia (sfioasă)
Dans? Dar… Dar. Scuze nu știu să dansez. Și nai vrea să te calc pe picioare încercând.
                             Rahul (zâmbind)
Pariem?

Când iubirea nu se stinge 4

Ext (curtea liceului) zi.
    Sonia se îndepărtează de Rahul într-un loc mai retras, Rahul o urmează.
                           Sonia (supărată)
De ce faci asta? Ce e cu tine? Nu suntem nici măcar prieteni, și tu mai declarat logodnica ta în fața tuturor. De ce faci asta?
                            Rahul (zâmbind, el face câțiva pași spre Sonia)
De ce ești supărată? Ai devenit logodnica mea, în clipa în care ai fost deacord, sa faci dragoste cu mine. O te rog… Nu mai fi supărată. Ce spui mai  bine, să eșim să mâncăm ceva? Sunt mort de foame. Nu am mâncat nimic de dimineață.
                             Sonia (sfioasă)
Vrei să încetezi? Toți elevi se holbează la mine.
                             Rahul (zâmbind o ia pe Sonia în brate și o sărută)
Asta e pentru că mai evitat intenționat, două săptămâni întregi… Soni. Te rog… Promitem că n-o să mă mai eviți de-acum în colo. Mia fost foarte dor de tine. Te rog.
                            Sonia (comfuză)
Ce se întâmplă cu tine? Eu nu înțeleg nimic. Ce vrei de fapt?
                            Rahul
Pe tine. Te vreau pe tine Soni. Spune-mi vrei să fii iubita mea. Adevărul e că nu-mi place termenul “iubită”  deaceia team prezentat ca fiind logodnica mea. Logodnica suna mai bine.
                           Sonia (puțin rușinată)
Spuneai ceva de un restaurant?
                           Rahul (zâmbind)
Să mergem.
INT (restaurant) zi.
   La restaurant Rahul îi așează scaunul Soniei ca un gentalmen, apoi se așează și el.
                                 Rahul
Ce ai vrea să mănânci?
                                 Sonia
Nu îmi este foame. Dar nu vreu să fiu nepoliticosă. Ce spui de o supă?
                                  Rahul
Atunci supă să fie.
                                  Sonia
Chiar ai degând să organizezi o prezentare de modă? Serios? Ai ideie cât de împiedicate suntem noi fetele de la țară?
                                  Rahul
Ai o altă ideie?
                                   Sonia
Nu. Nam nicio ideie. Dar nu ași vrea să fii umilit din cauza noastră.
                                   Rahul
Calmează-te draga mea. Nu voi fi umilit. Crede-mă. Mă ocup eu de tot. Ascultă… așteptămă după ore. Mergem împreună acasă

Sonia
Bine.
INT (mașină) noapte.
                               Rahul
Ascultă Soni, vroiam să-ți spun că voi pleca în oraș câteva zile. Am o întâlnire importantă.
                              Sonia (geloasă)
Întâlnire?
                              Rahul( zâmbind)
De afaceri. O ședință! Mai știi Camelia? Cea la care lucrează surorile tale?
                               Sonia
O! Uitasem de asta. Dar chiar și așa, nu știu în ce domeniu lucrează Camelia. Cum de ești șeful ei?
                                Rahul
Conduc o companie de modă. Știi creații noi. Tot ce e în top cu moda.
                                Sonia
Hm, acum înțeleg cum ția venit ideia asta. Pentru că în general tu lucrezi în acest domeniu.
                                Rahul
Acesta și multe altele. Uneori sunt sponsor, alteori inspector. Am fost chiar și jurat.
                                Sonia
Serios? Scuzam-i  curiozitatea . Dar ce vârstă ai?
                                Rahul(zâmbind malefic)
Asta e singura întrebare la care n-o să-ți răspund . Ascultă ne întâlnim mai târziu? Nu poți spune nu, am o surpriza pentru tine.
                                 Sonia
Bine, dar cum să es? Tatăl meu e foarte strict. No să-mi dea voie să es seara târziu.
                                  Rahul
Pai nu ai surori? Dacă tu le ajuți pe ele, nu te pot ajuta și ele pe tine?
                                   Sonia
Nu. Nu vreau, ca surorile mele să afle că eu es cu tine. Ești șeful Cameliei, și Camelia e șefa lor, nu vreu să le fac probleme.
                                    Rahul
Cum dorești… Găsește tu o soluție. Vin să te iau din apropierea casei tale. La zece.
                                    Sonia
Bine.

Când iubirea nu se stinge 3

3
  INT (liceul Soniei, două săptămâni mai târziu) zi.
   La ora de matematică, Sonia era la tablă,încercând să rezolve o problemă. Se aude o bătaie în ușă.
                                 Profa de mate
Intră .
In clasă intră directorul liceului însoțit de Rahul.
                                 Directorul
Elevi, dânsul este Domnul Rahul Mhera. El e noul proprietar al liceului. Pote ați auzit de ședința pe care am avut-o cu consiliul școlar. Atât elevi cât și profesori își doresc o cantină școlară. Și cum nu avem un buget pentru asta, am găsit o soluție… Soluția e ca luna viitoare elevi care beneficiază de bursa anuală. Nu va mai primi bursa o lună. Astfel vom strânge bani necesar…. Deci, elevi care au bursă vă rog să semnați acest acord .
   Uni elevi nu erau de acord cu asta, dar nu îndrăzneau sa spună nimic. Rahul ia hârtiile din mâna directorului și i le înmânează Soniei.
                                    Rahul
Uite împartele tu, să fie semnate.
                                    Sonia (încruntată)
No să fac asta, nu voi semna acest acord. Nu înțelegi? Dacă avem bursă, înseamnă că acești bani sunt importanți pentru noi. Ca de exemplu eu. Dacămi donez bursa pentru cantina voastră, nu voi mai veni o lună întreaga la școală. Acei bani sunt pentru abonamentul meu de microbuz. No să-mi risc viitorul pentru o cantină.
                                 Rahul
Hm, la asta nu mam gândit. Și voi, sunteți deacord cu ea?
                                Colegi (în cor)
Da, așa e.
                                 Mihaela (o colegă)
E adevărat, avem nevoie de o cantină. Dar de ce să plătim doar noi cei cu bursă? Și ceilalți ce vor face?
                                 Sonia
Ea are dreptate. Nu ar trebui că contribuim cu toți, la strângerea de fonduri? Atât elevi cât și profesori?
                                 Rahul (zâmbind)
Ai dreptate iubito. Am o ideie. Strângeți toți elevi și profesori, în curtea scoli. O să fac un anunț.
  Sonia se uită cu gura căscată la Rahul, și se înroși ca o sfeclă, când acesta a numit-o iubită. Elevi din clasa Soniei, se împrăștia cu toți. Ciocanind la fiecare clasă, și anuntandui de ședința  din curtea școli.
   La puțin timp cu toți erau prezenți în curte. Elevi, profesori chiar și omul de serviciu. Rahul se ridică cu picioarele pe o bancă.
Ext (curtea școli) zi.
                                Rahul
Atenție, faceți va rog liniște, să ne putem auzi… Uite știu că sunt nou în acest domeniu, și am luat de curând o decizie fără să vă întreb dacă sunteți deacord sau nu. Soni vrei te rog să vii aici?
   Sonia ese din mulțime și merge spre Rahul. Rahul îi întinde mâna și o ridică pe bancă lângă el.
                              Rahul
Sonia logodnica mea aici de față. Tocmai mia dat o ideie cum să contribuim cu toți la  strângerea de fonduri pentru cantina pe care și-o doresc cu toți.
                               Elevi (incepu să șoptească. Logodnică? Ei doi sunt logodiți?)
                               Rahul
Ați terminat cu șoapta? Acum vă pot spune ideia mea?
                              Directorul (strigând la elevi)
Liniște! Faceți liniște!
                              Rahul
Mă gândeam… dacă tot învățați practică la acest liceu. Atunci de ce să nu profităm de talentul vostru? Voi învățați croitorie așa e?
                              Elevi (în cor)
Da.
                              Gabriela (o fată mai plinuță)
Așa e, și cum ne ajută asta?
                              Rahul
Simplu, de ce nu vă expuneți creațiile? Cear fi să organizam o prezentare de modă cu creațiile voastre proprii. Voi sunteți fete tinere, frumoase, talentate. Cear fi să folosim asta în avantajul nostru? Cine e deacord cu mine?
                             Diana (profa de franceză 24 ani, blondă sexi și puțin creolă la față)
Asta e o ideie bună. Vom colabora cu toți, eu mă pot ocupa de machiaj.
                             Veronica (profa de fizică 40 ani)
Eu mă pricep la cuafuri. Și am o nepoată, fica surori mele, a lucrat în modeling. Va poate învață mersul.
                            Rahul (zâmbind)
OK. Eu mă ocup de sală, juriu și imvitati.
  Rahul se întoarce cu fața spre Sonia zâmbind. O cuprinde tandru în brațe și o sărută.

