Sara și puiul d demon 14

Regele îi deschide Sarei un portal, ce o teleporta  direct la fermă. Cum o văzu fermierul se repede la Sara. Ochi îi sclipeau în cap de nervi
– Unde ai fost? Se rasti el, team cautat peste tot. Am crezut că ai pățit ceva. Ai ideie ce îngrijorat am fost?
  Sara se uită uimită la el, ea observă că era ceva schimbat la față tatălui ei. El era foarte furios. Sara nu spuse nimic, ea nu știa ce să  răspundă.
– Vorbesc cu tine. Tu chiar nu auzi? Unde ai fost? Spune ceva. De ce stai ca o statuie?… Sara. Strigă el la fată.
– Tată, ești bine? Ai devenit mov la față, și ochi tăi arată ciudat. Spuse Sara în cele din urmă.
   Fermierul încercă să se calmeze, astfel încât să revină la normal.
– Ascultă tată, mâine vom avea un musafir special. Așa că te rog, să nu-l fugărește. Te rog tată, el e foarte special pentru mine.
– Un musafir? Cine e Sara? Credeam că am  fost înțeles când țiam spus să nu-ți faci deloc prieteni.
– Te rog tată. Promitemi că vei fi politicos. Te rog.
   Fermierul fu  deacord cu Sara, dar planurile lui erau altele.
– Lasă-l să vină, căi arat eu lui. No să ese întreg de aici. Își spuse fermierul în sinea lui.
   A doua zi de dimineață Sara se pregătea de vizita regelui. Era foarte entuziasmată. Ea trebaluia toată dimineața, ca  totul să fie în ordine. Ea luă un costum și îl dete tatălui ei.
– Vrei te rog să porți costumul ăsta?
– Vri să port un costum? Dar hainele mele ce au? Spuse fermierul irascibil.
– Te rog tată, te rog. Spuse Sara încercând să-l comvingă.
    Fermierul se uită lung la Sara. El luă costumul și plecă mormaind.
– Ce noroc pe capul tă că iam făcut acea promisiune mamei tale, altfel nimeni nu ar fi îndrăznit să vină aici.
   Sara se uită după el.
– Ai spus ceva tată?
– Nu draga mea. Spuse fermierul cu un zâmbet malefic pe față…lasăl să vină o săi smulg capul su totul. Își spuse el în sinea lui.
    Nu trecu mul și musafiri veni la fermă. Erau Regele, Lion și trei gărzi regale. Ei erau cu toți îmbrăcați în haine normale astfel încât să nu ese în evidență, de sor întâlni cu cineva.
    Cum îi văzu Sara merse săi întâmpine.
-Bună. Spuse ia rușinată.
-Bună. Spuse Regele și dete s-o prindă de mână.
   Sara îl văzu pe tatăl ei venind, și trage mâna.
   Fermierul veni furios cu gânduri de război. Dar cum îl văzu pe rege pe dată și încremenit.
   Regele se apropie de fermier uimit.
-Generale? Spuse Regele.
   Fermierul ingenunche în fața regelui.
– Majestate. Spuse el.
– Ridicăte. Spuse Regele. Deci asta sa întâmplat cu marele meu general, toate creaturile știu că le este interzis să treacă prin portal. Și tu? Ai îndrăznit să trăiești aici . Ce ai de spus în apărarea ta generale?
– Iartă-mă Majestate. Eu nu știu ce ma apucat. Poți să mă pedepsești pe mine cum vrei, dar te rog cruțămi fica, ea nu are nici o vină.
– Fica? Sara e fica ta? Știam eu, știam că nu e om pe întregime. Dacă era om nu ar fi putut trece prin portal, nici măcar cu amuleta magică pe care iam dat-o. Portalul are un scut de protecție, nici un om nu poate trece de partea cealaltă… Spune-mi ce sa întâmplat? cum ai ajuns aici?  Și cum de ai o fică cu un om?
– Asta a fost greșeala  mea Majestate. Când am pierdut  războiul cu giganti. Mia fost rușine să mă întorc la palat. Atunci mam refugiat aici în lumea oamenilor. Aici am întâlnit-o pe mama Sarei, mam îndrăgostit de ia și am hotărât să rămân aici,să trăiesc ca un fermier.
– Ai fost sincer cu ia? Iai spus cine ești de fapt? Sau mai exact ce ești. Pentru că din câte miam dat seama Sara nu știe din ce familie se trage. Habar nu are cine sunt strămoși ei…