Când iubirea nu se stinge 15

Rahul
Bine te las… Ascultă, ne întâlnim diseară? Am o surpriza pentru tine.
                            Sonia (stresată)
O surpriză? O nu… Te rog nu. Știu eu ce înseamnă surprizele pentru tine. Mai întâi mai scos la ace întâlnire în pădure. Nu spun că nu mia plăcut. A fost romantic. Dar și înfricoșător. Apoi mai făcut soția ta… Cuvântul ,,surpriză” la tine începe să mă sperie.
                           Rahul (zâmbind)
Fii serioasă. Promit să nu te sperii foarte tare. Ne vedem diseară?…
  Sonia plecă acasă la părinți ei. Avea o teamă stranie în minte ce nui dădea pace. Se gândea într-una la reacția părinților ei, când vor afla de faptul că e căsătorită cu Rahul.
INT (acasă la Sonia) zi.
                            Monica (supărată)
Ai întârziat. Ce e cu tine? Miai promis că mă vei ajuta la treburi.
                            Sonia (intra în bucătărie și se apropie de chiuvetă pentru a spala vasele)
Scuze mamă. Mam trezit târziu… Dacă ai altceva de făcut, poți pleca termin eu aici.
                           Monica(îngrijorată)
Ce sa întâmplat? Pari foarte supărată. Teai certat cu fetele?
                           Sonia (încearcă să zâmbească)
Ce? Nu, de ce mași certa cu ele. Nu sunt supărată.
                          Monica (încearcă s-o ispitească)
Teai certat cumva cu Rahul?
                          Sonia
Nu mamă. Nu mam certat nici cu Rahul. De ce nu înțelegi. Nu mam certat cu nimeni… Nu sunt supărată. Vorbesc serios.
                          Monica
Bine, bine. O să plec, am ceva de făcut în curte… O și Sonia, nu uita mâine mergem în câmp. Iam promis bunicilor tai co săi ajutam.
                         Sonia
Bine mamă.
  Era seara Rahul îi trimite mesaj Soniei să ese.
Ext (la locul de întâlnire) noapte.
                        Rahul (entuziasmat)
Bine, se pare că și ție ția fost dor de mine. Nu mai făcut să aștept prea mult.
                        Sonia
Ha, foarte amuzant… Uite nu pot sta prea mult. Mâine plec în  câmp cu ai mei.
                        Rahul (dezamăgit)
Hei, ce e cu tine? Nici nu ai ajun și vrei să pleci?
                         Sonia
Nu e așa. Nu vreau să plec. Îți spuneam… Doar că…
                          Rahul(o prinde pe Sonia în brațe)
E ok, dragostea mea. Te înțeleg. E și vina mea… Dar  nu contează acum. Vino.
  Rahul îi deschide portiera mașini Soniei. Și o duce în același loc une o ceruse prima oara în căsătorie.
INT (mașină) noapte.
                           Sonia (stresată)
Spune-mi te rog că nu mergem în pădure?
                          Rahul (zâmbind)
Bine nu îți spun că mergem la picnic în pădure.
                          Sonia (spetiată)
Picnic? La ora asta? Scuză-mi expresia. Dar ești întreg la minte?
                          Rahul
O fii serioasă. Ce poate fi mai romantic? Decât să es la picnic în lumina luni cu frumoasa mea iubită.
                          Sonia
Dar… Dar… Dar…
                          Rahul
Uite Soni. Ești cu mine. De ce te temi? Calmează-te draga mea.
  Sonia încerca să nu-și ese din minți. Nu trecu mult și ajunse în același loc ca și prima oară. Doar că de data aceasta, în mijlocul poieniței erau așezate lemne pentru un foc de tabără . Un buștean în loc de scaune. Și un cort.
Ext (în pădure) noapte.
                            Sonia
Mai nou, asta înseamnă picnic? În mod normal a-și tremura de frică… Rahul, țiam spus, nu pot sta prea mult.
                          Rahul
Te înțeleg iubito. Dar și asta e important… Spune-mi ce ai vrea. Să trăim toată viata noastră așa? Nu avem nevoie de o casa a noastră?
                        Sonia (surprinsă)
O casă? Despre ce vorbești?
                        Rahul (aprinde focul și o îndeamnă pe Sonia să ea loc pe buștean)
Uite draga mea. Team adus aici pentru că vreau să discut cu tine, despre noua noastră casă.
                         Sonia
Casă? Ce casă?
                         Rahul
Acum că ești soția mea. Avem nevoie de o casă a noastră. Uite, vroiam să vorbesc astăzi cu tine. Dar tu mereu ești grăbită. Așa că team adus aici… Acum. Am găsit câteva locuri superbe unde ne putem cumpăra o casă a noastră.
   Rahul deschide un leptop șii arata Soniei un conac foarte vechi.
                          Rahul(entuziasmat)
Ce spui de acesta? E un conac frumos așezat în mijlocul orașului…
                           Sonia (stresată)
Scuză-mă dacă-ți stric entuziasmul. Dar nu asta e ceia ce îmi doresc. Nu vreau un conac uriaș, sau un palat. Rahul… Mă gândeam… Știi tu… Mă gândeam la o casa mică  modestă, undeva la țară. Nu amvem nevoie de ditamai conacul.
                           Rahul (încearcă săi facă pe plac Soniei)
Bine. Uite tu vrei o casă modestă, și eu vreau un conac. Ce spui dacă ne întâlnim undeva la mijloc. Cum ar fi… O vilă.
                           Sonia
O vilă la țară?
                           Rahul
Bine, fie cum dorești. O vilă la țară.
                           Sonia
Uite pentru că ai fost deacord să locuim la țară. Te las pe tine să alegi locul. Vreau să spun satul… Ascultă e târziu. Trebuie să plec acum.
                            Rahul (uitându-se spre cort)
Asta înseamnă că am făcut atâtea pregătiri  degeaba? Credeam că-mi voi petrece noaptea cu tine…. Uite cum facem. Rămâi în seara aceasta cu mine. Și promit să te duc acasă înainte să se lumineze.
                             Sonia (stresată)
Uite, oricât de mult miași  dori să rămân cu tine. Nu pot. Mâine voi fi prea obosită.
                             Rahul (o prinde pe Sonia de mână. Și o îndeamnă să intre în cort)
Hai, promit să te las să te odihnești. Doar dormi cu mine… Ai încredere iubito. Nu vreau decât să dorm cu tine.
   Sonia se lasă comvinsă ca de obicei . Rahul se ține de promisiune și o duce pe Sonia acasă înainte să crape de ziuă…