Când iubirea nu se stinge 2


  Rahul se îndreaptă spre camera Soniei. El nu boacăne la ușă. Doar deschide ușa încet, și o privește pe Sonia de la distanță câteva minute.
                               Rahul
De ce ești stresată? Ar trebuii să te relaxezi . Altfel nu poți învața.
                               Sonia (surprinsă să-l vadă pe Rahul la ușa ei)
Ce vrei să spui? Sunt relaxată.
                               Rahul (zâmbind)
Dacă spui tu!
  Rahul se apropie… Ia doua cărți de pe patul Soniei . Apoi se așează pe pat.
                               Rahul
Uite, nu știu cum te simți tu. Dar eu am nevoie de o femeie, pentru a mă relaxa. Ce spui de o înțelegere. Tu faci ceva pentru mine…. Și eu o să-ți păstrez secretul.
                               Sonia (roșie ca o sfecla la față)
Te rog… Spune-mi că glumești cu mine? Dor nu vorbești despre…
                               Rahul
Ba da. Chiar despre asta vorbesc. Hai să spunem lucrurilor pe nume. Vreau să fac dragoste cu tine.
                             Sonia (speriată)
Ce? Nu vorbești serios! Nu…. Eu…. Nu… Nu pot. Te rog. Asta e șantaj.
                             Rahul (serios)
Spunei cum vrei, nu-mi pasă. Ai trei secunde sa te gândești la asta . Să o sun pe camelia?
                             Sonia (foarte speriată)
Nu… Te rog… Nu fă asta. Surorile mele vor avea probleme.
                             Rahul (cu un zâmbet malefic pe față)
Sa sting lumina? Sau vrei s-o las aprinsă?
                             Sonia
Te rog. Nu fă asta. Te rog.
                              Rahul
De ce te plângi? Doar nu e prima oară. Nu? Sau ai un iubit căreia îi ești fidelă.
                              Sonia
Nu am niciun iubit. Am doar șaptăsprezece ani.
                               Rahul (stinge lumina și se apropie încet de Sonia. El o cuprinde în brate și o sărută pasional)
Nu-mi place camera asta.
Rahul o ia în brate pe Sonia și o duce în camera lui.
   De la săruturi și atingeri tandre, Sonia nu se mai plânge și se lasă dusa de val. Sonia adoarme lângă Rahul.
   A doua zi de dimineață se trezește înainte ca surorile să ajungă acasă. Ea se îmbracă și se pregătește sa plece.
INT (în fața uși la intrare) zi.
                             Adelina (tocmai ce intra în casă)
Sonia? Unde pleci la ora asta?
                              Sonia (furioasă)
Ai spus că nu veți avea musafiri. A sunat camelia seara trecută. Mia spus că vine Rahul în vizita și va rămâne peste noapte.
                              Dara (speriată)
Ce? A venit Rahul? De ce nu ne-ai sunat.
                               Sonia (furioasa)
Nu vam sunat? Vam sunat de cum a sunat camelia. Dar nici una nu ați răspuns la telefon… Oricum. Rahul doarme în camera de oaspeți. A spus că momentan o să păstreze secretul nostru. Eu plec.
   Sonia plecă acasă și celelalte surori ramase, speriate și stresate. După o noapte lunga de distracție în club cu prieteni, Dara și Adelina în loc sa meargă să se odihnească, ele se apucă de muncă.
   Una pregătea micul de jun, alta se ocupa  de bătrână care deabea se trezi.
   Într-un final se trezi și Rahul cam pe la ora unsprezece.
INT (bucătărie) zi.
                                  Rahul (intră în bucătărie somnoros și se așează pe un scaun)
Hm, voi sunteți în tura de zi… Sincer îmi place mai mult Soni. Ea unde e?
                                  Dara (timidă)
Sonia a plecat de dimineață. Azi are școală.
                                  Rahul
Unde e cafeaua mea? Trebuie să plec în zece minute… Și nu suport zaharul în cafea.
                                 Adelina (veni cu cafeaua)
Te pot întreba ceva?
                                 Rahul (în timp ce ea cafeaua de la Adelina)
Ce anume?
                                 Adelina
Sonia a spus că momentan ne vei păstra secretul…. Vreau să spun, vei face asta?te rugam să nui spui doamnei Camelia despre asta. Știi e o înțelegere între surori. Și nu facem asta foarte des. Eșim o data la două trei săptămâni…. Țiam fi recunoscătoare dacă ne-ai păstra secretul.
                               Rahul
Fie, voi vedea. Asta depinde de voi. Data viitoare când ajung. Îmi vreau cafeaua fierbinte, camera mea sa fie curată. Și nu suport hainele șifonate. Veți face asta pentru mine?
                             Dara (zâmbind)
Sigur, cum dorești.

Când iubirea nu se stinge 1

Ext (în curte) zi.
   Două fete Dara și Adelina aveau grijă de o bătrână la țara. Fica acelei bătrâne urma să vină în vizită, împreună cu soțul și șeful ei. Fetele se apucase de curățenie. Prin casă și prin curte. Cum era mult de muncă, o rugase și pe sora lor mai mică Sonia, sa le ajute cu curățenia în livadă. Se auzi o mașină clanxonand la poartă. Adelina se grăbi săi deschidă poarta.
   HENRI (Ginerele bătrânei 46 ani, intră cu  mașina în curte) Fetele se grăbi săi întâmpine ca de obicei.
                           ADELINA(19 ani, saluta politicos )
Bună ziua.
                          CAMELIA(fica bătrânei 40 ani) Bună fetelor. Ce faceți?
                          DARA(18 ani, puțin timidă)
Bine.
                         Camelia (încântată)
  Fetelor el este șeful meu și a lui Henri. Domnul Rahul Mhera. Domnule Mhera, ele sunt Dara și Adelina. Sunt aici pentru a avea grija de mama mea.
                         RAHUL(20 ani)
   Bună fetelor.
   La câteva secunde se aude poarta la livada trântind, Sonia care făcea curat în livadă, puse buruienile adunate într-o coșarcă și le arunca pe gradină. La întoarcere se împiedică și căzu cu fața în noroi. Era murdară atât pe față cât și pe haine. Sonia deschide poarta și intră în curte cu ochi închiși. Bâjbâind sa ajungă la un butoi cu apă ce era pus lângă peretele casei. Ea se apropie de butoi și se spală pe față.
                             Adelina (curioasă)
Sonia?
Ce ai pățit? Ești plina de noroi.                                                                   2.                         Sonia (uitându-se la ceasul de pe telefon)
Cerule! Cât e ceasul?
   Spuse ea și se grăbi să ese pe poartă.
                             Dara (încercând s-o oprească)
Sonia așteaptă. Nu poți pleca, nici măcar nu ai salutar .
                           Sonia (întorcându-se din drum)
Ai dreptate miam uitat gianta. Scuze trebuie sa plec, am un examen, dacă nu ajung la timp profa no să mă primească în clasă.
Sonia se grabi sa plece în stația de microbuz, așa murdară cum era.
INT (microbuz) zi.
                           Marius(șoferul microbuzului)
Sper ca nu ai degând să te ajezi pe scaunele mele, așa murdară cum ești.

                    Sonia (irascibilă)
Stai calm nu am degând să-ți spăl scaunele la sfârșitul zilei.
                           Marius(zâmbind)
Ceai făcut? Ai innotat în noroi?
                          Sonia
Foarte amuzant. Vrei te rog sa te grăbești, altfel voi întârzia la examen.
                          Marius (pus pe șotii)
De ce te grăbești? Alți elevi nu știu cum sa scape de examene… Uite am ajuns. Sa ai o zi bună.
                          Sonia
Mulțumesc.
INT(clasă) zi.
                          Adina (profa de chimie)
Ce ai pățit?
                         Sonia (timidă)
Îmi cer scuze de întârziere. Pot să intru?                                                4.                      Adina (uimită)
Sigur intra, grăbește-te.
                         Adina (după examen)
Sonia, ce ai pățit? Ești bine? Ai noroi și în păr.
                        Sonia
Sunt bine. Am căzut în grădină, nu aveam timp sa ma spăl. Îmi cer scuze.
                       Adina
Nui nimic. De ce nu mergi acasă? O să te imvoiesc eu la celelalte ore.
                       Sonia (zâmbind)
Mulțumesc .
A doua zi Adelina o sună pe Sonia.
                        Adelina (la telefon)
Bună soro. Ce faci?
                        Sonia (somnoroasă)
Hei,  abia mam trezit.
                        Adelina
Ascultă, vroiam sa te întreb, dacă ai vrea tu sa ai grija de bătrâna  noastră diseară.            
                          Sonia
Ce? Din nou? Ce aveți de gând?
                          Adelina
Știi, nu am eșit de mult. Eu și Dara voiam să eșim în club diseară. Iar tu ai nevoie de un loc liniștit unde sa înveți pentru examene. Nu?
                          Sonia
Așa e, dar cu camelia cum rămâne? Ești sigura ca a plecat în oraș și no să se întoarcă?
                          Adelina
Da sunt sigură. Deci vei veni?
                           Sonia
Bine, dar vorbești tu cu tata.
                           Adelina
OK.
Sonia făcu ce o rugase Adelina, bătrâna  dormea, așa că Sonia putea sa învețe în voie, fără sa fie deranjată.
INT (casă bătrânei, sună telefonul) noapte.     
                           Sonia (în camera unde stătea Sonia avea cărțile și caietele împrăștiate pe tot patul. Sună telefonul fix. Sonia se grăbește sa răspundă)  
Alo.
                             Camelia
Adelina?
                             Sonia (stresată)
Da eu sunt.
                             Camelia
Adelina, team sunat să-ți spun, că se întoarce șeful meu Rahul. O să stea în seara aceasta acolo. Vă rog să fiți politicoase cu el. Și nu uita, pregătește camera de oaspți pentru el… O și deschideții poarta când ajunge.
                              Sonia (tremurând de frică) Bine, bine. Așa voi face.
                              Camelia
Grăbeștete, va ajunge curând.
  Sonia pune telefonul la loc și se grăbește să-și sune surorile pe mobil.
                               Sonia (foarte stresată, încearcă să-și sune surorile pe mobil ) Hai răspunde. De ce nu răspunde? Ce mă fac? Cine e acest Rahul? Și de ce trebuie sa vina aici?… Acum ce fac? Bine voi încerca să sun mai târziu. Mai întâi îi pregătesc camera. Și apoi ?… Ce mai era? Numi amintesc nimic.
    La câteva minute Rahul claxona la poartă.
Ext (la poartă) noapte.
    Sonia se grăbi săi deschidă porțile mari .                 
                              Sonia (speriată)
E noapte, poate no să mă recunoască. Eu și Adelina semnam bine. Va crede ca sunt Adelina.
Rahul coboară din mașină.
                              Rahul (surprins)
Hei tu nu ești acea fată cu noroi pe față?     
                              Sonia (murmurand)
Cerule ce memorie are.
                               Rahul
Ai spus ceva? De ce nu vorbești mai tare? Și unde sunt surorile tale?
                               Sonia (stresată)
Ele.. Ei bine… Surorile mele…. Ascultă. Doamna  camelia mia spus să-ți pregătesc camera de oaspeți. Poate ai vrea sa te odihnești?… Ai nevoie să-ți aduc ceva? Un ceai sau poate să-ți servesc cina?
                                 Rahul (irascibil )
Nu mulțumesc.
  Rahul da sa plece. Face câțiva pași apoi se oprește.
                                  Rahul
Adu-mi totuși o cafea.
                                   Sonia (mirată)
Cafea la ora asta?
                                   Rahul (serios)
Fă ce-ți spun.
Sonia nu mai spune nimic ia se îndreaptă spre bucatarie săi aducă cafeaua cerută. INT (camera lui Rahul) noapte.
                                   Sonia( boacăne  la ușă).            Rahul (era în picioare la marginea patului) Intră.
                                    Sonia
Cafeaua dumneavoastră domnule. Sa va pun zahar?
                                   Rahul
Nu mulțumesc.
   Sonia îi pune cafeaua pe o măsuță din coltul camerei. Și se indreapra spre ușă sa plece.
                                   Rahul
Ascultă, nu miai răspuns la întrebare.
                                   Sonia
Ce întrebare?
                                  Rahul
  Unde sunt cele responsabile de bătrână?    
                                  Sonia
Ei bine…
                                 Rahul
Nu începe din nou. Doar răspunde-mi la întrebare. Altfel o voi întreba pe camelia.            
                                Sonia (speriată)
Te rog nu fă asta. Te rog…bine îți spun adevărul… De fapt. Uneori… Vreau sa spun.      
                                Rahul (răstit)
Vrei sa nu te mai bâlbâi? Doar spune-mi unde sunt… Bine lasă-mă sa ghicesc. Sunt în club?
  Sonia se uită cu ochii mari la el și da din cap în semn ca da.
                             Rahul (zâmbind)
O deci așa. Ele se distrează în club și tu faci munca lor?
                            Sonia
Nu e așa. Ei bine… Ele aveau nevoie sa mai ese cu prieteni. Iar eu aveam nevoie de un loc liniștit unde sa imvat pentru examene.
                            Rahul
Din câte îmi amintesc ai dat deja examenul.
                            Sonia
Așa e, lam dat la chimie. Dar mai am la română și matematică.
                            Rahul (curios)
De ce nu înveți  la tine acasă?
                           Sonia
Pentru ca am trei frați mai mici, și sunt foarte gălăgioși, chiar și seara. Aici e singurul loc unde pot sa învăț în liniște.
                            Rahul
Și cu bătrână cum rămâne? Ea nu-ți face probleme?
                           Sonia (zâmbind)
E seară, e ora ei de culcare. Uneori mă strigă săi dau apă sau s-o ajut sa ajungă la baie. Dar asta se rezolva imediat, apoi se culca la loc.
                             Rahul
Asta înseamnă că ea nui spune Cameliei despre trucul vostru?
                             Sonia
E bătrână, nu vede bine. Atunci când ma vede crede ca sunt Adelina.
                             Rahul (zâmbind)
Spune-mi te rog. Nu credeai că și eu o să va comfund?
                              Sonia
Nu credeam asta. Dar speram.
                            Rahul (apropiindu-se ușor de Sonia)
De ce sperai asta?
                           Sonia (îndepărtându-se câțiva pași)
Ei bine… Eu… Vreau sa spun… Trebuie sa plec. Dacă mai aveți nevoie de ceva va rog să-mi spuneți.
Sonia pleacă în camera ei stresată și puțin speriată, ea încearcă să învețe pentru examenul la română.

