Când dragostea nu se stinge 22

INT (camera Irinei) zi.
                                   Irina (se trezește cu noaptea în cap, și încearcă s-o trezească și pe Sonia scuturan-do  ușor )
Trezește-te Sonia. Sonia, Soni, trezește-te.
                                  Sonia (deabea deschide ochii. Ia telefonul de sub pernă pentru a se uită la ceas. )
Ce se întâmplă? E dimineață deja? E deabea cinci! De ce mă trezești la ora aceasta?
                                Irina (o dezveleste pe Sonia)
Pentru că am uitat. Azi e o zi specială. Doamna și Domnul Mhera  își serbează a douăzecea  aniversare de la căsătorie. Avem multe pregătiri de făcut.
                              Sonia (uimită)
Duazeci?? Oamenii chiar se suportă atât de mulți ani?
                              Irina
Hai puneți uniforma. Și termină cu prostiile. Serios Sonia, avem mult de muncă.
                              Beiluic (boacăne la ușă, avea doua uniforme noi, uniforma era formata din, o rochie neagra elegantă și pantofi cu toc înalt)
Bine, vati trezit. Uite noile uniforme.
                             Irina (surprinsă, se apropie de Beiluic și ia uniformele)
Uniforme noi? De ce avem nevoie de uniforme noi?
                             Beiluic
Nu știu. E ordinul domnului Mhera. Doar îmbrăcați uniformele și veniți… E mult de munca, vă rog nu pierdeți timpul.
                             Irina ( se uită la pantofi cu ochii mari)
Scuzami expresia Beiluic . Dar teai țăcănit la cap ? Cum crezi tu că voi munci eu pe tocurile astea?
   Sonia se înfurie rău. se ridică din pat, ea uniforma de la Irina. Și merge în sala mare, în pijamale așa cum era.
INT (sala mare) zi.
                            Sonia ( striga în gura mare irascibilă)
Domnule Mhera, Domnule Mhera.
  In sală se adunase toată familia. Manu, Mira, Ina, Rahul, Derek.
                             Manu
Ce se întâmplă? De ce strigi la ora aceasta, e deabea cinci dimineața.
                             Sonia (furioasă)
De ce strig? Ce e în neregulă cu voi? Ce fel de uniforme sunt acestea? Ți se  pare că suntem aici să ne relacsam la piscină? Cum crezi că vom munci o zi întreaga pe acești pantofi.
                             Manu (surprins)
Despre ce vorbești? Ce legătură am eu cu acești pantofi?
                             Sonia
Beiluic a spus că domnul Mhera a schimbat uniformele.
                              Rahul (zâmbind)
Cine ar fi crezut că femeilor nu le plac pantofi. Ascultă… Sonia… Parcă. Nu?
                              Sonia(încruntată)
Da numele meu e Sonia.
                               Rahul
Uniformele sunt pentru azi. Spune-mi?  Tu  chiar nu poți sta pe tocuri o singura zi? Probabil Irina ția spus ce zi e azi. Vom avea mulți invitați. Oameni speciali… Știu că voi faceți parte din personal. Dar am și eu o reputație de păstrat. Nu uita un lucru. Eu sunt Rahul Mhera. Chiar și personalul meu ar trebui să aibă clasă. Înțelegi asta? Sper că înțelegi.
                              Sonia (se încruntat și mai tare când aude numele de Rahul Mhera. Asta îi amintește de Rahul al ei )
Fie cum dorești.
  Sonia pleacă furioasă să-și pună uniforma. Rochia era puțin cam scurtă, pentru protecția ei Sonia îmbracă o pereche de pantaloni scurți de blugi pe sub rochie. Apoi merge în bucătărie pentru a se apucă de muncă. În scurt timp aproximativ toate muncile erau gata. Tortul era pregătit. Felurile de mâncare erau gata de servit. Conacul avea un decor frumos cu flori, luminițe și multe culori vii. Începu să sosească și imvitați. Era multă agitație.
INT (bucătărie) zi.
                                 Irina (pune sucul în pahare)
Sonia. Uite ia și servește imvitați cu suc. Și ai grijă să nu te împiedici. Pantofi ăștiea sunt imfernali.
                                Sonia (ia tava zâmbind)
Nu-ți face griji. Voi fi bine… Serios, voi fi bine.
  Sonia ajunge în sala mare. Începe să servească imvitați zâmbind.
INT (sala mare) zi.
                               Rahul (se apropie de Sonia)
Suc. Serios? Ascultă, adu-mi un pahar cu vin. Poți face asta? Uite, dă-mi mie tava… O și să nu dureze mult. Bine.
                              Sonia (se uită lung la Rahul, își dă seama că e foarte irascibil)
Bine domnule Mhera. Vin imediat.
De Rahul se apropie Rudr care deabea ce sosi.
                              Rudr (zâmbind)
Ce spui frate? Dacă știam că voi fi servit de tine, a-și fi venit mai devreme. Cine ar fi crezut că voi fi servit chiar de măria sa regală, Rahul Mhera.
                             Rahul (încruntat, trântește tava de pământ. Toți imvitați îi fi să cu privirea)
Tu? De ce ai vrea să fii servit de mine? Ascultă bine Rudr. Dacă vrei să ramai aici, te sfătuiesc să stai cât mai departe posibil de mine. Înțelegi asta? Altfel, te arunc afară ca pe un cartof stricat.
                             Rudr (serios face un pas înapoi)
Ou, ou. Frate, glumeam și eu. De ce ei totul așa în serios?…