Sara și puiul d demon 14

Regele îi deschide Sarei un portal, ce o teleporta  direct la fermă. Cum o văzu fermierul se repede la Sara. Ochi îi sclipeau în cap de nervi
– Unde ai fost? Se rasti el, team cautat peste tot. Am crezut că ai pățit ceva. Ai ideie ce îngrijorat am fost?
  Sara se uită uimită la el, ea observă că era ceva schimbat la față tatălui ei. El era foarte furios. Sara nu spuse nimic, ea nu știa ce să  răspundă.
– Vorbesc cu tine. Tu chiar nu auzi? Unde ai fost? Spune ceva. De ce stai ca o statuie?… Sara. Strigă el la fată.
– Tată, ești bine? Ai devenit mov la față, și ochi tăi arată ciudat. Spuse Sara în cele din urmă.
   Fermierul încercă să se calmeze, astfel încât să revină la normal.
– Ascultă tată, mâine vom avea un musafir special. Așa că te rog, să nu-l fugărește. Te rog tată, el e foarte special pentru mine.
– Un musafir? Cine e Sara? Credeam că am  fost înțeles când țiam spus să nu-ți faci deloc prieteni.
– Te rog tată. Promitemi că vei fi politicos. Te rog.
   Fermierul fu  deacord cu Sara, dar planurile lui erau altele.
– Lasă-l să vină, căi arat eu lui. No să ese întreg de aici. Își spuse fermierul în sinea lui.
   A doua zi de dimineață Sara se pregătea de vizita regelui. Era foarte entuziasmată. Ea trebaluia toată dimineața, ca  totul să fie în ordine. Ea luă un costum și îl dete tatălui ei.
– Vrei te rog să porți costumul ăsta?
– Vri să port un costum? Dar hainele mele ce au? Spuse fermierul irascibil.
– Te rog tată, te rog. Spuse Sara încercând să-l comvingă.
    Fermierul se uită lung la Sara. El luă costumul și plecă mormaind.
– Ce noroc pe capul tă că iam făcut acea promisiune mamei tale, altfel nimeni nu ar fi îndrăznit să vină aici.
   Sara se uită după el.
– Ai spus ceva tată?
– Nu draga mea. Spuse fermierul cu un zâmbet malefic pe față…lasăl să vină o săi smulg capul su totul. Își spuse el în sinea lui.
    Nu trecu mul și musafiri veni la fermă. Erau Regele, Lion și trei gărzi regale. Ei erau cu toți îmbrăcați în haine normale astfel încât să nu ese în evidență, de sor întâlni cu cineva.
    Cum îi văzu Sara merse săi întâmpine.
-Bună. Spuse ia rușinată.
-Bună. Spuse Regele și dete s-o prindă de mână.
   Sara îl văzu pe tatăl ei venind, și trage mâna.
   Fermierul veni furios cu gânduri de război. Dar cum îl văzu pe rege pe dată și încremenit.
   Regele se apropie de fermier uimit.
-Generale? Spuse Regele.
   Fermierul ingenunche în fața regelui.
– Majestate. Spuse el.
– Ridicăte. Spuse Regele. Deci asta sa întâmplat cu marele meu general, toate creaturile știu că le este interzis să treacă prin portal. Și tu? Ai îndrăznit să trăiești aici . Ce ai de spus în apărarea ta generale?
– Iartă-mă Majestate. Eu nu știu ce ma apucat. Poți să mă pedepsești pe mine cum vrei, dar te rog cruțămi fica, ea nu are nici o vină.
– Fica? Sara e fica ta? Știam eu, știam că nu e om pe întregime. Dacă era om nu ar fi putut trece prin portal, nici măcar cu amuleta magică pe care iam dat-o. Portalul are un scut de protecție, nici un om nu poate trece de partea cealaltă… Spune-mi ce sa întâmplat? cum ai ajuns aici?  Și cum de ai o fică cu un om?
– Asta a fost greșeala  mea Majestate. Când am pierdut  războiul cu giganti. Mia fost rușine să mă întorc la palat. Atunci mam refugiat aici în lumea oamenilor. Aici am întâlnit-o pe mama Sarei, mam îndrăgostit de ia și am hotărât să rămân aici,să trăiesc ca un fermier.
– Ai fost sincer cu ia? Iai spus cine ești de fapt? Sau mai exact ce ești. Pentru că din câte miam dat seama Sara nu știe din ce familie se trage. Habar nu are cine sunt strămoși ei…

Sara și puiul de demon 13

Regele întinde o mână spre vrăjitoare și o absoarbe de puteri.
– Om. Asta e cea mai bună pedeapsă pentru o vrăjitoare. Sa trăiască ca un om. Spuse una dintre creaturi.
– Să trăiască ca un om, să trăiască ca un om. Strigă mulțimea și o târâ pe vrăjitoare până la portal, și o aruncă de partea cealaltă.
   Regele își întoarce privirea și se uită la Sara.
– Nu știu cum să-ți spun asta. Spuse Regele puțin agitat… Ascultă Sara știu cât de mult te iubește Lion, dar și tu ai dovedit căl iubești pe el foarte mult, venind aici . Și nu voi nega adevărul. Chiar și eu te plac foarte mult. Întrebarea mea e. Ai vrea să rămâi aici cu noi? Știu că suntem foarte diferiți față de tine. Dar nu ai de ce să-ți faci griji. Voi avea mare grijă de tine.
  Regele o prinde tandru de mână, uitându-se în ochi ei.
– Adevărată  mea întrebare e… Ai vrea să te căsătorești cu mine?
   Sara se uită nedumerită neștiind ce să raspu dă.
– Spune da, spune da. Se auzi o voce cunoscută. Era zână.
   Sara se uită la ia zâmbind.
– Spune da. Spuse Lion, și o prinde pe Sara de mână.
    Sara se uită la rege.
-Nu știu ce să răspund… Ași vrea să pot spune da. Dar nu-l pot lăsa pe tatăl meu singur. Și nici măcar nu sunt majoră. Cum să mă căsătoresc?
– Cine spune că trebuie să fii majoră? Pentru mine ești perfectă așa cum ești. Dar dacă tu crezi că e prea devreme? Atunci bine, voi aștepta să devii majoră. Cât despre tatăl tău, nu ai de ce să-ți faci griji, voi vorbi eu cu el. Spuse Regele.
– Vei vorbi cu tata? Nu, nu se poate. Spuse Sara stresată. Nu ai ideie cum reacționează  tatăl meu, când aude de căsătoria mea.
– Dar eu știu. Spuse Lion zâmbind.
– Să înțeleg că răspunsul tău e nu? O întreabă Regele pe Sara.
– Ași vrea, chiar ași vrea să pot spune da.
– Bine atunci, vin mâine să vorbesc cu tatăl tău,despre căsătoria noastră.

Sara și puiul de demon 12

– Acum că tot ești aici, nu poți pleca. Trebuie să aștepți până mâine. Spuse Regele hotărât.
– Cum dorești… majestatea ta regală. Spuse Sara supărată.
   Sara se uită la Lion.
– De ce nu ai venit? Dacă ești bine de ce nu ai venit?
– Tata nu mia dat voie. Scuze Sara, trebuie să-mi ascult tatăl.
– Înțeleg asta. Totuși, ești bine? Vreu să spun , spiritual?
– Sunt bine. Tata insistă cu antrenamentele. În rest sunt bine. Trebuie să pleci, gărzile te conduc în camera ta. Stai liniștită vin la tine în cinci minute. Șopti Lion.
   Sara zâmbi și plecă cu două dintre gărzile regale.
    La câteva minute după ce Sara ajunse în cameră Lion se duse la ia. Cum îl văzu Sara se repede și-l strânge tare în brațe.
– Ce pedeapsă crezi că va primi mătușă mea? O întreabă Lion pe Sara.
– Din câte am auzit, o să rămână fără cap.
– Asta era înainte să vorbești tu cu tatăl meu. Acum sunt sigur că sa răzgândit.
– Tu crezi că discuția mea cu regele face vrio diferență? Eu nu cred asta. Oricum, mulțumesc de ajutor.
– Ajutor? Despre ce vorbești? Nu team ajutat cu nimic. Spuse băiatul mirat.
– Asta crezi tu. Cine mia spus de portal? Sau de floarea roșie?
– Așa e team ajutat. Dar de ce trebuia să vii aici? Ai ideie cât de periculos e pentru tine?
– Păi… Mam descurcat, oarecum. Ascultă. Am întâlnit două fete. Adică vroiam să spun creaturi. Sunt ciudate dar și prietenoase. La început credeam că o să mă mănânce. Dar apoi liam spus adevărul.
-Ce adevăr?
– Știi tu… Cum că sunt om.
– Te referi la zână însângerată, și femeia șarpe? Spuse Lion zâmbind.
-Dar tu de unde știi? Îl întreabă Sara nedumerită.
-Eu și tata team urmărit de când ai trecut prin portal.
-Glumești? Cum mati urmărit? Doar nu prin bolul de apă?
   Lion se uită la Sara zâmbind. Cei doi stătură mult de vorbă. Glumea și zâmbeau amândoi. A doua zi se adună multe creaturi în curtea palatului, pentru a asista la decapitarea vrăjitoarei. Cinci gărzi o aduceau legată în lanțuri. Gărzile o așeză în locul unde urma să fie decapitată.
– Să moară vrăjitoarea, să moară vrăjitoarea. Strigă mulțimea.
   Când călăul urma săi taie capul Regele se ridică în picioare și ridică o mână în sus.
– Opriți-vă. Spuse el. Aseară am avut o discuție cu cineva. Acea femeie mia reamintit că viața unei persoane, nui aparține doar acelei persoane. Ci viata unei persoane aparține mai degrabă părinților, fraților, surorilor, și tuturor celor dragi. Părinți mei nu au greșit cu nimic. Atunci de ce sai pedepsesc? Eu sunt rege, nu pot fi nedrept cu nimeni. Deaceia prințesa își va primi pedeapsa. Dar va fi o pedeapsă numai pentru ea. Puterile de vrăjitoare ale prințesei îi vor fi luate și va fi exilată în lumea oamenilor, va trăi acolo ca un om de rând, și nu va spune nimănui niciodată de unde vine și cine a fost. Asta e pedeapsa ei. Spuse Regele hotărât…

Sara și puiul de demon 11

– Îmi puteți face o armură?– Da putem. Vera îți face armura. Dar cum te vei descurca singură?– Nu vă faceți griji pentru mine, voi fi bine.   Vera începu să lucreze la armura Sarei. Nui luă mult timp s-o termine. Când armura fu gata, fetele o ajută pe Sara s-o îmbrace. Apoi Sara porni spre […]

Sara și puiul de demon 11

Sara și puiul de demo 10

– Asta e tot ce mai lipse. Să mai scoată și flăcări pe nas. Nu sun suficient de periculoși și așa?
– Uite acolo e palatul. Spuse Cora. În curtea palatului va fi decapitata vrăjitoarea mâine.
– Și ce vom face până mâine? Întreabă Sara. Eu trebuie să ajung la Lion. Sunt îngrijorată pentru el.
– Dar nai de ce. Spuse zână. Lion e în siguranță cu regele.
– Dacă e așa? De ce na venit în pădure? Cum nea fost înțelegerea?
– Poate Regele nu la lăsat sa ese, având în vedere ce sa întâmplat data trecută. Oricum Lion nu are voie să părăsească palatul fără gărzile regale.
– Gărzile regale… asta e. Dacă arat ca una din gărzile regale voi putea ajunge la Lion, foarte ușor.
– Cu armura putem rezolva noi.spuse Vera. Eu pot face o armură cu magia mea. Dar cum te vei descurca? Armura e foarte grea și nici nu cunoști palatul. Cum vei ajunge tu la prințul Lion?

Sara și puiul de demon 9

– Lai ajutat? Tu? Un om?. Cum ar putea un om să ajute un demon? Demoni sunt creaturi foarte puternice.
    Cora se uită cu ochi aprinși la Sara.
– Doar nu ai degând să-mi iei sângele? Așa e? Spuse Sara stresată.
– Bineînțeles că nu, nu am gustlat niciodată sângele uman. Doar am auzit zvonuri. Cum că ar fi foarte bun.
– Glumești? Nu e bun deloc. E scârbos și sărat la gust. Crede-mă.
– Țiai gustat propriul sânge?
– Nu e așa. Mam lovit într-o zi și am băgat degetul în gură. Crede-mă e foarte scârbos.
– Chiar de nar fi. Tot nu ția-și  face nimic. Ai protecția regelui. Acel medalion indică faptul că ești protejată de rege. Nicio creatură din regat nu ar îndrăzni să-ți facă rău.
– Asta e bine de știut. Spuse Sara încantată
– Nu fi prea încantată, spuse zână. Mai sunt și creaturi care îl sfidează pe rege, ar face orice să-l facă să sufere. Dacă acele creaturi ar afla că ești protejata de rege tear omorâ doar săi facă lui în ciudă.cum ar fi Dina, sora lui. Apropo, cum ai oprit tu un simplu om. Cea mai puternică vrăjitoare din ținut?
-Lion mia spus cum s-o opresc. El mia spus care e slăbiciunea ei.
– Care e? Întrebă Cora curioasă.
– Apa sfințită (aghiazma). Apa sfințită a oprit-o să nu intre în fermă tatălui meu.
– Frmă? La ferma ta sunt și oi? Întreabă zână entuziasmată.
– Da am… Oi, vaci, capre, purcei multe păsări…. De aceia se numește fermă.
– Bine, bine. Dacă te ajutam sa ajungi la Lion… Îmi aduci și mie o oaie? Am auzit că sunt foarte bune .
– E adevărat. Pastrama de oaie e foarte bună. Și dacă pot s-o trec prin portal atunci o să-ți aduc.
– Dacă ei îi aduci o oaie? Vreau și eu ceva.
– Ce anume?
-Vreu un cățel.
– Cățel? Voi nu aveți nici măcar căței?
– avem multe feluri de animale. Dar sunt diferite de cele din lumea voastră.
– Pai și ce fel de animale aveți voi?
– Avem dragoni, dinozauri, crocodili…
– Și la noi sunt crocodili, sunt foarte periculoși.
– Serios? Și ai voștri scot foc pe nas?…

Sara și puiul de demon 8

– Dar oameni? Cum credeți că sunt oameni? Întreabă Sara.
– Cum să fie? Delicioși. Spuse femeia șarpe. Am auzit că sângele lor e foarte dulce.
   Sara începu să tremure.
– Uite satul. Spuse zână și artă cu m aâna  într-o direcție. Trebuie să trecem prin sat apoi ajungem, aproape de castel.
– Vom avea mult de mers până la castel? Întreabă Sara.
– E ceva de mers. Dar pentru mine nu e o problemă, doar am aripi. Și nici pentru Cora nu e o problemă. Dar tu? Tu ce ești mai exact? Eu sunt zână, Cora e pe jumătate șarpe, și tu ce ești? Ești cumva vrăjitoare.
– vrăjitoare…. M da sunt, un fel de vrăjitoare.
– Ce vrei să spui? Se miră Cora. Cum adică un fel. Ori ești, ori nu ești?
– Bine sunt. Mama mea a fost vrăjitoare, dar eu nu iam moștenit puterile.
– Pai și tatăl tău?
– Nu știu. Nu știu ce e tata, sau ce a fost. Le  minți Sara pe cele două.
   Și din una în alta ajunse în sat, era un sat ciudat pentru Sara. Ea nu mai văzu niciodată asa ceva. Spiriduși ce conduceau o brutărie. Vrăjitoare la tarabe cu bijuterii, giganti constructori. Toată lumea munceau în felul lor. Cu toți erau puși în mișcare. Dar mai marei fu surprinderea când îi văzu pe prichindei. Copii de creaturi ce jucau jocuri pe o alee.
– Pari surprinsă. De parcă nu ai mai întrat în sat niciodată.
– Sunt surprinsă. Spuse Sara încercând să fie sinceră.
– Ce vrei sa spui? Tu nu ai trăit în sat. Te porți de parcă ai fi fost crescuta la palat.
– Nu e adevărat. Am crescut la fermă. Doar eu și tata.
– Tatăl tău? Nu spuneai că nu lai cunoscut? Se miră cele două.
-Am mințit. Spuse Sara cu capul în pământ. Am venit aici pentru Lion. Credeam că dacă vă spun adevărul mă veți servi la cină.
– La cină? Drept cine ne crezi. Tu chiar nu ști regulile. Creaturile nu se devorează între ele.
– Mi-a spus Lion despre asta. Bunicul lui a fost omorât de rege, pentru că a devorat o zână.
– Așa e. Spuse zână. Aripile noastre accelerează puterile unui demon. Dar tu de ce credeai că noi te vom devora.
– Pentru că sunt om. Șopti Sara.
– Ce Ai înnebunit? Nu poți fi om. Oameni nu pot trece prin portal. Ei nu au magie.
– Așa e. Dar am un obiect magic. Un medalion. Regele mi la dat, pentru că lam ajutat pe Lion să scape de mătușă lui. Regele spune că voi fi protejată, în cazul în care acea femeie, o să încerce să se răzbune pe mine .
– Stai tu ești cea care la salvat pe prinț? Spuse Cora.
– Nu lam salvat. Doar lam ajutat…

Sara și puiul de demon 7

Sara văzu că Lion nu mai vine, începu să se îngrijoreze pentru el.
– Să merg oare? Își spuse ia. Lion mia spus cum se întra în lumea lui. Dar și ce periculos este… Nu am ce să fac, Lion e prietenul meu, e copil, e foarte mic, nu-l pot lăsa cu acea vrăjitoare.
Spuse ia stresată. Și merge în direcția celor doi copaci bătrâni de care îi spusese Lion. Sara se apropie de copaci stresată, neștiind ce să facă, ea pași cu un picior între cei doi copaci, și că prin magie piciorul fetei dispăru. Ea trage piciorul înapoi speriată.
– Vai de mine… Vai de mine. Ce e asta? Bine, bine… Sunt calmă, sunt calmă.
   La palat Regele se amuza.
– Lion! Vino aici, vreau să vezi ceva. Spune el zâmbind.
– Ce e tată?
     Regele îl pune pe Lion să se uite într-un vas mare cu apă. Ce proiecta imagini cu Sara.
– Erai sigur că acea fată va veni? Privește aici. Îi este frică și să treacă prin portal, cum crezi tu că va trece de creaturi, sau de gărzile mele.
– Poți să razi cât vrei. Știu sigur că va veni. Spuse Lion supărat.
   Între timp Sara își adună curajul și trecu prin portal. De partea cealaltă, pădurea dispăru ramase doar o priveliște înverzit și cei doi copaci bătrâni. Copaci nu erau deloc verzi erau uscați. Sara se uită în jur și nu vede pe nimeni.
-Nu e nimeni. Asta e bine, cum ar fi să intalnesc un vampir, sau vârcolac? Ce toată sunt mă speri singura. Bine ce e de făcut? Mai întâi să caut floarea care îmi ascunde mirosul. Apoi satul. Cât de greu poate fi să găsesc o floare roșie?
   Sara se uită de jur împrejur, dar nu vede nici o floare roșie.
– Hm, Lion spunea că florile sunt aproape de portal, trebuie să fie aici. Rosu, rosu, unde e oare… Aha, uităte.
   Spuse ea încântată. Sara ridică floarea de jos și o miroase.
– Iu, miroasă foarte urât. Chiar trebuie să o mănânc?
   În timp ce Sara se strâmbă la floare, ea observă două creaturi ce se apropiau de ia.  Speriată, nu mai sta deloc pe gânduri și-și îndeasă floarea în gură. Cele două creaturi erau o zână și o femeie cu coada de șarpe.
– Șarpe? Nu, nu, nu. Urăsc șerpi. Își șopti Sara. Ce să fac? Ceo să mă fac? Oare mirosul meu de om a dispărut?
– Bună. Spuse zână politicoasă
   Sara ramase cu gura căscată de uimire. Nu era o zână ca în poveștile pentru copii de care auzi ea. Zână aceasta avea dinți ascuțiți ca de vampir și unchiile lungi de vrăjitoare, aripile ei erau negre și parul ciufulit în cap.
– Ce zână e asta? Spuse Sara în gândul ei.
– Ce sa întâmplat? Ai înghițit o broască? Spuse femeia șarpe văzând că Sara nu răspunde.
– Eu.. Nu… De ce să înghit broaște?
– Atunci nu ști să saluți? Spuse zână irascibilă.
   Regele încă o urmarea pe Sara.
– Lion, prietena ta șia făcut cunoștințe. E o zână însângerată și o femeie șarpe. Spuse el zâmbind.
   Lion se grăbi să vadă ce se întâmplă.
– De ce faci asta tată. Dacă vrei să te căsătorești cu ea, înseamnă că și tu o placi. Atunci de ce o chinui.
– Ai dreptate Lion o plac. Dar ăsta  e un motiv să mă căsătoresc cu ea? Nu uita sunt rege. Cum să mă căsătoresc cu o femeie căreia îi este frică de poporul meu. Soția mea va deveni regină peste ținut. Regatul nu are nevoie de o regină slabă, fricoadă.
– Sara nu e fricoadă. Ea a înfruntato pe mătușa mea. Nu uita asta. Va veni.
    Între timp Sara încerca din răsputeri să-și învingă frica.
– Ce faci aici? De ce te învârti pe lângă portal? Se rasti la ia zână. Tu nu știi că nici o creatură nu are voie să treacă prin portal.
– Portal… Eu… Nu… De ce a-și vrea să trec prin portal? De fapt a-și vrea să ajung la palat. Varul meu lucrează acolo. Mă puteți ajuta?
– Sigur. Și noi mergem la palat. Sora regelui va fi decapitată mâine în zori.
– Soră regelui? De ce?
– De ce? Cum adică de ce? Spuse femeia șarpe. Pentru că la răpit pe printul Lion, și la vândut unui circ ambulant, în lumea oamenilor.
– A.. Lumea oamenilor! Ce paradis. Spuse zână cu zâmbetul pe față și ochi sclipitori în cap.
– De ce crezi că lumea oamenilor e un paradis? O întrebă Sara curioasă.
– De ce? Pentru oameni cresc oi. Îți vine să crezi oi.
– Nu o baga în seamă, Vera e înnebunită după carnea de oi. Spuse femeia șarpe.
  Sara răsuflă ușurată, crezând că zâna o să răspundă altceva.
– Dar oameni? Întrebă Sara. Cum credeti că sunt oameni?…

Sara și puiul de demon 6

A doua zi Lion dă să ese din palat…
– Unde crezi că pleci? Îl întreabă Regele.
– Iam promis Sarei că merg să o văd astăzi. Spuse Lion.
– Te referi la înțelegerea voastră?
– Știi despre asta? Se arată  Lion surprins.
– Ce se întâmplă cu tine Lion? Cât timp ai petrecut în lumea oamenilor? Ai uitat de rădăcinile noastre? Se rasti Regele la el. Uiți că noi avem puteri supraomenești? De ce nu le mai folosești? Bine răspunde-mi la asta. Când Țiai folosit puterile ultima dată?
– Am făcut-o… Miam folosit puterile de multe ori, când eram cu Sara.
– Serios? Atunci dovedeștio.Transformate într-un rinofant.
– Rinofant? Ce e acela? Se mira Lion.
– Lion. Se rasti Regele. La ce anume lucram noi înainte sa plec? Cum ai putut uita de antrenamente. Ce e în neregulă cu tine?
– Îmi pare rău tată. Te rog lasă-mă sa plec. Promit să mă antrenez când mă voi întoarce.
– Nu pleci nicăieri. Mergi chiar acum la antrenamente.
– Dar tată dacă nu mă duc… Dacă nu mă duc Sara o să creadă că am pățit ceva, și o să vină ea aici, să mă caute.
– Cum o să facă asta? Spuse Regele în timp ce se așeză pe tronul regal. Ea nu știe nimic despre portalul magic din pădure, și chiar de ar ști. Nu are puteri magice, nu-l poate folosi.
– Așa crezi tu.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Sara știe de portal, și poate să treacă prin el, datorită medalonului magic pe care i lai dat tu.
– Nar îndrăzni. Nu iai spus că unele creaturi din lumea asta, sunt obsedate de sângele și carnea de om?
– Iam spus asta. Și iam mai spus și cum ar putea trece neobservată de acele creaturi. Cum să-și ascundă mirosul de om… Înțelege majestate Sara va veni aici dacă nu merg astăzi în pădure.
– Vom vedea. Spuse Regele sceptic. Bine sa spunem că va trece de portal, și de creaturile însângerate din lumea asta. Dar cum va trece de gărzile mele? Cum va ajunge la tine? Nu uita ești un prinț.
– Va veni tată, sunt sigur. Sara o să vină.
– Îți place atât de mult de acea fată? Ești sigur că ia te iubește atât de mult, încât e în stare să-și riște propria viață pentru tine?
– Da sunt sigur. Spuse Lion hotărât. Sunt sigur de asta, Sara o sa vină. Vei vedea.
– OK. Ce spui de asta. Dacă Sara va veni aici. Fix aici în sala tronului. Atunci eu personal o s-o incoronez ca regină a ținutului nostru.
– Te vei căsători cu ea? Se arată Lion foarte entuziasmat.
– Dacă va accepta…atunci da.
– Va veni tată, sigur va veni, o să vezi. Spuse Lion agitat.

Sara și puiul de demon 5

Trecu aproape o lună de când Lion locuia cu Sara…Era o zi obișnuită ca oricare alta. Sara se trezi de dimineață să-și ajute tatăl la treburi, în timp ce Lion se transforma în tot felul de animale, și se ținea scai de ia. El lua forma unei maimuțici. Un cățel, o pisica, un șoricel, sau alt animal familiar, astfel încât fermierul să nu bănuiască nimic. Într-una din zile, Lion observă că domul care îl ținea în siguranță, sa spart. El îi faci semn Sarei să-l urmeze. Lion se transforma înapoi în băiețel.
– Vezi asta Sara? Vezi?
– Ce e Lion? Nu vad nimic neobișnuit. De ce ești atât de speriat.
– Tu chiar nu vezi? Sa spart domul. Cineva a spart domul de aghiazmă. Spuse Lion tremurând. Tem văzut cu ochi mei când ai făcut cercul. Atunci cum sa spart? Cine să-l fi spart?
– Calmează-te Lion. Fac altul chiar acum.
   Dar nu apuca Sara bine de vorbit, că înspre ei se și  repezi un șarpe cu viteza vântului, și nu era orice șarpe, era un anaconda uriaș. El se ridică deasupra capului Sarei și dădu s-o înghită cu totul.
– Oprește-te. Striga Lion. Oprește-te te rog. Și se puse în fața Sarei.
    Sara era înmărmurită. Ea nu se mișcă deoc, șarpele a hipnotizato. Lion ingenunghe  în fața șarpelui și-l rugă săi dea drumul fetei.
– Te rog, te rog. Dai drumul. Nu poți fi atât de egoist. Sara e cea care ma salvat de mătușă. Ea a făcut acel dom pe care tu lai spart. A făcut domul ca mătușă mea să nu poată intra.
   Atunci Lion începu săi povestească cum mătușă lui îl ținu flamand și îl va du unui circ ambulant… Șarpele își schimba forma și în fața Sarei nu mai era un șarpe era Regele demon în persoană. El se uita profund în ochi fetei și ea își reveni în simțiri.
   Sara îl prinde de mână pe Lion tremurând de spaimă.
– Cine e Lion? Îl cunoști? Îi șopti ea.
– Lion? Tu i te adresezi pe nume unui prinț? Părinți tai nu teau învățat chiar nimic? Se rasti Regele la ea. Ai noroc că lai ținut în siguranță pana acum. Altfel teși  fi învățat eu cum să i te adresezi unui prinț.
– Încetează tată o sperii. Spuse Lion cu un zâmbet larg pe față.
    Fermierul îi observă pe cei trei de la distanță. Și merse să vadă cine sunt străini cei i calcase proprietatea.
– Sara. Cine sunt cei doi? Nu iam mai văzut pana acum.
   Sara se uită lung la tatăl ei. Ea  nu știa ce sai răspundă.
– Ei bine… Ei sunt… Vreau sa spun… Nu sunt din sat. Sunt veniți de la oraș. Ai venit în vizita la o rudâ, și sau rătăcit. Cautau îndrumare .
– Pai bine. Unde vreți să ajungeți? Întreabă fermierul politicos.
– La primărie. Spuse Lion. Eu și tata am venit la primar. Sara are dreptate, neam rătăcit.
– Bine atunci. Eu am multe treburi de terminat. Dar vă poate conduce Sara pana acolo. Dacă vreți?
– Sigur. Spuse Lion incantat.
– Ajutăi tu draga mea. E mult de mers până acolo, e posibil să se mai rătăcească o dată.
– Bine tată. Spuse Sara și plecă cu cei doi.
   Sara se uită la Lion, și nu știa dacă să-l întrebe  sau nu.
– Ce ai Sara? O intră Lion. Pare că ai vrea să mă întrebi ceva.
– Nu e nimic. Doar că tatăl meu a fost foarte politicos cu voi. Tatăl tău la hipnotizat și pe el?
– Nu fi ridicolă spuse Regele. De ce a-și face asta?

Regele îi întinse Sarei un medalion. Era un lănțișor de aur cu un medalion.
– Uite îmi cunosc sora mai bine ca oricine. Sigur o să încerce să se răzbune pe tine, pentru că lai ajutat pe Lion și iai stricat planurile, ia medalion acesta. Nu e un medalion obișnuit. Atâta timp cât îl vei purta vei fi ascunsa de ochi surori mele. Vei fi imvizibilă pentru ea. Nu uita. Dacă vrei să ramai în viată. Poarta acest medalion.
   Sara se uită urat la rege . Și nui spuse nimic. Ea a luat lănțișorul, și la pus în jurul gatului , după care îl trăge pe Lion deoparte să vorbească cu el.
– Ești sigur că e tatăl tău? Dacă e un truc pus la cale de mătușă ta?  Spuse  îngrijorată.
– Ce vrei să spui? E tata. Spuse Lion sigur pe el.
– Bine, dar eu tot am îndoielile mele. Ce spui de asta? Vimo mâine în pădure unde ne întâlneam de obicei. Dacă vei veni, înseamnă că e cu adevărat tatăl tău. Dar dacă nu vei veni, înseamnă că eu am dreptate, și tu ai probleme. Atunci voi veni să te caut. Bine?
– OK Sara. Voi veni mâine doar să-ți dovedesc că te înșeli. Spuse Lion
    Lion și Regele plecă spre pădure. În pădure era un portal secret de care știa doar câteva creaturi importante . Sara se îndreptă și ea spre casă îngândurată.
– Oare am făcut bine că lam lăsat să plece? Se întrebă ea . Nu știu de ce am un sentiment neplăcut în legătură cu asta. Ori e faptul  că nu-mi place pentru că  Lion trebuie să plece.

Sara și puiul de demon 4

Derec își luă rămas bun de la Sara și plecă mulțumit. Lion era transformat într-un  șoricel și ascun în buzunarul Sarei, el auzi toată comversatia celor doi. După ce plecă Derec. Lion eși din buzunarul fetei și reveni la înfățișarea lui de băiețel.
– Să nu ai încredere în el Sara. O atenționă Lion. Acel bărbat are gânduri rele, nu doar că lam auzit dar lam și văzut. Ochi lui sunt întunecați. Știi cum se spune. Că ochi unui om sunt oglinda către suflet. Dacă ochi îi  sunt întunecați, asta înseamnă că are și sufletul întunecat.
– Oau Lion. De și ești așa mic, ești foarte înțelept. De unde scoți toate cuvintele astea pompoase?
– Nu sunt pompoase. Asta e adevărat, bunica mia spus, să nu am niciodată încredere, în cei cu ochi întunecați.
– Ai o bunică?… Și un bunic?
– Nu am doar o bunică. Pe bunicul la omorât tatăl meu. Pentru că a devorat o zână.
– O zână? Bine acum mai făcut curioasă. Cum e de fapt lumea ta?
– Ai vrea să vezi? O întreabă Lion entuziasmat.
– Poți să-mi arăți? Cum?
– Simplu. Îți pot arata imagini într-un vas cu apă.
– Ca vrăjitoarele?
– Da ca vrăjitoarele. Știi străbunica  mea a fost vrăjitoare. Deci noi demoni putem face vrăji la fel ca și vrăjitoarele.
– Bine îți aduc un bol mare cu apă. Deabea aștept să văd.
    Sara se grăbi șii aduce lui Lion un bol mare cu apă. Lion se apropie de bol. Pu e mâinile deasupra bolului și spune niște cuvine magice în gândul lui . În apă aparu o imagine cu castelul. Era un castel uriaș cu multe gărzi cel păzeau. Avea gărzi la fiecare ușă, poartă și colț a castelului. Castelul era înconjurat de o gradină uriașă, cu tot felul de plante și copaci nemaivăzut de Sara.
– Oau! Se mira fata. Nu am mai văzut așa ceva niciodată. E minunat.
– Stai să vezi satul. Spuse Lion.
     Și în apă aparu alta imagine. Era din sat Lion îi arată Sarei brutăria, magazinul de haine,casele spiridușilor ,ținutul zânelor ,si multe alte minunății.
– Toate astea sunt reale? Întreabă Sara surprinsă.
– Da Sara. Totul e real.
– Nu Lion. Vroiam să spun dacă chiar se întâmplă în acest moment ceia ce miai arătat. Ca de exemplu în castel era un spiriduș. Și în sat brutarul tocmai scotea pâinea de la cuptor.
– Da Sara. Spiridușul e servitor regal. Și brutarul are pâine caldă. Spuse Lion. Dar de ce întrebi?
– Uite Lion, Dacă poți vedea ce se întâmplă în lumea ta, în fiecare secundă. Nu poți vedea și ce face tatăl tău ?
– Cum de nu mam gândit la asta? Pot face asta Sara. Am fost atât de stresat încât nu mam gândit la așa ceva.
   Nici nu termina bine de vorbi, și Lion își pune din nou mâinile deasupra bolului, rostește cuvintele știute doar de el. În apă aparu imaginea unor giganti uriași ce se luptau cu armata regelui.
– Vezi Sara? Cu cine se lupta tatăl meu. Cu armata giganților.
– Dar Lion, sunt uriași! Acum înțeleg de ce mătușă ta e sigură că tatăl tău o sa piardă războiul.
– Sunt uriași Sara. Asta e puterea lor. Stai să-l găsesc pe tata.
    Lion muta imaginile în dreapta și în stânga, dar nu dădu deloc de tatăl lui.
– Nu e, nu e Sara. Tatăl meu nu e. Spuse băiatul speriat. Dacă a murit?
– Calmează-te Lion. Încearcă Sara să-l conseze. Mai caută, nu are cum să fie mort. Gândește. Războiul se termină odată cu moartea regelui. Dacă războiul nu sa terminat înseamnă că Regele nu e mort.
– Ai dreptate. Cum de nu mam gândit. Dacă nu am dat de el înseamnă că protejat. Vrăjile nu-l pot găsi .
   Lion se mai liniști. Apoi cei doi eși afara și începu să termine treburile pe la animale. Lion o întreba pe Sara în timp ce munceau.
– Ce ai degând să faci cu balul? Vei merge ?
   Sara se uită lung la Lion șii zâmbi.
– Am încredere în tine Lion. Dacă tu spui că nu e bine să merg. Atunci nu voi merge.
   Timpul trecea Sara și Lion se înțelegeau de minune. Sara îl ținea ascuns pe Lion de fermier, și nu uita niciodată ca în fiecare dimineață, să reînnoiască cercul de aghiazmă din jurul fermei.

Sara și puiul de demon 3

Sara ramase înmărmurit de cele văzute .
– E real? E real Lion… ceia ce tocmai am văzut?
– Da Sara, aceia e mătușă mea. Spuse copilul supărat. Ai auzit? Ai auzit ce tocmai a spus ? Tata no să se întoarcă niciodată.
– Părea foarte sigura de asta! Crezi că a făcut ea ceva? Îl întreabă Sara pe Lion.
– Ce ar putea sai facă? Nimeni nu se compara cu tatăl meu. Nu e creatură mai puternică de cât el. Știi Sara nici măcar apa asta nu lar putea opri pe tata, atât de puternic este.
– Bine Lion, te cred… Acum vino să mănânci.
   Cei doi plecară, Sara intră în bucătărie. Acolo era tatăl ei.
– Bună dimineața tată. Spuse Sara.
– Bună și ție draga mea. Spuse bărbatul. Ascultă Sara, eu trebuie sa merg în sat am câteva lucruri de cumpărat. Așa că te rog pe tine să  termini ce mai e de făcut.
-Bine tată. Spuse fata.
-Mă întorc pe la ora prânzului. Te rog să ai grija de tine, și fii atenta la capcanele din jur. O atentionă fermierul pe Sara.
– Nu-ți griji pentru mine tată. Mergi liniștit. Spuse Sara zâmbind.
   Fernierul plecă cu treburile lui lăsând-o pe Sara singura acasă. Sașa credea el.
– Lion vino la micul dejun. Îl striga Sara pe Lion.
– Credeam că n-o să mai mănânc azi. Spuse băiatul.
    El se așeză la masă și începu să mănânce. Dar nu ca ultima data, de data aceasta era manierat și ordonat, asemeni unui prinț.
– Impresionant. Spuse Sara. Ce se întâmplă? Azi ești foarte ordonat.
– Eu mereu sunt ordonat. Doar sunt prinț. Spuse băiatul cu un zâmbet pe față.
– Scuzele mele majestatea. Spuse Sara aplecanduși   capul în semn de respect.
– Ha. Razi cât vrei, e adevărat sunt prinț. Spuse Lion irascibil.
– OK, ok, ai dreptate…auzi și tu? Parcă ar fi cineva. Cred că a scăpat vreun animal. Merg să verific. Tu așteaptă aici Lion.
– Stai Sara. Nu e niciun animal, e om.
– Om? Ești sigur?
– Uiți cumva că am puteri magice? Îți  spu  e om, îl simt.
– Bine atunci, merg să văd cine e, și ce vrea.
   Sara ese afară să vadă cine o vizitează. Era un bărbat din sat, cam de vârstă ei. Era fiul primarului Derec.
– Tu? Ce faci aici? Dacă ai venit să vorbești cu tata, el e plecat în sat.
– Bună Sara. Spuse bărbatul. De fap e bine că tatăl tău nu e aici, am venit să vorbesc cu tine.
– Cu mine? Spuse fata surprinsă.
– Da. Știi, mâine seară se dă un bal mascat am venit să te imvit. Ve veni la bal? Spuse barbatul timid.
– Un bal mascat? Nu știam de el. Ei bine… Îmi voi întreba tatăl. Dacă el îmi dă voie, voi veni.
– OK, uite țiam adus un costum. Sigur o să-ți vină.
– un costum pentru mine? Ce e?
– Evident, un costum de prințesă. Spuse bărbatul zâmbind.
– Mulțumesc. Spuse Sara. Și lua costumul de la el…

Sara și puiul de demon 2

Fermierul da din cap aprobator. În timp ce Sara se grăbi să vadă ce face Lion. Avea multe întrebări pentru el.
– Aveai dreptate Lion. Spuse Sara stresată. Era o femeie și un bărbat, femeia spunea că e mama ta. Ai ideie cine sunt cei doi?
– Da Sara. Era mătușa mea și proprietarul circului. Ei doi ar face orice să mă prindă . Dacă eu voi muri mătușă mea ar deveni regină peste ținutul creaturilor. Cât despre directorul circului… Dacă mă prinde, voi deveni noua lui atracție principală. Acum înțelegi Sara?
– Da Lion. Dar nu uita de tatăl tău. Când se va întoarce mătușa  ta nu va mai avea atâta autoritate. Nui așa?
– Așa e Sara… Dar mătușa e sigură că el no să se mai întoarcă niciodată. Deaceia mă torturează… Bine acum mor de foame. Ce mâncăm?
– Tu să-mi spui. Eu nu știu ce mănâncă demoni… Sau copii lor.
– Crede-mă, nici nai vrea să afli asta. Spuse Lion.
– Bine Lion! Dar tot trebuie să mănânci ceva. Tu mănânci mâncare gătită?
– Doar nu suntem animale! Nornal că mâncăm mâncare gătită. Ascultă Sara, înainte de asta, va trebui să facem ceva.
– Ce anume? Întreabă Sara.
– Știi apa aceia sfințită, pe care o folosesc oameni, să alunge spiritele rele?
– Te referi la aghiazmă? Ce e cu ea?
– Ei bine. Ca și mine mătușă mea se poate transforma în animale. Ea poate veni aici în orice moment. Și tu nu est suficient de puternică pentru a te lupta cu ea. Avem nevoie de apa aceia.
– Bine Lion, am aghiazmă în casă. Dar asta n-o să-ți facă rău și ție?
– Nu dacă n-o ating. Spuse băiatul.
– Bine, cum  s-o  folosim?
– Simplu. Vei înconjura toată fermă cu acea apă, în felul acesta eu nu voi putea eși din fermă și mătușa nu poate intra.
– OK așa am să fac. Vii cu mine?
– Bine vin. Dar ține  minte nu trebuie să apropii apa de mine.
    Atunci Lion se transformă într-o veveriță și se ținea după Sara. Sara luă o sticlă mare de aghiazmă, și începu să facă o dungă umedă, de jur împrejurul fermei. Sara mai avea cam un metru de mers, pentru a încheia cercul, când în fața ei aparu ca din senin aceiași femeie ce o vizită dis-de-dimineață.
– Grăbește-te Sara, grăbește-te. Strigă Lion. Nu uita Sara, nici unul dintre noi  nu e suficient de puternic pentru a se lupta cu ea.
   Sara nu stătu deloc pe gânduri și se grăbi să închidă cercul. Femeia se transformă într-un șarpe și se repede la Sara. Dar Sara era deja înăuntrul cercului, femeia dă să intre dar cum pune piciorul pe dunga de aghiazmă se arde la picior. Ea sari în sus de durere.
– Ce e asta? Strigă ea.
     Și încearcă din nou. Dar inzadar cum dădu să între se izbi ca de un zid invizibil.
– Cum ai făcut asta? O întreabă femeia pe Sara. Cum ai reușit să mă oprești? Tu ai fost așa e? Tu lai luat pe Lion? Ascultă copilă, asta n-o  să mă oprească prea mult timp. Voi găsi o soluție, și atunci nimeni nu te poate salva de mine. Încă mai e timp, dămil pe Lion și no să-ți fac nimic ție. Îți promit.
– Serios! Ea spunemi promisiunile unui demon valorează ceva? Spuse Sara
– Demon? Ha. Ce te face să crezi că sunt demon? Și tu nu știi că demoni trăiesc doar în basmele pentru copii?
   Lângă Sara stătea Lion, el se transformă înapoi în băiețel și se uită urat la mătușă lui.
– Lion, dragul meu copil. De câte ori țiam spus să stai departe de oameni? Spuse femeia cu lacrimi de crocodil. Uite dragul meu copil fără minte, acum te transformat în animaluțul ei.
– Încetează mătușă. Se răsti Lion la ea. Sara no asculta. E malefică, îți spun e malefică.
– Nu o voi crede Lion. Încercă Sara să-l liniștească pe băiat.
– Ascultă mătușă, așa cum tu țiai  făcut un aliat tot la fel și eu Miam făcut o prietenă, ce mă va tine în siguranță, până se întoarce tatăl meu.
– Tatăl tău? Ha, ha, ha, începu femeia a râde. Eați gândul băiete, tatăl tău nu se va mai întoarce niciodată. Cât despre tine… De data asta, n-o să te mai vând circului ambulant. O să te fac bucăți cu mâinile mele. Spuse femeia furioasă. Apoi se întoarce cu spatele se transformă într-o cioară  și-și ia zborul…

Sara și puiul de demon 1

   La marginea unui sat se afla o fermă. În fermă locuiau doar fernierul. Un om de șaizeci și ceva de ani. El era ursuz și nui plăcea deloc vizitatori. Și fica lui Sara. Sara era o fată frumoasă, blândă și harnică, ei îi plăceau foarte mult animalele. În fermă erau nenumărate animale. vaci, boi, capre, purcei, un măgăruș…Și foarte nulte păsări. Găini, curci, struți… Ferma era vecină cu o pădure dseasă și misterioasă. În ultima lună se întâmplau  lucruri străini la fermă. În fiecare dimineață fermierul găsea cotletele descuiate și nici urmă de ouă. Iar vacile nui mai dădeau deloc lapte dimineața. Fermierul mulgea câte o găleată plină de lapte seara, iar dimineața nici un strop. De parcă le mulgea cineva. Într-o dimineață se gândei și mormăi de unul singur. Sara îl văzu si merse săi vorbească.

-Ce sa întâmplat tată? Ești bine?

-Nu sunt…Nu sunt bine deloc. Uităte și tu de câteva săptămâni nu am luat niciun ou de la păsări, și ce să mai spun de vaci, nu dau deloc lapte dimineața, de parcă lear mulge cineva.

-Crezi tată? Cine ar îndrăzni să treacă de câinele nostru Arcan. Nu uita. Arcan nu suportă deloc străini.

-Așa e dragă. Dar niciun animal nu ar putea face atâtea pagube. Sigur e vorba de un hoț, deaceia voi pune capcane peste tot. Sigur îl vom prinde când va veni la furat.

-Hoti? Fii serios tată. Dacă ar fi vreun hoț de ce ar fura doar ouă și lapte?
-Atunci cine ar face asta? Zi și tu? Nu e o pagubă minoră.
-Ai dreptate…Fie fă cum vrei, atâta timp cât nu sunt rănite animalele, poți pune capcane. Poate e vrin animal ciudat din pădure.
   Zis și făcut. Fermierul se apucă de treabă, el puse capcane în apropierea cotetelor, dar și în apropierea gradului. Să fie sigur că-l va prinde. El o avertiză pe Sara cu privire la zonele periculoase ca ea să nu se rănească. A doua zi de dimineață fermierul își dete seama că hoțul nu era prost deloc. El a dezactivat toate capcanele și provoacă aceleași pagube.

-Uite vezi Sara. Țiam spus că e hoț, a dezactivat toate capcanele. Îi spuse fermierul ficei sale. Dezamăgit de eșecul lui. Un animal nu e atât de inteligent încât să dezactiveze o capcană.

-Nu-ți fă griji tată, bine că nu provoacă pagube mai mari. Ar putea să ne fure animalele sau mai rău să le omoare. Sigur vom găsi noi o soluție. Încercă fata să-l liniștească.

-Ai dreptate. Ar putea fi mai rău, cum de nu mam gândit la asta.

-Ascultă tată, voi merge în pădure să adun ierburi de leac. Mă întorc până la prânz. Tu te descurci singur?

-Sigur draga mea. Dar te rog fii atentă.

-Mereu sunt atentă. Spuse fata zambind.

   Sara se îndrepta spre pădure, iar fermierul ramase pe gânduri. Cum să scape de hoț?…Sara se afundă în pădure. Culegând tot felul de plante medicinale. Ea nu observă că după ea se ținea o maimutică, era mult prea concentrată pe plante. Sara se întoarse acasă pe la ora prânzului fără să-și dea seama că maimuțica era tot pe urmele ei.  Când se apropie de casa ea îl auzi pe fermier țipând și-l văzu cum îi fugare pe doi bărbați cu o greblă în mână.

-De vă mai prind pe aici, vă rup picioarele și le dau de mâncare lupilor  din pădure. Striga fermierul cât îl ținea gura.

-E nebun. Spuse unul dintre bărbați în timp ce alerga de mama focului.

-Ce sa întâmplat tată? Spuse Sara stresată. Sunt hoți?

-Hoți? Sunt mai răi ca hoți. Auzi la ei, au îndrăznit să vină să te ceară în căsătorie.

-Serios? Care dintre ei? Spuse fata amuzată.

-Amândoi.

-Amândoi! Spuse fata mirată. Cum să mă căsătoresc cu doi?

-Nu-ți face griji draga mea. Atâta timp cât sunt în viață nimeni nu o să-ți facă vriun rău. Asta e promisiunea tatălui tău.

-Mulțumesc tată. Se emotionă fata. Ascultă merg să pun plantele la uscat. Ai nevoie de ajutor?

-Nu. Am făcut toată treaba, pe la animale. Tu mergi și relaxează-te. Ai grijă la noile capcane tocmai ce leam pus. Să vedem cum va mai  scapa  hoțul acum?

-Bine tata! Aclamă fata și plecă în treaba ei

    La scurt timp după aceia Sara eși să-și vadă animalele.  Ea auzi vaicarelile uni copil în apropierea grajdul. Se apropie ușor să vadă ce se întâmplă. Un copil de vrio șase ani, se prinse în una dintre capcanele fermierului . Sara nu stătu mult pe gânduri și se repezi să-l ajute.

-Așteaptă. Spuse ia. Te scot eu de aici.

   Piciorul băiatului sângera.

-Au. Mă doare, fii mai atentă. Se răsti el.

-Scuze, încerc. Spuse Sara stresată. Gata ești liber. Așteaptă să te pansez.

   Sara rupse o fâșie din fusta ei șii panasă piciorul intrusului.

-Cine ești tu? Și cum ai ajuns aici? Ești din sat?

-Din sat? … A da sunt din sat. Eu sunt Lion.

-Mă bucur să te cunosc Lion, eu sunt Sara.

-Ești frumoasă Sara. Miaș dori să am o mamă ca tine…. Mormăi Lion.
Mulțumesc pentru ajutor.

-Ce vrei să spui? Cum e mama ta?

-Eu nu am o mamă. Ea a murit când eu mam  născut.

-Îmi pare rău să aud asta. Să știi că nici eu nu am o mamă, și a mea a murit când eram foarte mică.

-Ai vrea să fim prieteni Sara? Spuse Lion.

-Miar plăcea tare mult. Ascultă Lion, merg să-mi anunț tatăl că merg în sat. Apoi te duc acasă. Ești rănit și nu poți merge singur. Așteaptămă aici mă întorc repede.

   Sara nu-și dădu seama că băiatul deveni neliniștit. Ea se grăbi să-și anunțe tatăl. Lion profită de faptul că Sara plecase și se grăbi să plece și el. Când Sara se întoarse băiatul nu mai era acolo. 

-Lion? Lion, Lion, Lion. Începu să-l strige și să-l caute peste tot, dar nici urmă de copil. Lion plecase deja. 

   A doua zi fermierul merse din nou să verifice capcanele, dar nimic. Hoțul era mai inteligent decât fermierul. Așa că bietl fermier se gândi la un alt plan de al prinde pe hoț. El se gândi să stea seara la pândă cu câinele lui credincios Arcan lângă el. 

-Ce faci tată? Îl întrebă Sara văzându-l că nu avea degând să iese din șură. 

-Voi inopta aici. De data asta îl voi prinde. Spuse fermierul hotărât. 

-Ei hai tată. De ce te tot plângi? Nu-ți cauzează o pagubă chiar atât de mare. 

-Nu-mi pasă Sara. Asta e proprietatea mea. Și cineva mi-o încalcă în fiecare noapte. Nu voi permite așa ceva. 

-Bine, fă cum vrei. Spuse Sara și se întoarce să plece. Sara văzu o umbra in apropiere cotețelor,ea merge tiptil ca nu cumva să o simntă hoțul. 

-Tem prins. Spuse ia și-l prinde de haină. Sara ramase cu gura căscată când îl văzu. Lion? Tu ești hoțul? Dar ești asa de mic. Ce faci cu toate astea? 

-Te referi la ouă? Le împart cu prieteni mei. Iartă-mă Sara nu mă pot abține. Știu că e ferma ta, și animalele sun ale tale. 

-Nu e ferma mea Lion. E ferma tatălui meu, și lui nui plac hoți. El a pus acele capcane. Și tu te-ai rănit în ele. Vrei te rog să nu mai faci așa ceva? Tatăl meu sta de vege în șură, dacă te prinde nu știu ce o să-ți facă. 

-Scuze Sara voi încerca să nu mai vin. 

– Uite cum facem. Tu spune-mi unde locuiești și eu o să vin mâine dimineață să-ți aduc ouă și lapte. Ești deacord? 

-Bine, vino mâine dimineață în margine păduri. Te voi aștepta acolo. La zece e bine? 

-E ok. Voi fi acolo la zece. Spuse Sara fără sau pună alte întrebări.

-Să nu întârzii, nu-mi place deloc să aștept. Spuse Lion

-Voi fi acolo Lion. Acum te rog să Pleci. Ce e în neregulă cu mine? Să trimit   un copil așa mic, singur la o distanță așa mare. Iartămă Lion. Vino te duc eu în sat. 

-Nu e nevoie. Prieteni mei mă așteaptă. Ne vedem mâine. 

    Și Lion plecă înainte ca Sara să insiste. 

-OK… Spuse Sara
    A doua zi de dimineață Sara se grăbi să-și termine trebure.. După care își puse lapte și ouă într-un coșuleț, și merse în locul prestabilit. Lion o aștepta, el era singur și nerăbdător.

-De ce nu te grăbești? Nu am mâncat nimic de dimineață. Strigă Lion la Sara.

-Iartă-mă, mia luat mult timp să-mi ternin treburile. Se scuză fata. Uite țiam adus ouă și lapte. Sunt proaspete.

-Bine, dale în coa.

   Și băiatul se repede săi ia coșul din mână. După ce se uită în el. Se uită urat la Sara.

-Numai atât? Întreabă el nemulțumit.

– Îmi pare rău Lion. Doar atât am putut să-ți aduc. Promit că data viitoare îți voi aduce mai mult. 

   Băiatul nu mai spuse nimic. El începu să înghită ouăle de întregi unul după altul. Sara se uita la el cu gura căscată de uimire.

-Lion. Ești bine? Îl întreabă ea îngrijorată. 

   Lion dădu din cap în semn că da. Nu se uita deloc la expresia fetei și bău tot laptele pe care il aduse Sara. 

-Fii atent. Spuse Sara îngrijorată. O să te doară burtica. 

-Nu e adevărat. Am băut laptele la trei vaci, și nu am pățit nimic. Spuse băiatul. 

-De la tei vaci! Se miră Sara. Nu e adevărat, nu are cum! 

  Lion se uita la Sara. El își dădu seama că făcuse o greșeală și încercă să o repare. 

-Așa e, nu are cum, am glumit doar. Acum trebuie să plec mă așteaptă mătușă mea. Pe curând Sara. Nu uita să vii mâine. 

   Sara și Lion se întâlneau în fiecare zi în marginea păduri la aceiași oră. Până într-o zi când Lion nu mai aparu. Lion nu veni trei zile la rand, Sara îngrijorată se gândi să meargă în sat să-l caute. Să vadă dacă e bine sau nu. Ea întrebase mulți săteni dar nimeni nu-l cunoștea pe Lion, el era un mister pentru Sara. Dezamăgită că nu aflase nimic de Lion,  Sara se gândi să meargă acasă. În drumul ei dădu peste un circ, era nou în sat. Sara se gândi să tragă puțin cu ochiul, pentru a vedea animalele. Ea trecu pe lângă un elefant, o maimuță, trei pinguini, o girafă,si era în apropierea unui pui de leu. Leul nu era unul obișnuit, era un leu negru cu ochi roșii aprinși. 

-Sara, Sara îi  șopti o voce cunoscută. 

   Sara se uită în colo și în coace dar nu văzu pe nimeni. 

-Aici Sara în față. Se auzi din nou. 

    Sara se uită mai atentă și văzu puiul de leu. 

-Sara sunt eu Lion. Te rog scoatemă de aici. 

-Lion! Se miră fata. Cum e posibil? 

    Atunci Lion se transformă în băiețelul pe care îl cunoscu Sara. Sara era șocată nu știa ce să facă. Ea se apropie ușor de cușcă și sparse lacătul cu o piatră. Lion eși repede și o prinde pe Sara de mână. 

-Sara eamă  de aici. La ferma  ta vom fi în  siguranță. 

-Bine. Dar tu ai multe explicații de dat. Spuse fata șocată.

   Cei doi se grăbi să ajungă la fermă. Acolo Lion se transformă într-un vițel și bea tot laptele de la cele trei vaci. Sara se uita la el mirată. Nu știa dacâ e adevărat, sau dacă doar visează. După ce Lion a terminat de băut laptele, Sara îl furișă în camera ei. 

-Prima și singura regulă Lion, e să nu te vadă tatăl meu. Ori ceai face ferește-te de el. 

-Bine Sara, așa voi face. Ești foarte drăguță… Tu nu te temi de mine? Nu mai întrebat nimic. 

-Nu Lion nu mă tem de tine. Dacă vroiai să-mi faci ceva rău, ai fi făcut-o până acum. Totuși sunt curioasă cum ai ajuns în acea cușcă. 

   În timp ce vorbeau Sara îi pregăti patul ei pentru Lion. Îl bagă în pat și-l înveli. 

-Mătușă mea. Sara ea mia făcut asta, ma vândut unui circ ambulant.  Sara pot sta cu tine până se întoarce tatăl meu?

-Da Lion. Voi avea grijă de tine, dar și tu va  trebui să respecți câteva reguli.

-Reguli? Ce reguli?

-Prima țiam spus-o deja. Nu te lasă văzut de tatăl meu, a doua regulă, nu eși din camera mea fără să-mi spui, a treia, nu intra în grajd fără mine. Știu cât de mult îți place laptele. Dar va trebui sa te abții, tatăl meu a pus capcane peste tot. Și nu am vrea să te rănești. Ești deacord?

-Da bine. Am înțeles. Aprobă băiatul somnoros.

    A doua zi de dimineață, Lion sari din pat.

-Sara, Sara. Trezește-te. Trezește-te Sara, sunt aici.

-Ce se întâmplă Lion? Cine e aici?

-Cei de la circ. Au venit aici, îi simnt. Tu nui auzi? Sunt aici mă caută. Sigur o să mă găsească. Nu sunt normali, nu sunt oameni normali Sara. Sunt creaturi.

-Creaturi? Ce tot spui acolo Lion? Nu mai înțeleg nimic.

-Gândește-te. Eu sunt demon nui așa? Dacă eu sunt o creatură? la fel sunt și ei.

-Demon? Tu ești demon?

-Te rog Sara, te rog, salveazămă. Trebuie să mă ascunzi undeva.

-Bine, vrei te rog să te calmezi?ascultă o să merg să văd dacă sunt aici cu adevărat. Sau doar îți imaginezi tu.

   Sara ieși afară. Afară erau doi oameni ce vorbeau cu tatăl ei. Când o văzu fermierul se gândi s-o intrebe și pe Sara dacă la văzut sau nu pe băiat.

-Sara ei sunt părinți unui băiețel. El sa rătăcit. Lai văzut prin preajmă. Poate ieri când ai fost în sat.

   Sara era șocată. Lion avea dreptate, cineva îl cauta.

-Nu îmi amintesc tată, cum arata băiețelul? ce vârstă avea?

-E cam atât de înalt. Arată femeia puțin mai sus de mijlocul ei. E brunet și are ochi negri. E îmbrăcat cu haine închise la culoare. Numele lui e Lion. E fiul meu. Mă întreb unde o fi. Spuse femeia cu lacrimi de crocodil pe față. 

-Îmi lam văzut. Încercă Sara să fie cât se pate de sinceră.

-Bine, dar dacă auziți ceva vă rog să-mi spuneți. Vom sta ceva timp în sat. Ne găsiți la circul ambulant…